Despre nişte încercări de ţepe

Azi dimineaţă, verificând mailul de blog, am găsit un mail de la o adresă cu supprortclientbrd. Pe yahoo. Ştiam ce urmează, dar l-am deschis. Aveam până nu cu mult timp în urmă, o teamă cronică, nu deschideam nici spamurile, să nu cumva să păţească ceva adresa de mail. Nu mai e aşa. Cumva, ştiu unde să vă găsesc dacă e să fie ceva. Dar nu mint, am deschis mailul ăsta sigură fiind că virusul sau ce e nu e chiar la uşă, că mai întâi trebuie să te convingă şi apoi să dai click. Nu am cont la brd şi oricum, n-aş fi dat adresa de blog la bancă. Şi da, am fost anunţată că a fost sesizată activitate suspectă cu cardul meu de la brd, card care nu există, şi am primit şi un IP de pe care s-ar fi făcut activitatea. Era sigla BRD şi un „click aici” cu roşu, pentru a mă loga în cont, pentru a-mi asigura cardul, pentru a opri activitatea suspectă. M-am oprit acolo, nu am accesat linkul, n-aş fi făcut-o nici dacă chiar aş fi avut un card şi cont cu adresa aia.
Ce vreau să spun e că, la o primă vedere, arăta ca un mail trimis de bancă. Doar la o primă vedere. Restul sunt detalii peste care e foarte posibil ca o persoană speriată că rămâne fără bani poate trece rapid şi cade astfel în capcană. Cel puţin ăsta nu avea greşeli gramaticale, aşa cum avea un altul, aparent tot de la o bancă, care părea scris de un copil de cel mult clasa a IV-a. Poate aşa şi era, cine ştie.

Îmi amintesc de o chestie care m-a amuzat tare de tot. Cred că am scris despre ea aici, nu sunt sigură (nu mai sunt sigură mai nou de absolut nimic). Eu sunt pe cartelă pe telefon, încarc direct cu opţiune şi nu am de gând să trec pe abonament, nici să ştiu că e gratis. Aşa că, cu zero credit, dar mii de naţionale şi nelimitate în reţea, n-am nicio apăsare să răspund sau să sun înapoi când nu pot răspunde. Bine, chiar la numere din Afganistan nu răspund, că nu ştiu limba, nu de alta.
Nu-mi mai amintesc exact despre ce-a fost vorba, parcă ceva câştig. Parcă. Am sunat, am vorbit cu un tip care vorbea aşa cum mai auzeam când treceam pe lângă stadion. Am întrebat ceva, de masochistă ce sunt, şi mi s-a spus „staţi că fac legătura la colegu. Ia, mă, vorbeşte aici”. Da, fix aşa s-a făcut legătura la acea firmă care pretindea că-i foarte tare. Normal că i-am râs colegului în nas şi am închis. Dar m-a amuzat tare mult.

De ceva timp, cam o dată la două săptămâni, pe numărul de fix de la muncă, mă sună un număr de fix. O voce care se străduieşte să pară profi, dar nu-i prea iese, recită rapid că-i de la firma Dof şi că am câştigat un premiu de 150 de lei, în produse, pe care-l ridic de la nu ştiu ce hotel din oraş, dar trebuie să am peste 60 de ani. Adică ce? Adică am câştigat numai dacă? Şi la hotel? Hai că asta sună bine. Dar stai, la hotel şi peste 60 de ani? Deci nu-i despre proxeneţi. Atunci despre ce-i? Păi stai că pot cerceta şi eu, că de aia am capul pe umeri. Şi am cercetat.
Pe scurt, nu-i nimic grav, e vorba că dacă eşti naiv, te duci la hotelul ăla, stai aiurea la o prezentare de produse de doi lei şi, dacă vrei un produs de 1,50 lei dar despre care ei spun că-i 150, adică premiul tău, trebuie să cumperi alte produse de 2 lei care costă 200. Simplu. Mă rog, e treaba lor.
Chestia e că stau prost tare la capitolul comunicare. Adică haideţi, fraţilor, educaţi-vă puţin personalul dacă tot ţepuiţi oamenii! Măcar să vorbească. Hai că nu e greu, se începe cu „bună ziua!”. Greu până aici? Data viitoare, vă las lecţia cu numărul 2.

Prima dată am zis doar un nu am, mulţumesc. A doua oară am spus aţi mai sunat, nu, mulţumesc. A treia oară am zis e firmă aici, vă rog nu mai sunaţi, a patra am apucat să zic: da, ştiu, şi săptămâna trecută am câştigat, dar de atunci până azi nu am împlinit… şi n-am mai apucat să zic nimic, mi-a închis în nas. Am scăpat ieftin, alţii au fost înjuraţi la telefon. Iooohoo, abia aştept!
Da, eu sunt eu. Dar mi-e milă tare de bieţii oameni care cred şi pentru care 150 de lei, chiar şi în produse, înseamnă ceva neaşteptat. Nu mai stau ei să se gândească că n-au participat la nimic, că n-aveau cum şi că nimeni în lumea asta nu-ţi dă nimic drept plocon, mai ales la telefon.
Şi nu cred că e nimic ilegal. Deci nu e cazul de sesizat autorităţi. Că dacă e cu prezentare de produse, chiar dacă e minciună grosolană asta cu premiul, nu te obligă nici să mergi, nici să cumperi. Deci ei se scot.

Voi ce tentative din astea de fraude ştiţi? Pătiţe de voi, nu astea la modă acum.

Foto