Jurnal cu dorinţe închipuite

Afară… zăpuşeală, zăpăceală, zdrăngăneală, zădărnicie(?). Nu, asta ultima nu, că nici măcar nu rimează cu primele. Despre afară ăsta nu aş avea prea multe de spus. E cald şi e între două coduri, ca de obicei. Că aşa a fost în ultimele zile, un cod de caniculă şi un altul de instabilitate, cu posibile averse, posibile intensificări, posibile acumulări, posibile descărcări şi tot aşa. Nu au fost. Cel puţin nu „pe strada mea”. Şi nici pe cele din apropiere.
V-as spune însă despre un alt afară, unul pe care-l văd seara, din balconul meu, când luna se prinde în joacă de braţul macaralei şi pare că vrea să se dea ca-ntr-un leagăn care atârnă de un lanţ invizibil. Şi braţul macaralei se joacă, după ce trudeşte ziua-ntreagă şi, seară de seară, o prinde de după umeri şi o ţine aşa, captivă, preţ de minute bune. Dar vreau să prind momentul perfect. Şi apoi vă voi spune despre acel afară. Şi poate vă las şi versurile pe care le-am scris, tot în joacă, văzând joaca lor.

Azi… mă lupt cu viruşii care mi-au infestat un calculator. Apropo, am înţeles că circulă nişte unii puşi de băieţii deştepţi care cer bani pentru decriptare. Cu foarte mici excepţii, toate fişierele le-a tranformat în ceva de necitit, nedeschis, ne. Deci e naşpa. Aşa că asta am făcut, m-am documentat. Degeaba, oricum nu pot face nimic. Nu eu. Dar măcar să ştiu ce-i aia, poate vreodată, la un chef cu prietenii, ne loveşte virusul care ne lasă fără subiecte de discuţie şi voi aborda subiectul ăsta, să mă dau şi eu deşteaptă. Sigur, asta nu se va întâmpla, dar să fie acolo, de rezervă.

Mă gândesc… să vă întreb ceva. Am văzut ieri un film şi am rămas cu ideea. Nu o luaţi ca pe o recomandare, chiar nu. Titlul filmului m-a dus instant cu privirea la o carte din bibliotecă, am crezut că ăla e filmul, mi-am dat seama în primele 10 minute că nu e ăla şi că e o prostie, dar pentru că îmi era somn şi aveam certitudinea că nu voi pierde nimic dacă adorm, am rămas la el. N-am mai adormit. Dar nu pentru că a fost filmul bun. Nu, nu. Deci eu nu vă zic să-l vedeţi, serios. Dacă o faceţi, e pentru că aşa vreţi voi, eu nu vă recomand să pierdeţi o oră jumate.
Pe foarte scurt, un cuplu cumpără o casă veche şi cam dărăpănată. Şi normal, bucurie mare, ţopăieli prin toată casa, printre cutiile de carton, ştiţi asta din alte filme de gen.
La un moment dat, el descoperă, total întâmplător, o cameră secretă. Şi tot întâmplător, descoperă că acea cameră îi îndeplineşte dorinţele legate de obiecte. Că la asta s-au redus dorinţele până la un punct. Apoi îi spune şi ei şi cer şi cer şi tot cer. Intrau în cameră, spuneau „vreau o mie de euro” şi hop, pâlpâiau becurile şi când se făcea lumină, aveau teancul la picioare. Eu v-am zis că-i o prostie. Dar, cum din orice prostie se poate extrage ceva, evident, m-am gândit şi eu, ca tot omul, ce-aş face şi ce-aş cere. Precum cei doi din film, că nu-s chiar ipocrită, bani. Why not more money?, zice el.
Bine, ei au fost cam lacomi şi au cerut, nene, nu s-au jucat. El, pictor fiind, a cerut şi nişte tablouri dintre cele mai scumpe şi dintre cele mai cunoscute. Asta de dragul artei, să fie şi ceva cultură-n film. Până aici e simplu. Voi aţi cere la fel? Atenţie, ştim că e voie doar cu obiecte. Deci nu chestii fine şi deştepte cu „să fiu mai tânăr, să fiu iar copil, să aduc înapoi nişte oameni”, astea nu merg nici la peştişorul de aur, nici cu lampa aia… ştiţi voi care. Că aşa iar e simplu. Şi normal că nimeni n-ar cere bani, în cazul ăla. Îhî.

Daaar, şi aici vine întrebarea mea, şi-au dat seama după ce şi-au făcut de cap cu bani şi bijuterii, adică au aruncat cu ele peste tot prin casă, că toate obiectele, odată scoase din casă, chiar şi numai până la uşă, se transformă-n scrum. Na, pisici.  Deci ce folos un milion de euro, cât au cerut? Ce folos de bietul Van Gogh?
Şi iar m-am gândit: ce-aş cere? Dar voi? Dacă aţi avea o asemenea cameră, zic, în joacă, normal, ştiu că e imposibil dar aici, acum, ne jucăm, ce-aţi cere, ţinând cont de faptul că nu veţi putea profita de nimic afară din casă?
Eu aş cere fineţuri din astea de „barosăneală” 😀 Cea mai scumpă porţie de mâncare, din aia de costă suta de grame cât un sfert de oraş mai mare, cea mai scumpă pereche de pantofi, să văd şi eu cum mergi în ei, cea mai cea şi tot aşa. Să ştiu. Că oricum, veci de veci altfel n-aş şti ce gust au alea sau cum se simt în picioare, pe piele, pe cap, pe unde se mai pun 😀
Nu, acum nu le doresc, nu plâng că nu le am, nu sufăr deloc din cauza asta. Bijuterii nu vreau, sincer. Pentru mine, o brăţară luată din târg cu 5 lei e fix la fel cu una de sute de mii de euro, tot aşa zdrăngăne la mână, nu mă pricep la ele, nu mă impresionează deloc nici diamantele, nici perlele, sunt de la ţară, maică, nu mă pricep deci pas la astea. Cam aşa.
Voi?

Ascult… Michael Patrick Kelly – Throwback

Foto

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

84 de răspunsuri la Jurnal cu dorinţe închipuite

  1. Aura B. Lupu zice:

    N-aș cere nimic, Potecuță, dacă totul se transformă în scrum, ce sens ar avea? Așa și eu, ca tine, diamante nu-mi trebuie, zdrăngănelele mele dacă le pierd, cât îs io de zăpăcită, măcar nu-mi pare rău. Și, dacă stai bine să te gândești, așa-i și-n realitate, nu doar în film, luăm ceva cu noi după ce trecem „pragul”? Absolut nimic…

    Apreciat de 3 persoane

    • Normal că nu. Tocmai de asta, nu mi-aş risipi viaţa să adun averi. Dar dacă tot aş fi în film şi dacă tot e voie cu joacă, aş cere ce am zis. E chestie de… gustat clipa, nu de altceva.
      Am citit cu ceva vreme-n urmă, că undeva, prin Dubai, parcă, o sută de grame de ceva, nu mai ştiu ce, era cam 300 de mii de euro. Na, aş cere aia. Să văd cum e. M-aş juca, da. Aşa cum fac şi-n viaţă uneori.

      Apreciat de 2 persoane

  2. Ana May zice:

    Numai lucruri, obiecte?
    Aș vrea cărți: vechi, rare, deosebite !!!
    Dacă ar fi să pot cere persoane, of,of, 😉 lista ar fi interminabilă, cu prezenți sau trecuți, de „departe” și „de dincolo”.
    Bani, numai cash, nu s-ar fi putut cu transfer bancar?😄 – trebuie revizuit filmul!!!
    Frumoasă melodia, absolut nou totul: și interpret, și melodie.🥰🤗

    Apreciat de 2 persoane

    • M-am gândit şi eu la un card, Ana. 😀
      Dar cred că şi ăla tot aşa ar funcţiona. Deci fără bani. Şi nu, nu merge cu persoane. Au cerut ei şi a ieşit rău.
      Deh, un tort cu multă ciocolată merge 😀
      Mă bucur tare mult că ţi-a plăcut! Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 2 persoane

  3. tink3rbe11 zice:

    Virusul cu pricina l-am prins și eu în unul din cele 2 laptop-uri ,fix poze multe și ceva muzică am pierdut cu el.Nu se pot recupera deci…c’est la vie!
    Cât despre cameră secretă și de a cere…nu cred că aș vrea deși ,când vine vorba de lucruri care rămân doar în interior….s-ar găsi!
    Dar,cum suntem mai plini de lucruri pe care oricum nu le folosim decât poate arareori…mai bine mă abțin!

    Apreciat de 1 persoană

  4. nu stiu la ce film te referi, dar si eu adorm destul de des cand incerc sa vizionez diverse…..

    sincer m-am oprit si admirat de cateva ori :”luna se prinde în joacă de braţul macaralei şi pare că vrea să se dea ca-ntr-un leagăn care atârnă de un lanţ invizibil.”

    Apreciat de 1 persoană

  5. Zici că doar în casă e valabilă dorinţa? Ei bine, tot ce ţine de casă: mobilier, tablouri (să mă bucur eu de ele, nu să le vând), aparatură electrocasnică de ultimă oră. Aș adauga un bucătar bun și cineva care să facă curățenie. Și cred că e suficient.😂😃

    Apreciat de 2 persoane

  6. Aila zice:

    As cere obiecte pe care eu nu le-as cumpara niciodata si anume obiecte decorative de arta tablouri, statuete, argintarie, sculpturi in lemn etc

    Apreciat de 1 persoană

  7. stela9 zice:

    M-ai pus pe gânduri potecuțo. Chiar nu știu ce mi-aș dori. Dar dacă tot e să ne imaginăm, cred că mi-as dori, hmmmm…Să mă simt bine acasă, să nu mi se strice una-alta să am de-a face cu meșterii😄 Aaaa și da, înghețată, pepene galben și pește gătit în toate felurile. Cam atât, nu-mi doresc bijuterii, nici tablouri scumpe.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Florina zice:

    Eu vreau TIMP, da, TIMP să fie, al meu, numai pentru mine, MULTTTT 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  9. Issabela zice:

    țigări, cu carul, că le-aș fuma-n casă, aș scăpa de-o mare grijă…

    Apreciat de 1 persoană

  10. Suzana zice:

    Nu prea inteleg de ce daca era pictor, si-ar fi dorit tablourile altora?
    Ideea ar fi ca pentru orice trebuie sa ne documentam! Stiau de scrum?
    Daca ar fi stiut, ar fi cerut la fel? 😀
    Potecuta, este greu de spus ce as cere. Poate o planta exotica, ca mi s-a pus pata pe atfel de subiecte, sau serbet, ca inca nu am reusit sa-l fac, ca trandafirii s-au cam dus un pic din cauze meteo… 🙂 O fi bine?
    Prea grea tema la ora asta! Nu gasesti o camera in care sa ceri si altceva decat obiecte? Ai pune de un roman colectiv…
    Seara buna, draga Potecuta! Si melodia e chiar faina! Multumesc mult! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Dieci, două puncte 😀 : vaaai, Suzana! Cum? Păi cine nu și-ar dori un Van Gogh, un Monet sau un Cèzanne? Orice iubitor de artă. Și dacă nu să le aibă în sufragerie, niște milioane de euro nu încurcă pe nimeni, cred. Tipul a cerut cele mai tari tablori, e o scenă în film unde se văd mai multe dintre cele mai tari ever. Deci cred că orice pictor ar vrea asta, sincer.
      Au aflat de scrum după ce au cerut cam tot ce le-a trecut prin cap, inclusiv ceva ce mie nu mi-ar fi trecut prin cap. Aaa, după ce ea a renunțat la job, că deh, erau milionari. Țeapă! 😀
      Deci da, știi de scrum. Și pentru că știi că numai în casă poți ține ce ceri, ce ceri?
      Aha, șerbet (dai și mie, da? 😀 )
      Hmmm, cred că da, s-ar aduna dorințe 😀
      E foarte bine! Și îți mulțumesc mult! Noapte bună!

      Apreciază

  11. Ideota69 zice:

    Potecuto, eu as vrea un mascul frumos, dotat, inteligent si elegant daca tot pot sa ma bucur de el numai in casa, ca na’ afara o sa ma sacrific si o sa ies singura, care sa gateasca de sa-ti lase gura apa ca n-as vrea sa se plictiseasca cand eu nu sunt. Daca ma gandesc mai bine, ar putea sa si lucreze ceva, ca de salariu ma ocup eu direct afara ca sa nu avem probleme cu scrumul… Uite acuma mi-aui dat

    Apreciat de 1 persoană

  12. Ideota69 zice:

    liber la visat, sa vezi ce fabulatii in capul meu! Nu-i rea idea, mai ales ca-i gratis, sa visez zic! Te imbratisez, fata cu idei!

    Apreciază

  13. Drugwash zice:

    Virusul ăla e cel mai probabil un ransomware. Credeam că le-a trecut vremea porcăriilor ălora dar probabil că „cineva” e interesat de datele de pe anumite computere şi cu dragă inimă se va oferi să le „decodeze”. Ceea ce înseamnă că orice date private (parole de e-mail, blog, FB etc) vor ajunge pe mîinile „băieţilor”. Acum înţeleg cum se face că am primit recent un „răspuns” la un schimb de email-uri de acum… fix şapte ani, de la o vizitatoare (?) ocazională a blogului. Ar trebui să fim foarte atenţi cine cu cine vorbeşte.

    Cît despre joaca de-a cere, eu unul în primul rînd aş vrea doze masive de insecticid bun – nu apa chioară de la Sano! – ca să scap definitiv de puricii care m-au invadat pentru al nu-ştiu-cîtelea an la rînd, apoi o ladă frigorifică, apoi tone de mîncare bună pentru „copii”.
    Ah şi să nu uit: cîteva arme bune şi muniţie cu nemiluita pentru cînd or veni ăia de la Fisc şi de la Electrica. 😆

    Şi cum ziceai că se numeşte filmul…?

    Apreciat de 1 persoană

    • Cred că se trimite și pe mail, dacă accesezi linkuri trimise sau atașamente, știi tu mai bine decât mine. Eu nu de pe mail l-am luat, ci din rețea. Și în rețea a intrat cu atac, nu cu linkuri accesate. Eh, sunt deștepți. Păcat că nu profită altfel de inteligența lor. Oricum, în afară de faptul că mi-a bulit toate fișierele, nu au aflat mare lucru.
      7 ani??? Prompt răspuns 😀
      Filmul se numește The Room, e din 2019. Te rog mult să nu pui link. E oricum numai ăla din anul ăsta. Dar repet, nu recomand, chiar e pierdere de vreme. Ideea e singura care merită luată în seamă, în joacă. Dar ei au dat-o-n bălării rău. Să nu zici că nu ți-am zis 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Cu ani în urmă eram la curent cu asemenea atacuri, veneau frecvent amicii şi cunoscuţii cu lacrimi în ochi – metaforic vorbind – să le repar sistemele infectate, şi cîte ore – sau zile – iroseam pentru asta. Mi-am luat şi eu un „gîndac” odată intrat din senin printr-un exploit (pe care l-am astupat imediat) însă din fericire n-a fost distructiv. O a doua oară am luat unul din pură neglijenţă, conectînd un computer infectat la reţeaua locală înainte de a-l scana independent. Amuzant a fost faptul că „maşina” cu XP a picat în genunchi instantaneu, pe cînd cea cu 98SE fluiera liniştită fără probleme, arătîndu-mi că „periculosul atacator” nu găseşte dotNET 2.0 şi deci nu poate rula. 🙂

        Da, teoretic orice tip de conexiune poate un fi un vector de transmitere a infecţiei – depinde de mulţi factori dacă se poate propaga şi pînă la ce nivel. Dacă ai fi avut Linux acum ai fi fluierat liniştită precum 98-ul meu la vremea respectivă. 😉

        Întrebarea e: ce vei face cu discul infectat? Dacă încerci să recuperezi ceva ducîndu-l la „băieţii specializaţi” va trebui să presupui din start că orice date personale/private (după cum am menţionat mai sus) vor fi compromise. Poate nu-ţi vor schimba parolele ca să nu dea de bănuit însă mai degrabă cred că vor prelua controlul şi vor folosi mijloacele de comunicare pentru a obţine informaţii de la contactele tale care nu vor bănui că e altcineva „la butoane”. Ştiu, sună a paranoia, dar e o posibilitate reală de care trebuie să ţii cont.

        Ştii cum e cu curiozitatea; s-o fi luat de la toate zgîrieturile mîţelor. 😀 Oricum, nu merg orbeşte – întîi caut detalii pe IMDb, citesc recenziile disponibile, pun la treabă intuiţia şi apoi vedem ce iese. Am deja mult prea multe „în aşteptare” iar timpul (remember ‘time is money’) mi-e duşman de moarte lately. 😉

        Apreciază

        • Dragoş, doar nu crezi că m-am gândit să le plătesc celor care au făcut atacul? Sunt eu ameţită şi habarnistă, dar parcă nici chiar aşa. Şi dacă va ajunge la cineva care se pricepe… tu le-ai furat parolele celor care au venit cu lacrimi în ochi la tine? Ai făcut ceva cu datele personale la care ai avut acces nelimitat? Dacă da, atunci da, am motive serioase să-mi fac griji. Dacă nu, atunci înseamnă că mai există oameni care-şi fac meseria în condiţii normale, fără să le facă rău intenţionat celor care le cer ajutorul. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            De plătit direct şi în cunoştinţă de cauză şantajiştilor nu, nu m-am gîndit la asta. M-am gîndit că, poate, acel „cineva care se pricepe” – luat ca entitate – ar putea fi chiar mandatarul sau creatorul problemei, caz în care îl şi plăteşti fără să ştii dar şi pierzi controlul asupra unor date posibil foarte delicate. Depinde la cine te duci şi cîtă încredere poţi avea în persoanele respective. Trebuie să înţelegi că anumite lucruri care se întîmplă în lume sînt extrem de serioase, create pe principiul „avem soluţia, acum trebuie să creăm problema” şi ele te pot afecta direct sau indirect chiar dacă din punctul tău de vedere consideri că nu ai absolut nici o legătură cu ele.
            Cu ani în urmă a fost creat de către americani un virus care să penetreze strict computerele din anumite instalaţii nucleare din… Iran, parcă. Dacă nu mă înşel a fost vorba de Stuxnet, sau oricum ceva de gen – am uitat detaliile. Problema e că acel virus a „scăpat” liber în lume şi a afectat foarte multe computere civile (şi de altă natură). Ar putea fi ceva similar şi acum, ar putea fi o „joacă” serioasă a unora disperaţi ori dornici de îmbogăţire rapidă, sau ar putea fi ceva creat special pentru voi. Fiindcă nu ştiu absolut nici un fel de detalii despre job-ul tău nu pot decît să expun teorii generice posibile (şi probabile). Repet: sînt doar teorii.
            Iar dacă eu personal am dat dovadă de bun-simţ şi discreţie cînd am avut de-a face cu date private, asta nu înseamnă că toţi cei aflaţi în situaţia mea ar face la fel. Eu unul nu m-aş duce la un centru specializat de recuperări date ştiind că pe disc am date private sau secrete de serviciu. Ce veţi face voi rămîne exclusiv la latitudinea voastră – eu doar mi-am exprimat sincer părerea personală. 🙂

            Apreciază

            • Mulţumesc, Dragoş!

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              N-ai pentru ce, doar încerc să ajut. Sper să se rezolve cumva fără alte probleme.

              Apreciază

            • Sper şi eu! Deşi tot scad şansele… Dar aia e. Cumva, cam 70% din ce e pe el, mai e şi prin alte părţi. Dar e muncă de chinez bătrân să fie adunat iar.

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Am uitat să spun: dacă chiar se doreşte o încercare de recuperare a datelor cel mai bun lucru ar fi ca întîi de toate să se facă o clonă a întregului drive sau măcar a partiţiilor de interes major şi să se lucreze cu clona, păstrînd drive-ul original undeva la loc sigur.

              Am pierdut la viaţa mea cel puţin două drive-uri (sistem + date) din defecte mecanice imprevizibile, iar un al treilea extern a fost distrus accidental de „copiii” care s-au urcat şi l-au dărîmat, şocurile mecanice distrugînd sistemul de fişiere – pe el erau TOATE pozele şi filmările cu ei, primele serii, card-ul din cameră fiind reformatat pentru o nouă serie de poze/filmări. Asta face sărăcia din om.

              Voi barem mai aveţi şanse să recuperaţi mare parte din fişiere, chiar cu costul unui efort suplimentar, însă eu am rămas şi fără copii şi fără amintirile „virtuale”. 😦

              Oricum, multă baftă la recuperare/refacere şi, din nou, recomand insistent un Linux ca sistem primar; eventual un Windows se poate instala ca dual-boot sau în VirtualBox/Virtual Machine dacă e absolut necesar.

              Apreciat de 1 persoană

            • Mulţumesc încă o dată! Da, asta e prima variantă, să facem o copie undeva, cumva.

              Apreciat de 1 persoană

  14. ia zi tu repejor cum se numeste filmul. 😊nu de alta, dar mi s-a stricat masina de spalat! 😂

    Apreciază

  15. La câte cereri s-au făcut deja, nu văd cum aș putea fi original. Poate să cer vizitatori din cei mai spirituali, care să-mi facă fiecare zi frumoasă prin prezența lor. Inclusiv câteva frumuseți încununate ca Miss! 🙂

    Apreciază

  16. Iosif zice:

    No comment ! 🙂

    “Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

    “Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” – Geneza –

    O saptamâna sublima, binecuvântata cu dorinte împlinite în Lumina Divina, draga Potecuta !

    Apreciază

  17. Chiar nu știu ce aș cere și asta nu pentru că am tot ce mi-aș dori. Pur și simplu nu cred ca niște lucruri efemere m-ar face mai fericită decât sunt. Și înteleg perfect chestia cu brățara de cinci lei, e valabilă și la mine.

    Apreciază

    • Ştiu ce spui. Că aşa, pe termen lung, nici eu nu ştiu ce mi-aş dori. Dacă vorbim de lucruri. Tocmai de aia am zis că m.aş răsfăţa puţin, pentru distracţie 🙂

      Apreciază

      • ei, daca vorbim de distractie… Oricum, lucrurile materiale nu stiu daca m-ar atrage, mai ales ca as stii ca sunt sortite sa se prefaca in scrum. Dar un rasarit in fiecare dimineata, in care sa simt marea si sa aud pescarusii sau sa vad locuri pe care stiu ca nu voi reusi sa le vad altfel. Pe astea nu ar trebui sa le trec de prag, nu?

        Apreciază

  18. Jo zice:

    Fragmentul acela in care descrii joaca lunii cu macaraua e pură poezie. Și zici că ai scris și poezie la poezie? 🙂

    Apreciază

  19. Jo zice:

    Aș cere o cameră capitonată in care să nu se audă nici musca, să pot să mă odihnesc și eu ca lumea. Că la bloc… e complicat cu odihna. 😦

    Apreciază

  20. Diana zice:

    Imi place melodia! O sa merg la piata in pasi de dans! E genul de melodie care-mi ramane-n cap mai mult timp. 😊
    Cred ca as cere carti – multe romane politiste, de spionaj, thriller etc. si carti cu povesti; si jucarii din pluș! (nu sa ma joc, ci sa le vad – ‘ca tare-mi plac). Sau… poate n-as cere nimic, pentru ca s-ar putea sa platesc un pret prea mare. :))
    Nasol ca s-a infectat PC. Am patit-o in anii ’90, cand am pierdut fisiere de conta – am crezut c-o s-o iau razna refacandu-le, dar nu s-a intamplat (sau nu-mi dau seama); de atunci, tot ce tine de munca e pe un PC fara conexiune la internet si „deparazitez” orice „bag” in el de pe suporturi diverse (dar nu se exclude – categoric – vreo bazaconie).

    Iti doresc sa ai o saptamana frumoasa, Potecuta!

    Apreciază

    • Tare mult mă bucur că îţi place melodia, Diana! Şi mie-mi dă o stare faină de tot.
      Da, e nasol, să ştii. Că nu se ştie dacă pot recupera ceva. Aia e, ce să fac? Sper încă, am tot citit, se pare că ar exista soluţii. Dar nu ştiu dacă se pot aplica şi la mine. Vedem. Dacă nu… nu. Chiar mă voi supăra degeaba, nu vor apărea din senin la loc deci degeaba.
      Îţi mulţumesc tare mult! Săptămână frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  21. 1lauralaly zice:

    Pff. Zici ca ce iese afara se face scrum?
    Pai atunci sa fie asa:
    O biblioteca mare cu mii de carti
    Un fotoliu special pentru citit
    Un home cinema
    Aaaa. Si da as gusta din toate felurile de mancare asa zise de lux
    Se poate si o excursie?
    Cam asa. Sa visam frumos.
    As fi vrut sa fiu mai poetica dar realitatea de afara e prozaica rau de tot.
    Te imbratisez cu drag, Potecuta🤗

    Apreciază

  22. Ecoarta zice:

    …zădărniceală…ştiu că nu există!
    Râdeam de una singură de codurile de şi de…din țară! Azi, pe la prânz, erau 35 grade (realfeel 40!), cu umiditate de 95%, iar acum plouă cu găleata şi cu tot armamentul din dotare! N-avem coduri, doar ni se transmit orele la care va ploua. De ce-am râs singură!? Nu m-ar înțelege nimeni de ce este necesar un cod de caniculă şi atunci mă amuz😊
    Ce-aş cere!? Sigur nişte instrumente de scris şi desenat! Cred că desenul nu ar avea de suferit dacă l-aş scoate afară, iar dacă da, atunci nimic!
    (Sper ca acest comentariu să ajungâ la tine!)

    Apreciază

    • A ajuuuuuns! Şi ce tare mă bucur că a venit! Sper să se fi rezolvat!
      Uite că nu m-am gândit la asta. Ei au cerut numai lucruri de-a gata. Dar, chiar dacă desenul e făcut cu ustensile cerute, normal ar fi să reziste şi afară, că doar e făcut de tine, nu e adus de cameră. Bună ideea! 😉
      Să ştii că nici eu nu pricep. E cod galben, portocaliu şi roşu. Şi de vijelii, şi de căldură. Nu puteau spune simplu? Sau e chestie de gradul de periculozitate, na. Dar şi aşa mise pare ciudat. 😀

      Apreciat de 1 persoană

  23. Eu cred că aș fi exagerată. Aș cere un avion cu pilot cu tot ca să pot face naveta Canada-România. Dus-întors.

    Apreciază

  24. Ana zice:

    Tare filmul! 😁
    Aaaa, pai daca se lasa cu scrum…ma doare in clanta de la debara de dorinte…unde sa se mai desfasoare vanitatea dorintei mele implinite daca nu poci iesi din casa cu dorinta?! Neeeaaahhhh…nu sunt interesata!
    Aaa, stai asa, achiesez la partea cu haleala…aici ai dreptate! 😁

    Apreciază

  25. daurel zice:

    Pe canicula asta imi vin in minte lichide, ingheţate si fructe.

    Apreciază

  26. rofstef zice:

    N-ar fi mai simplu să-l duci și pe calculator la vaccinat, da ce numai noi să ne vaccinăm de viruși ? 😅
    Sper sa-i dai de cap calculatorului, sau poate n-are viruși, poate o fi dat
    canicula în el.

    Apreciază

  27. Alex zice:

    Îmi pare rău că ai așa neplăceri cu calculatorul. E aiurea de tot, pentru că de obicei se întâplă când ți-e lumea mai dragă.O să-i dai de cap, ai să vezi!
    Foarte interesantă tema acelui film. Ai dreptate, chiar și din filmele nu foarte grozave, putem să reținem un mesaj, o idee, ceea ce e bine.
    Mi-a plăcut un comentariu de mai sus, care asemăna casa aceea cu camera dorințelor, cu viața reală. Orice am obține în această viață, nu luăm nimic cu noi…. dincolo! Toate rămân în urmă și cât ne mai zbatem pentru lucruri…
    Ce-aș cere? Uite că nu știu ce să răspund. Toți au zis câte ceva mai sus. Cred că ideea asta ne face să conștientizăm că nu lucrurile, ci oamenii de lângă noi, sentimentele, clipele frumoase, astea contează cel mai mult.
    Numai bine, dragă Potecuță și zile cu bucurii! 🙂

    Apreciază

    • Uf, da. E serioasă problema. Să ai grijă cu ce primeşti şi deschizi, nu a fost virus simplu, dacă nu îl repară cine se pricepe, pieri tot tin telefon sau calculator.
      Ce frumos ai spus! Şi da, oamenii sunt cei care contează, aşa e!
      Îţi mulţumesc mult, Alex! Numai bine îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s