Clipe pe file de jurnal

Azi… mi-au trebuit vreo cinci guri de cafea până să înţeleg că e vineri. Ştiu, aproape la fiecare jurnal constat, ca şi cum ar fi prima oară, cât de repede trec zilele, cum aleargă timpul. Sau noi, încă nu sunt sigură. Sau poate noi odată cu el. Până mai renunţăm la un vis, până mai construim o idee, va fi gata şi luna asta. Apoi iunie, apoi toamnă, apoi se va face târziu şi nouă ni se va face frig şi tot aşa.
Am citit zilele trecute că nişte cercetători au ajuns la concluzia, în urma unor studii din care nu am priceput mare lucru, am reţinut numai ideea, că pe Venus, o zi durează aproape cât un an. Wow, cât de tare!, am exclamat imediat. Apoi m-am răzgândit. Uneori e bine când se face seară şi se acoperă cu ea şi zbucium, şi neşansă, şi dureri şi neveniri, toate adunate într-o zi care trece ca o clipă. Vă daţi seama acolo, câte se adună-ntr-un suflet până când se face mâine?
Apoi am râs, cu gândul la cartea aia celebră care ne spune că femeile vin de pe Venus. Nu degeaba. Că aşa suntem noi, avem unităţi speciale când e vorba să măsurăm timpul şi când acele cinci minute în care spunem că suntem gata de plecare undeva se transformă adesea în… puţin mai puţin decât o eternitate.
Apoi m-am întrebat ce-am face dacă? Ce-am făcut anul trecut? Nu, lăsaţi pandemia, ştiţi că nu vreau să vorbesc despre asta. În anul de dinaintea pandemiei ce-am făcut? Am avut la dispoziţie un an întreg. Câte am făcut din toate cele propuse la începutul lui? Da, ştiu, din lipsă de timp le-am amânat pe cele mai importante…
Şi oare cam cât ar dura acolo până când am fi bătrâni? În jur de două luni. Ar fi cam trist, nu-i aşa?

Afară… a vrut să plouă. S-a răzgândit, dar stă cumva la uşă. E posibil totuşi să vrea să plouă şi m-aş bucura să fie aşa. S-au scuturat de floare copăceii mei. Şi ai mei sunt toţi cei pe lângă care trec în drumul meu spre casă, indiferent de curtea, grădina sau trotuarul care-i găzduieşte. E verde mult în jur. Şi prin gândurile mele e la fel. Şi nu numai prin ele. Deşi nu am o culoare preferată, verdele ăsta-mi place mult, face bine când îl vedem. Dar mai mult de atât, face bine când îl simţim.

Cu ce sunt îmbrăcată… staţi, măi, nu ridicaţi sprâncenele. Ştiu c-am zis cândva demult că rubrica asta n-are ce căuta în jurnalul meu. Ştiu că am zis că o scot pentru că oricum răspundeam numai în doi peri, că eu nu-s genul care să vrea să ispitească pe nimeni cu dantele şi fundiţe şi corset şi… alea care se numesc fix aşa cum eu nu-mi amintesc… alea măi, cum le spune… na că nu ştiu, în fine, nici nu contează, revin. Am zis, ştiu că am zis. Şi aşa şi e. Ce să zic? Că-s în pijamale, în mătăsuri, că-s îmbrăcată ca un urs sau că… nu-s? 😯 Bun. Şi? Pe urmă ce? Vedeţi? Chiar nu ar avea sens rubricuţa asta, pen’că ştiţi şi voi foarte bine că nu.
Daaar. Dar am vrut numai să vă întreb: cum vreţi să fie vremea mâine? Să ştiu cum să mă îmbrac.
Ieri mi-a fost cald. Că a fost cald şi pentru eu nu pot psihic să trec de la cizme la pantofi sau adidaşi şi de la haina de fâş şi puf, de iarnă, la tricou. Fizic e simplu, aş putea. Dar creierul meu are nevoie de timp pentru procesat şi îi trebuie ceva între astea două. Aşa că am şi haine de „între”. Şi ieri eram cu unele dintre ele şi mi-a fost cald. Dar ieri au fost vreo 23 de grade. Şi azi am zis că gata, hai mai uşurel şi a fost toată ziua cu nori. Deci? Vreţi să fie mâine cald? Îmi iau cojocul şi se rezolvă. Când vreţi să fie frig, strigaţi şi-mi iau tricou. Păi ce nu fac eu pentru voi? 😉

Mă gândesc… nu mă mai gândesc. Îmi iau vacanţă de la gândit, merg cu valu’, cu vântu’, cu ceva. Reiau gânditul de luni, azi mi-e lene.
Aaaah, ba da. Am o rugăminte la voi. Ştiu, nu-i frumos, dar îmi trebuie. Voi ce spuneţi dacă nu aveţi chef să mergeţi într-o vizită şi gazda tot insistă şi vouă vi-s pe gata motivele şi scuzele? Adică na, o dată spui că eşti plecat, a doua că ai musafiri. Dar a treia? 🙄

AscultASTA. Îmi dă un chef de viaţă de nu pot spune. Nu că nu l-aş avea pe al meu, propriu şi personal, pă părsoană fizică, dar numa zic.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

57 de răspunsuri la Clipe pe file de jurnal

  1. Mona zice:

    Que si, que si, minune ce-mi ești! Dacă ar fi să trăiesc ziua aia de pe Venus, fără tine ar trece și mai greu. Ca orice an, de câțiva încoace și cum era să treacă și vinerea asta. ☺️😊
    Weekend frumos, Potecuță dragă! ❤🤗

    Apreciat de 2 persoane

  2. Diana zice:

    Eu încă nu am procesat că e vineri și e 19:16. A fost o săptămână încărcată…

    Apreciat de 1 persoană

  3. tink3rbe11 zice:

    Vreme nehotărâta,la noapte zice prognoza mea că plouă…să plouă.
    Mâine? Aș avea nevoie de puțin soare, trebuie să pun în grădină. Poate nu neapărat soare…dar să nu plouă.
    Hmmm,eu zic să mergi să scapi ca apoi să o poți lua iar de la capăt…cu nu’s acasă, nu mi-e bine,etc.
    Îți dai seama ce obosite am fi după o zi oe Venus? Am mai avea energie pentru o alta? Mai bine așa cum știm.
    Weekend minunat să ai Potecuță!

    Apreciat de 2 persoane

    • A plouat toată noaptea şi puţin de dimineaţă. Acum eu am soare. Dacă ai nevoie, îi spun să vină la tine! 😉
      Asta fac, să ştii. Merg pe varianta ta şi merg. Apoi am linişte o perioadă, nu va mai insista şi gata.
      Să ştii că ai mare dreptate! După o zi din aia, nu mai vrei alta imediat deci mai bine aşa, să zboare…
      Îţi mulţumesc frumos!
      Weekend frumos îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  4. Diana zice:

    Ce fain e cantecul!!! Si videoclipul! Ritmul mi-a largit zambetul pana la urechi! Poa’ sa tina ziua si cat un an acum, sa ploua maine cu soare sau sa fie cald si sa bata vantul sau cum o fi! Soarele e la locul lui: in capul meu! :))
    Voiam sa scriu despre vreme, despre faptul ca venusienii traiesc vreo 90-100 zile! Cui ii pasa? Sau daca-i pasa ce? Mai am un pic si-ncep sa fredonez in scris refrenul ascultat. 😊
    Multumesc pentru incantare, Potecuta! Sa ai weekend vesel iti doresc! Si vremea sa fie cum vrei: alegi din seara aceasta si pregatesti haine in consecinta. 😊 Si va fi cum vrei (nu ma crede pe cuvant, verifica dimineata). 😊

    Apreciat de 1 persoană

    • Diana dragă, comentariul tău mi-a dat exact starea pe care o am când ascult melodia, a fost tare molipsitor şi zâmbesc larg şi e tare bine şi îţi mulţumesc! Şi ai avut dreptate! A plouat toată noaptea, dimineaţă a fost gri şi picura şi uite că acum se vede deja soarele. Sunt îmbrăcată mai gros, nu mai contează, bine că am ce da jos 😀
      Te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc! Să-ţi fie frumos şi cald!

      Apreciat de 1 persoană

  5. Dana zice:

    Timpul fuge nebun, tot mai nebun. Căldura nu mai vine, iar mie mi e greu sa nu pot renunța la ghete, geci. 😀
    Gazdei, zi-i că ești răcită, ca nu prea ai gust și miros. 🙄😂❤️

    Apreciază

    • Şi tu renunţi greu, Dana? Şi eu! Şi-n primele zile după ce renunţ, oricât de cald ar fi, tot mi se pare frig 😀
      Hahahahaha, buunl! Dar gazda nu crede nici acum în virus. Zice că e o simplă răceală. Dap, şi după atâta amar de vreme, tot aşa zice. Deci nu ştiu… dar pot încerca 😀

      Apreciază

  6. Diana zice:

    Cu muzica-n cap am uitat… 😊
    Un raspuns e destul de dificil la intrebarea cu motive de a refuza invitatia. E in functie de relatia dintre tine si persoana care insista cu invitatia. Cel mai bun motiv e adevarul momentului: exact ceea ce te impiedica sa accepti. E un „risc”, dar numai tu stii cat de mult tii la relatia respectiva, ce fel de om e persoana s.a.m.d. Iti doresc sa se rezolve „de la sine”. Se intampla mai des decat banuim. 😊

    Apreciat de 1 persoană

  7. Drugwash zice:

    Da’ nopţile pe Venus cît or dura? Că io zilele oricum le dorm, nu-mi sînt de folos. Mă rog, uneori capsez zi de noapte şi noapte de zi cînd am bîzdîci şi o ţin lunga.

    Şi zici că azi a fost vineri? Micheteaux. Neimportant totuşi, că eu oricum nu mă împac cu hainele, cel puţin prin casă. Şi nici nu mă mai invită nimeni la nimic, că doar sîntem în plină distanţare socială, nu… Aşa că la următoarea invitaţie strănută şi tuşeşte un pic, stînjenită, scăpînd „din întîmplare” un „sper că n-am luat covidu’, baszmeg” şi s-a rezolvat. Sau nu, că poate persoana e cetăţean model şi sună la 112 să vină ăia să te ia. Ptiu, futu-i, ce vremuri trăim, cu delaţiunea la putere. (scuze de ‘ptiu’, ştiu că nu-i frumos să scuipi 😛 )

    Şi pe-aici plouă mai mereu, că doar e oraşul ploilor. Ce altă dovadă mai trebuie că m-am născut în loc şi timp nepotrivit? Hai, seara bună că am de lucru! 🙂

    Apreciază

  8. Suzana zice:

    Un raspuns sincer cum ar suna? Ca vrei sa te odihnesti si ca vei veni cu alta ocazie? Ar merge?
    Un suflet prieten ar intelege…
    Cantecul chiar mi-a placut, mult! Azi e vineri si ma gandeam ca nu am mai scris o fila de multisor.
    Mi-ai facut pofta, ca sa spun asa… Si imi pun o intrebare complet aiurea: intr-un univers paralel o fi tot vineri? Scuze, dar poate ca stie cineva de pe aici raspunsul…
    Seara frumoasa si weekend placut, draga Potecuta! Daca aici e vineri atunci urmeaza weekendul de dupa! Si e bine, mai ales sambata! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Răspunsul sincer ar fi că nu vreau, dacă e să fiu sinceră. Şi a devenit nu vreau, după ce am dat răspunsuri sincere care ţineau de mine, adică: măi, să-ţi explic: lucrez multe ore pe zi de luni până vineri, lucrez şi sâmbăta câteva ore. Ajung şi eu acasă, pun maşina la spălat, aspir, şterg, mănânc, ca tăt omul. Asta când nu plec. Duminica dorm mult, e ziua mea de răsfăţ, vreau citit şi vreau filme, vreau linişte. Răspuns: ei, na, hai că două-trei ore, dacă vrei, îţi rupi şi vii.
      Şi cred că asta m-a supărat cel mai tare. Că nu am fost înţeleasă. Şi asta a fost acum ceva vreme şi de atunci am tot zis: am musafiri. Am plecat din oraş, sunt în vizită. Trebuie să plec undeva.
      Şi nu mai ştiu ce să zic, să nu zic adevărul. Că primul adevăr a fost călcat în picioare.
      Nu, nu e cazul. Sufletele prietene înţeleg. Şi na, cu sufletele alea nu am nevoie de scuze, zbor până la ele 😀 😀

      Ce mult mă bucur că ţi-am făcut poftă de jurnal!!! Mai fac din astea, că am de câştigat citind la tine 😉
      Chiar, oare ce zi e pe Venus azi? Dacă e luni nu mai vreau acolo 😀 😀
      Îţi mulţumesc mult, draga mea! Weekend frumos îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Issabela zice:

    Zici că, dac-am fi pe Venus, aș intra la școală la anu’? N-ai o planetă în care nu mai creștem..?
    Cu invitația… tu știi cît de mare e contextul ei, dar, dacă nu-ți e rudă de gradul 0… pas – asta înseamnă să faci ceva real pentru tine. Eu chiar și rudelor pe lungimi prea diferite de undă le spun nu acum, m-au obosit prea mult politețurile mascate și am tot vorbit despre asta 🙂
    P-aci pe la mine e caniculă deja la prînz, așa că mie mi-ar plăcea „ploaia care va veni” – deși e bună și canicula, pot să pun, ca la țară, un lighean cu apă la-ncălzit pînă ne vine apa caldă iar… :))
    … Ce ochi albaștri are tipul din clip…!
    Sper să fi atins toate întrebările tale ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Ar fi bună o planetă din aia, zău! Dar vezi, nici măcar Micul Prinţ n-a găsit-o pe aia una. Dar nu ne lăsăm, mai căutăm.
      Uf, Issa. Nu am învăţat încă asta cu nu. Şi tot încerc şi-mi tot propun. Nu e vorba de rudă. Şi nici prieteni n-aş zice. Şi cel mai mult mă enervează insistenţa şi faptul că nu se înţelege. Uite: eu, de exemplu, cu prietenii care-s prieteni, merg pe ideea: vii la mine? Nu, că am treabă. Ok. Sau nu, că mi-e somn şi am nevoie de odihnă. Punct. Nu scuze, nu poveşti inventate.
      Ei, când zic o dată că nu, că am de spălat, de aspirat, de şters, de mâncat, că am şi eu câteva ore să fac asta şi tu-mi zici că ei, lasă, faci altădată, deja mă calci pe coadă. Adică, în mintea mea, acolo s-ar fi oprit discuţia cu invitatul. Dar e genul ăla insistent de care nu scapi uşor şi tare mi-e că mă va aduce-n punctul în care să zic nu vin că mă oboseşti, că nu mă simt bine cu tine, că pur şi simplu mă enervezi 🙄
      Ştiu, e urât ce zic, dar fix aşa e.
      Mulţumesc!
      La mine a plouat toată noaptea şi acum e gri şi frig. Dar sunt îmbrăcată bine 😀

      Apreciat de 1 persoană

  10. Ecoarta zice:

    Habar nu am ce să-ți spui! Era să „fac cu capu” când am aflat că e vineri! Nu se poate să zboare aşa timpul…Da’ nu mă întreabă pe mine cu ce viteză să se deplaseze! Sper să-l prindă radarul interspațial!
    Ce-am făcut anul trecut pe vremea asta!? Fugeam de oameni şi oamenii de noi. În rest, cam tot ce fac şi acum. Ce noroc pe capul meu! De îmbrăcăminte zic! Doar ținute de cald şi foarte cald! Şi mi-am adus aminte de ceva în timp ce te citeam! Mi-am cumpărat în 2019, prin decembrie, o pereche de botine (nu mă întreba la ce mi-ar folosi!), cu gândul că poate măcar o dată le voi încălța! No, vezi de treaba ta, acum am desfăcut cutia şi le-am admirat! Is faine, dar…te îmbrățişez cu muuultă căldură!

    Apreciază

    • Hai să inventăm noi un radar din ăla interspaţial că ideea ta e excelentă. Voluntar facem asta, de dragul omenirii 🙂
      Te invit la mine! E vreme de octombrie acum, facem o plimbare pe bulevard. Tu cu botinele, eu cu papucii mei speciali de ploaie, din gumă 😀
      Te îmbrăţişez şi eu cu drag! Căldura e numai în suflet deocamdată. Afară nu-i.

      Apreciază

  11. Eu zic să-ți iei, zilele astea, cojocelul acela grosuț, că aș avea nevoie de o vreme călduroasă. Nu numai eu, ci și orhideea care are deja 6 flori deschise și alți trei boboci, deocamdată. O flatez în fiecare zi, dar tot soarele are mai mare efect asupra ei.

    Apreciază

  12. Iosif zice:

    Traim vremuri bizare de transformare, schimbare, modificari structurale interesante, paradoxale, apocaliptice, fara precedent în istoria milenara, învatata la scoala, în toate aspectele, la toate nivelele si dimensiunile perceptiei vietii, schimbari de paradigma cauzate de neascultarea si încapatânarea *omului (de)cazut* îndepartat de Dumnezeul Cel Atotputernic si de Cuvântul AAAE, întrupat în Fiul omului, Hristosul Sau, din starea lui naturala, rational-sentimentala, normala, primara, socio-culturala, traditionala, spatio-temporala relativa,incerta si imprevizibila, tentati, amagiti, înselati, angrenati, atrasi si accelerati de dumneZeii morti ai acestui veac, spre o si mai mare °distantare sociala globala° de Dumnezeu, de Cuvântul Sau si de semenii nostri, impunându-ni-se mastile ipocriziei caracteristice*lor*, acesti „lucratori ai faradelegii” slujitori ai întunericului, ascunsi printre „pomii din gradina” umbre obscure, moarte, fara Viata, goalite de valorile autentice, carteziene lipsite de sentimente, fara scrupule…
    https://biblia.resursecrestine.ro/isaia/51/6#verset-6
    „Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte, dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.
    Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi neprihănirea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor şi nu tremura de ocările lor!
    Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.”
    Un sfârsit de saptamâna, binecuvântat, sublim, cu bucurie, pace si fericire plin, draga Potecuta !

    Apreciază

  13. Jo zice:

    Îmi închipui că până acum toată lumea a venit cu sugestia mea de refuz la invitație, dar tot o spun: dragă, aș veni cu plăcere, dar de ieri nu mai am gust și miros și-i păcat de plăcintele alea bune, bune pe care le faci să nu mă bucur de ele. 🙂

    Apreciază

  14. Zuzu zice:

    Îmi pare rău că am renunțat la obiceiul de a scrie săptămânal jurnalul. Mersi ca mi-ai reamintit!

    Apreciază

  15. printrecuvinte01 zice:

    Ce îmi place jurnalul ăsta! Nu ăsta, ci așa, conceptul de jurnal aici tine. Adică-mi place și asta, înțelegi tu.

    Trecând peste, oare ai scăpat de vizita? Sau ai fost pana la urma? Sau nu a fost acum, ci o să fie? Eu în general zic ca „o să vin, dar nu acum, altădată „. Nu mă mai duc, știu, e nasol. Cred. Dar mno, nu-s omul vizitelor eu 😀

    Apreciază

  16. anasylvi zice:

    Am avut un weekend destul de plin, asa ca am poposit aici abia azi, luni. Eu cam sar putin din cizme si ghete in sandale, fiindca imi plac atat de mult cizmele si ghetele, incat le port pana se face mult prea cald pentru confort. Mie imi place vremea asta intre 15 si 20 de grade foarte mult, prospetimea, verdele asta intens. Cu vizitele nu dau prea multe explicatii, ceva de genul „treburi” si nici nu e neaparat inventie, ca de treaba omul isi gaseste mereu. Eu zic jeansi, ghetute si un top fain, primavaratic. Poate si o esarfa in vant daca e mai racoare. Saptamana faina! ❤

    Apreciază

  17. rofstef zice:

    Vaaai, când m-am uitat vineri în spre Sibiu și am văzut un nor amenințător, direct la tine m-am gândit..am zis, sigur iar ai uitat o oală pe aragaz, poate și frigiderul deschis 😅😅😅
    Iartă-mi gluma !
    Mi-a plăcut mult piesa din link.😇
    O săptămână frumoasă îți doresc, PO !

    Apreciază

  18. Alex zice:

    Citeam rândurile tale cu un zâmbet larg pe chip (așa mi se pare mie, că nu stau cu oglinda-n față! 😀 ). Tu te minunezi când constați că deja e vineri. La mine mirarea cea mai mare e luni! Când aud ceasul sunând dis de dimineață, sar ca ars din pat (deprindere din armată!) și abia mă dumiresc despre ce e vorba. Cum? A trecut deja și weekendul ăsta? Ufffff! Cum mai zboară și timpul ăsta… Vorba ta: acum e iunie, acum e toamnă, acum s-a mai sfârșit un an… Și dacă pe propria piele parcă nu prea vedem trecerea timpului, adică ne tot spunem (mințim) că nu ne-am schimbat prea mult (da de unde?) și că tot bine arătăm, aproape că mă sperie când văd îmbătrânirea multor apropiați, tot mai albiți pe la tâmple și mai gârboviți… Apropo, acum câteva zile am primit un „duș rece” de la un puștan, care mi s-a adresat cu… „bunicule”! 😀 😀 Pentru el sigur că arăt ca un bunic, dar m-a cam pus pe gânduri întâmplarea…
    Cu amânarea vizitelor, mi-a zis maică-mea o vorbă: când suntem tineri și ne mai lovește așa o comoditate vizavi de unele invitații, să ne gândim că peste câțiva ani s-ar putea să nu ne mai invite nimeni, pe măsură ce timpul va împovăra pe toți cei dragi sau apropiați… Este concluzia la care a ajuns, când vizitele la prieteni sau din partea prietenilor s-au împuținat foarte tare, iar unii nu mai sunt… Nu vreau să par dramatic, dar mă gândeam la vorbele mamei…
    Îți doresc numai bine și o nouă săptămână cât mai frumoasă! 🙂

    Apreciază

    • Să ştii că fix asta gândeam şi eu şi, recunosc, încă o cred, când mai văd persoane de vârsta mea. Le văd mai îmbătrânite decât m-aş putea vedea pe mine. Şi aşa şi e, am zis! 😀
      Eeeei, Alex! Nu pune la suflet, zău. Eu le ziceam săru’mâna oamenilor de 25-30 de ani şi mi se păreau bătrâni aşa că nu se pune ce ţi-a zis copilul ăla. Las că ajunge el la vârsta asta şi vede ce tinerel se va simţi 😀
      Of, da. Plină de înţelepciune vorba mamei tale şi voi ţine cont 😉
      Îţi mulţumesc tare mult! Numai bine îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  19. Am ascultat și eu cu tine, chiar dacă mai târziu și m-a cuprins așa un dor de mare și de colindat pe coclauri, de concediu fără griji…
    Ce-mi faci tu mie Potecuță?!? 😊

    Apreciază

  20. “clipe pe file de jurnal”- o nebunie de clipe frumoase! 🤗♥️

    Apreciază

  21. imi plac pomii tai si inteleg aceasta placare pentru acest verde..verde crud il numesc ca nu stiu cum altfel sa ii zic…
    legat de vreme: o sa fie o caldura placuta, poti sa iei o rochita de in, cu maneca mai lunga, o culoare pal placuta (verde, roz, mov, galben, ce vrei tu) si tenesi sau adidasi 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s