Să fii… aşa cum eşti

Între fii bun, că-i zi de Sărbătoare!
Şi fii cum eşti, în fiecare!,
E drum prea lung, anevoios,
Cu piedici multe, noroios

Mimăm şi zâmbet, şi oftat,
Tot repetând ce-am învăţat
De cum e bine să trăim
Şi cum s-ascundem ce simţim

Ce se mănâncă, ce se-aruncă,
Spre unde calea să ne ducă,
Ce să urâm, cât să minţim,
Pe cine-i bine să iubim

Le ştim, le auzim prea des
Şi, chiar de nu le-am înţeles,
Pe umeri ne-aruncăm o vină
Dând masca jos, după cortină

Goliţi de sens, goliţi de noi,
Cu paşii mici, tot mai greoi,
Ca nişte chiriaşi prin viaţă,
Râdem de noi ca de-o paiaţă

Când, din oglindă, chip străin
Se-ascunde după un suspin,
Nemaiştiind nici cine-a fost,
Nici rolul de-a avut vreun rost

Fii deci aşa cum simţi să fii,
Învaţă doar ce vrei să ştii
Şi râzi, dacă aşa îţi vine
Sau plângi, ca să te simţi mai bine

Căci fiecare sărbătoare,
Că luminează sau ne doare,
E-n suflet, mai întâi de toate
Şi-abia apoi, în celelalte.

Paşte fericit, dragilor! Să fiţi sănătoşi! Şi sărbătoriţi aşa cum simţiţi voi. Cu mese pline sau doar cu o felie de pâine cu dulceaţă, dacă de asta vă e poftă, cu filme, cărţi, muzică sau în linişte, cu rugăciune sau cu petrecere, în pijamale sau în costum cu cravată/rochie de seară. Dacă sunteţi împăcaţi cu voi, nimeni, absolut nimeni nu vă poate spune că nu-i bine cum faceţi.
Luni vă aştept cu stropitul, vedeţi că-s la vizor de acum 😀

Foto