Încremeniri

Publicat pe 05/12/2018 de Poteci de dor

Sursă foto
Tăceri găzduite de Carmen

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

45 de răspunsuri la Încremeniri

  1. CARMEN zice:
    05/12/2018 la 11:25

    interesante realizari! tacute, statice, terne. Faptul ca nu sunt colorate, atrage parca mai mult atentia asupra detaliilor. Cumva insa, personajele imi par triste… Iti doresc sa ai o zi vesela si colorata 😀 Happy WW 😊

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. Mona zice:
    05/12/2018 la 11:26

    Minunate! Am încremenit într-o stare nedefinită. Admirație, zâmbet și un pic de nostalgie…

    Apreciază

    Răspunde
  3. illusion zice:
    05/12/2018 la 11:43

    Frumoase tăceri 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  4. anasylvi zice:
    05/12/2018 la 11:51

    Parca e o vraja de impietrire la mijloc… cel cu balonul e senzational, sa ingheti asa un balon de sapun!

    Apreciază

    Răspunde
  5. Diana zice:
    05/12/2018 la 12:13

    Uau! Invitatie la meditatie. 🙂 Sunt foarte reusite! E ca si cum ceva s-a intamplat in lume si tot ce avea viata s-a transformat in stana de piatra – si asteapta o inima calda, sa le readuca in simtiri 🙂 Lumea acoperita de praful indiferentei.
    Happy WW, Potecuta!

    Apreciază

    Răspunde
  6. April zice:
    05/12/2018 la 12:29

    Doar ce am terminat de citit o carte despre viața lui Michelangelo. Cineva îi calcă pe urme 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  7. Suzana zice:
    05/12/2018 la 13:18

    Toate lumea il asteapta pe Mosu’?
    Deosebite lucrari si destul de complicat de realizat.
    Sper sa nu razi, dar mi-a placut mult si atelierul. Mi-ar placea si mie macar o bucatica din el! 😀
    Happy WW, draga Potecuta!

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      05/12/2018 la 13:35

      Posibil, nu m-am gândit de ce-s aşa cuminţi toţi 😀
      Nu râd, cum să râd? Că şi eu am zis că parcă aş vrea pe acolo. 🙄
      Mulţumesc, Suzana! Să ai o zi bună şi un Moş darnic!

      Apreciază

      Răspunde
  8. Rux Copilarim zice:
    05/12/2018 la 14:20

    O lume de „clay”.
    Parca ar fi lumea sculptata (sau un fel de prototipuri) asteptand ca suflarea sa cada asupra ei si sa o invie…

    Happy ww:)
    Pupici!!

    Apreciază

    Răspunde
  9. ane zice:
    05/12/2018 la 15:26

    Cand vorbele devin tacere, ascund ceva. 🤔
    Sa-ti aduca Mosu daruri minunate!

    Apreciază

    Răspunde
  10. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur zice:
    05/12/2018 la 16:41

    Ipostaze interesante: jocurile copilăriei, în pătuțul cu fluturi, gâze și flori, contemplarea, concentrarea, candoarea, naivitatea…

    Apreciază

    Răspunde
  11. Călător prin viață zice:
    05/12/2018 la 16:54

    Cum n-am găsit în comentarii răspunsul, întreb io 😀 O să pic așa ca o pară într-un coș cu flori, dar ai idee cum se cheamă jocul ăla pe care-l jucam cu elasticul? L-am văzut în poză și mi-am amintit de el, dar nu știu cum se numește. Știu că făceam niște chestii faine cu degetele și elasticul ăla și-aș vrea să-l găsesc pe net 😀

    Apreciază

    Răspunde
  12. Iosif zice:
    05/12/2018 la 17:19

    Un univers lipsit de viata si culoare,
    Care m-a dus cu gândul la istorii legendare.
    Oameni de piatra, avizi de lucruri materiale,
    Si la femei ce nu sunt decât stâlpi de sare…
    Clip
    Sa ai o viata plina de culoare, si fiecare zi sa-ti fie sarbatoare, draga Potecuta !

    Apreciază

    Răspunde
  13. Alex zice:
    05/12/2018 la 23:00

    Minunate opere! Parcă ar fi clipe încremenite din lumea reală. Cele cu fetița mi-au plăcut cel mai mult.
    Numai bine, dragă Potecuță și zile cât mai frumoase. Și…. bucurii și daruri de la Moșul! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  14. sweet & salty zice:
    06/12/2018 la 2:43

    Ce lume emoție gri. Foarte mult imi place.

    Apreciază

    Răspunde
  15. Albert Ai Conty zice:
    06/12/2018 la 12:15

    Sarbatori frumoase, Potecuta!
    Pe cat posibile pline de viata si nu incremenite :))))))))

    Apreciază

    Răspunde
  16. racoltapetru6 zice:
    06/12/2018 la 16:54

    După încremenirea provocată de admirație, parcă ne bucurăm că au rămas în acest stadiu, tocmai pentru a ne pune imaginația la încercare. Da!, știu că revin mereu la aceeași evadare din realitate, dar asta e slăbiciunea mea netratabilă.
    De data asta am citit toate comentariile, de două ori, ca să nu o dau în bară. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  17. Ana zice:
    06/12/2018 la 19:24

    Interesant!🤔

    Apreciază

    Răspunde
  18. Erika Marginean zice:
    07/12/2018 la 17:55

    Foarte frumoase. Liniștite, meditative. Mi-au plăcut mult!

    Apreciază

    Răspunde
  19. Katherine zice:
    15/12/2018 la 20:38

    Cat de frumos si real… !

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu