Mă ascund în scris

Dragă…,

poate că acum, mai mult decât oricând, simt nevoia să mă ascund, încercând astfel să mă protejez de gerul care vine dinspre unii trecători pe aleile din drumul pe care-l străbat paşii noştri. De gerul de afară am învăţat încă de mică să mă feresc, chiar dacă uneori mai greşesc, mai încurc, mai uit. Îmi amintesc vag salopeta galbenă, din fâş, pe care am purtat-o într-o iarnă de demult, una-n care râdeam cu gura, cu ochii, cu sufletul, din orice, oricând. Salopeta nu mai există decât în fotografie. În rest, nu s-au schimbat foarte multe. Şi acum râd cu sufletul, atunci când râd. Şi tot cu sufletul plâng, atunci când plâng. Aveam mănuşi din acelea prinse una de alta cu un şnur pe care-l treceam pe după gât, să nu le pierd. Şi fular. Gros, mare şi pufos. Acum uit mănuşile acasă şi las fularul în cuier, aleg doar o eşarfă, gândindu-mă că nu poate fi atât de frig, dar aproape de fiecare dată constat că e mult mai frig decât credeam. Reuşesc cumva să mă feresc, îmi ascund mâinile, grăbesc pasul, scurtez drumul. E bine, încă e bine, încă pot avea grijă de mine. Sau abia acum învăţ să fac asta. Nu ştiu.

În schimb, cu gerul ăla, ăla acut, ăla care taie, pătrunde-n suflet, îngheaţă orice tentativă de bucurie, de inocenţă, de joacă, cu ăla nu reuşesc să lupt, în faţa lui nu ştiu ce să fac, pentru el nu am un fular suficient de gros, unul pe care cu siguranţă nu l-aş uita niciodată, l-aş lua cu mine peste tot, în orice anotimp.
Şi atunci, fac ce ştiu mai bine. Mă ascund între cuvinte. Şi tac. Şi-ţi scriu. Că numai aşa, scriindu-ţi, simt cum creşte-un scut. Sau cum se face cald. Da, ştiu că e poate mitul struţului. Dar nu ştiu altfel. Şi nici nu pot înfrunta. Şi mă baricadez unde ştiu că nu poate pătrunde frigul.

Vorbesc de acei oameni pentru care puţinul e prea puţin, multul e prea mult, albul prea alb şi negrul pare a fi peste tot. Bucuria în faţa unui brad dintr-o piaţă păleşte dacă bradul e natural şi nu e bine aşa, că ne mor pădurile. Dacă nu e natural, nu e bine, că e kitsch. Dacă ninge şi te bucuri tare şi vrei să prinzi fulgii, nu e bine, se blochează traficul şi tu eşti penibil, copiilor le stă bine să facă asta, ţie nu, ţie ţi-a fost luat dreptul ăsta. Dacă nu ninge, nu e bine, nu mai există niciun farmec. Şi tot aşa. Baby, it’s cold outside a devenit dintr-o dată ceva odios. Ştii că sunt posturi de radio care nu o mai difuzează pentru că fata ar fi abuzată acolo? Şi nu-i aşa că, deşi nu te-ai gândit nicio secundă la asta, acum că ştii, parcă ai tendinţa să o asculţi în cheia asta? Sigur, rămâne o exagerare. Dar rămâne şi clipa aia-n care umbra-şi face loc printr-un colţ de gând.

Pe de-o parte, de momentul ăsta mă ascund. Dar pe de alta, mă feresc din teama de nu avea ce să le spun acelor oameni. Unii fac asta pentru că au uitat sau nu mai vor să se bucure de lucrurile astea mărunte. Alţii, dintr-o nevoie sufocantă de a minimaliza efectul. Ca să doară mai puţin ce duc cu ei şi ce-i face să nu mai aibă puterea de a râde cu gura, cu ochii, cu sufletul, atunci când ninge şi pe afară se aprind luminiţe colorate. Şi cum nu am posibilitatea de a cere indicii care să mă ducă la varianta corectă, de unde să ştiu eu ce-i face să murdărească totul în jur? Şi nu cumva aş face durerea aia să doară şi mai tare dacă aş accentua frumuseţea clipei?
Şi atunci, mă ascund să mă-ncălzesc între cuvinte, printre gânduri. Pentru că n-am învăţat să mă feresc şi să-i feresc pe ceilalţi. Pe mine, de clipa ce-ar putea fi umbrită. Pe ei, de exuberanţa care i-ar putea durea.
De frigul de afară încă mă pot feri, chiar dacă mai uit mănuşi sau las fulare, bănuind că n-ar putea fi chiar atât de frig, deşi de fiecare dată e mai frig decât credeam.
Îţi scriu sperând că nu s-a strecurat ceva care-ar putea umbri clipa citirii.
Şi-ţi scriu pentru că-mi face bine să-ţi scriu. În definitiv, despre binele ăsta-i vorba.

Cu acelaşi drag,
eu.

Sursă foto

Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

79 de răspunsuri la Mă ascund în scris

  1. Scuzeee, am făcut o prostie mare şi încerc să recuperez.
    Am două comentarii care trebuie repostate şi nu ştiu decât aşa 😳

    Ecaleopi : Off, ar trebui să-ți răspundem, fiecare dintre cei de pe aici, la această scrisoare… Dar ar fi greu să ne ridicăm la înălțimea provocării… Nu scriu decât că, iată, ai găsit în scris și mănuși, și fulare, și tot ce mai este necesar, ca să-ți fie cald, ca să-ți fie bine!
    Foarte frumos!

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc tare mult! Voi depăşiţi de fiecare dată textul meu prin ceea ce spuneţi.
      🙂 Da, am găsit mănuşi, din acelea legate-ntre ele. Şi e aşa de bine! Cu voi pe aici e şi mai frumos!
      Seară bună îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Lucillette: Știu și eu că în casa spânzuratului nu pomenești de funie, e un gest aproape de elementar bun simt. Dar de aici și până la a nu-ți da voie să te bucuri de o clipă de frumos ce-ți umple ochii ori sufletul din pricină că are să-i doară pe trecători zâmbetul tău ori gestul mâinii întinse oferind popas unui fulg de nea pentru numai o secundă , atât căt ii este atingerea posibilă, mi se pare …cumva. Nici nu stiu cum. Dar cu siguranță nu potrivit.
    Mie îmi place să cred că nu sunt eu responsabilă de binele întregii omeniri. Și mai ales că nu s-ar putea sprijini acest bine pe nefericirea mea. Sau că n-ar avea el, binele lumii, cum izvorî din ea, nefericirea mea.

    Ai accentua frumusețea clipei, zici tu, bucurându-te? Foarte bine. Fă-o! Poate așa are să o vadă și ei. Și s-ar bucura deopotrivă.
    Dacă nu, te-ai bucurat tu. E perfect. Și e tot ce trebuie.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ah, nu. Sub nicio formă nu e vorba de a nu mă mai bucura eu sau de a crede vreo secundă că aş fi eu responsabilă pentru fericirea sau nefericrea lumii.
      Dar nici nu mai sunt dispusă să ascult reacţii negative legate de orice. Sau le ascult, dar nu mai am stare să le înţeleg. Dacă cineva-mi spune că… un exemplu banal… bradul pus în târgul de Crăciun e o urâţenie, tac. E treaba lui. E părerea lui, e opţiunea lui de a-l vedea aşa. De obicei, stăteam să discut, să înţeleg, să îi arăt că are culori frumoase, că aia, că aia. Nu, nu să-l fac să-mi dea dreptate, nu asta. Dar să-l fac să vadă şi partea aia plină. Nici să sar în sus de bucurie lângă el sau ea nu o fac. Mă retrag. Aşa cum fac şi cu unele reacţii în scris. Omul negativ are tot dreptul să fie negativ, incisiv, ironic, fie cum îi place, cum vrea. Fără mine. E prea frumoasă clipa ca să mi-o încarc aşa.
      Dar nici nu am dreptul să intervin în nefericirea nimănui. aici măcar e linişte. Şi am dreptul să fac să fie linişte, fără să trec limitele impuse de cineva. În pătrăţica mea am făcut cum am ştiut eu că trebuie făcut ca să fie cald.
      Asta contează, Lu. Aşa e, să ne putem bucura. De cât şi cum ne e îngăduit. 😉
      O seară frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 2 persoane

  3. Dacă-ți uiți fularul, potecuță, uite aici, o eșarfă în dar!

    Apreciază

  4. Nu pune la suflet, Potecuță, că unora le tună și le fulgeră mereu indiferent cât de tare arde soarele. Tu bucură-te copilărește, nu mai uita fularul acasă și ai grijă de suflețelul acela sensibil. Fii copil, măcar acum în perioada asta magică din an, indiferent de ceea ce spun ceilalți. Ascultă de glasul inimii și trăiește-ți bucuriile din plin. ❤😊

    Apreciat de 2 persoane

    • Mi-a bucurat sufletul îndemnul ăsta cald al tău şi voi face tot ce pot eu să ţin cont de el, promit! E o datorie pe care trebuie să o onorez şi o clipă de bucurie e mai preţioasă decât orice-ar spune cei de care ai amintit şi tu.
      Îţi mulţumesc, draga mea! Te pup!
      Să-ţi fie ziua bună şi frumoasă!

      Apreciat de 2 persoane

  5. castanman zice:

    …toată lumea dă click dreapta pe textele mele şi aşteaptă să iasă precum un iepure din joben sufletul.
    Nu apare decât o vază Ikea cu flori de plastic. Şi toți pun apă în ea. Adânc implicați în această profunzime inconturnabilă…

    Apreciază

  6. condeiblog zice:

    Mi-a fost drag să văd cum ai făcut pentru a recupera ceea ce socoteai că s-ar fi pierdut. E adevărat că ai parte cu adevărat, de foarte multe ori de comentarii frumoase. Și ca nimeni altcineva ții la ele și știi să le apreciezi. Dar te-ai întrebat de ce se întâmplă asta? Poate ești ca un magnet pentru toți oamenii frumoși la suflet. Ar putea să fie și asta… Dar sunt mai sigur pe altă explicație, mai ales că sunt și eu unul din cei vrăjiți. Ei bine, socotesc că tu faci să fie frumos împrejur și scoți de la fiecare ce are mai bun. Ca și cum ne-ai primeni pe dinăuntru și pe dinafară. Ne alegem cuvintele cum își alege fata rochia de mireasă pentru mirele ei, să fie cât mai pure, diafane ca aripa unui înger dinaintea altarului. De ce? Pentru că te prețuim. Prețuim clipa când imediat după ce îți citim scrisoarea, ne vedem la rându-ne frumoși. Încrezători că suntem mai buni și gata să pășim, spălați de orice răutate, direct în Rai.

    Apreciat de 2 persoane

    • Mi-aş dori să puteţi simţi ce simt eu acum. Aşa aţi putea înţelege ce greu îmi e să mai spun ceva după un asemenea comentariu, asemeni unei mângâieri.
      Vă mulţumesc mult de tot! Cum să nu preţuiesc orice vine dinspre voi, oameni atât de calzi şi buni?
      Dacă şi eu contribui la asta, dacă un singur cuvânt de-al meu are ecou într-un suflet, înseamnă că primesc înapoi înzecit, şi numai aşa, gândindu-mă că cineva se simte puţin mai bine citind.

      Apreciat de 1 persoană

      • condeiblog zice:

        Exact asta mi se pare minunat. Că parcă simt exact toate acele emoții, când au fost transpuse în rândurile scrisorilor. E vorba de transmitere, nu știu. De sinceritate.
        Cred că la un moment dat nici n-o să mai fie nevoie să te ostenești a scrie.
        Vei pune un titlu sus: „Scrisoare pentru cititorii mei” și după un mare câmp alb… (dar vei sta cu ochii închiși și te vei gândi spre noi simțind profund cum știi s-o faci, de auzi bătaia de aripă a clipei ce zboară), iar la sfârșit ne vei spune că am fost și noi acolo, pe mirabilul prag dintre lumi. Și vom fi încredințați că am fost și ne vom bucura, ca de fiecare dată.

        Apreciat de 1 persoană

        • Mă simt răsfăţată cu aşa cuvinte de preţ! Mulţumesc mult, mult!
          Sinceritate e, nu am cum altfel, nu pot scrie fără să simt ce scriu.
          Ar fi un exerciţiu interesant. Şi sunt convinsă că şi eu aş simţi gândurile voastre, chiar dacă nu vor fi transpuse-n scris.

          Apreciază

    • Ana G. zice:

      Iată, @condeiblog a spus totul. Mă înclin cu rrspect.

      Apreciază

  7. Endorfinul zice:

    Cat de frumos ai putut să o spui și pe asta . Mulțumesc !

    Apreciază

  8. Poate ai sa zambesti, dar eu am un sentiment de compatimire pentru oamenii acestia.
    Cand nimic nu ti intra in voia, ceva intunecat se intampla in sufletul tau.
    Nu cunosc nici un om fericit care sa fie si hater.
    Nefericirea, insa…

    Apreciat de 2 persoane

    • Ai perfectă dreptate! Şi eu cred că ceva se ascunde-n sufletul lor, de aia am şi spus că nu îi judec. Dar nici nu pot permite ca răul lor să umbrească bucuria mea. Dacă lor le par puerile bucuriile mele de moment, nu-i mai încurc cu ele. Dar nici ei pe mine. Nu?
      Nu spun că nu sunt dispusă să îi ascult sau ajut. Nu vorbim aici de o problemă. Vorbim de genul ăla care-şi dă ochii peste cap şi spune „ce porcărie, ce-ţi place la o cupolă de luminiţe, e prostie, zău”. De asta vorbesc.

      Apreciat de 2 persoane

      • Potecuta, nu am gandit o secunda ca ei trebuie sa-ti strice bucuria ta (desi uneori o fac). Am un prost obicei de a incerca sa inteleg oamenii, chiar si atunci cand gresesc. Asa cum stiu sa apreciez un om frumos, incerc sa inteleg si intunericul. Hai sa fim sinceri. Cu totii avem momente si momente. E adevarat ca unii se hranesc din asta. Dar…

        Apreciat de 1 persoană

  9. Diana zice:

    De inteles, nu cred ca voi intelege vreodata – si cred ca nici nu vreau sa inteleg – de ce adultii nu au voie sa se bucure de fulgii de nea (ca exemplu) exact ca si copiii. De cand exuberanta o fi caracteristica numai a copiilor?! Unii par ca imbatranesc prea repede: apa e prea uda, zapada e prea rece… ca si cum daca ar opri elanul altora ar deveni nemuritori.
    Uneori am senzatia ca unii fac si spun exact invers decat cineva anume doar asa, pentru ca pot. Daca le spui ca-ti place Parisul te intreaba ce-ti place acolo unde ploua mai tot timpul. Daca spui ca nu-ti place Parisul incep sa aduca exemple de cate poti vedea, face etc., in Paris; incearca sa te convinga ca e frumos..Ca si tine, ii las in ale lor – fie ca ei, daca asa se simt bine. 🙂 Fericirea – sau nefericirea – mea nu depinde de ei, dar nu sunt sigura daca ei sunt independenti de ceilalti. 🙂
    Weekend frumos iti doresc, Potecuta!

    Apreciat de 1 persoană

    • Foarte bine ai punctat, Diana! Exact de genul ăsta de oameni vorbeam. Numai că mai mult despre ăia nu „boticul” pus pe lume, pe viaţă…
      Am o colegă aşa, în fiecare dimineaţă venea trântind orice, nu răspundea la salut, lua foc la orice spuneai, că e prea frig, că e prea cald, că e prea mult de muncă, că s-a săturat, că e luni, că e joi, că… şi simţeam că-mi fură pur şi simplu toată energia. Ştii cum o evit acum? Cu graţie. Când nu am ce face, îi spun frumos că nu pot sta de vorbă, că e musai să fac ceva rapid, că a sunat şefu să-i termin nu ştiu ce. E urât ce fac, ştiu. Dar îmi strica toată starea şi nu mai vreau.
      Şi eu îţi doresc un weekend cât se poate de bun!

      Apreciat de 1 persoană

  10. anasylvi zice:

    Cred ca se creeaza si foarte mult tam-tam cu anumite ocazii, o abundenta de sloganuri „Sa fim mai buni de Craciun”, „Sa fim uniti de 1 Decembrie”, „Sa ne iubim de Dragobete sau de Sf. Valentin” etc etc. La un moment dat e posibil sa devii suprasaturat. Sa strici insa cheful altora nu mi se pare deloc fair-play si nici nu are nimic constructiv. Mie imi place atmosfera tuturor sarbatorilor si chiar ma bucur de ea, fara sa imi pese deloc ce au altii de zis, insa in stilul meu, cumva. Nu chiar in stilul „incetatenit”. E drept ca sunt si oameni a caror permanenta stare de spirit este nemultumirea. Foarte trist si prostesc mi se pare. Sper ca are oarece sens ce am scris aici.

    Apreciat de 1 persoană

  11. gelu gelu zice:

    Frumoase cuvinte! Au mers la suflet.
    Nu cred ca trebuie sa-ti faci griji…daca manusile sunt legate intre ele, vor invinge frigul.
    Nimic nu poate dezlega ce iubirea leagă.☺😊

    Apreciază

  12. papagigli zice:

    Potecuto, asta nu e tot. Ridicolul e impins zilnic la paroxism de catre cei carora, asa zisa, „grija si moralitate” le blocheaza logica si bunul simt.
    Pe linga „Baby is cold outside”, care dupa parerea mea este superba si, dupa cum stii, am postat-o si discutat despre idiotenia unora, acum s-au luat si de un filmulet cu Rudolph the red nosed reindeer, iar in Colorado un pusti de 9 ani a reusit, dupa lungi tergiversari, sa convinga autoritatile locale sa aprobe bataia cu bulgari de zapada, interzisa pe motive de violenta excesiva. Fleosc!
    Mai mult, in Illinois Statehouse intre Christmas Tree si Menorah, The Satanic Temple-Chicago a asezat si o sculptura satanica de 1.2m. Nu-i asa ca e de bine? 😆

    Apreciat de 1 persoană

    • Papaaaa, ce bucurie mare! Tu ştii că eu ştiu că… şi am şi înţeles. Dar mă bucur tare de tot că ai trecut şi lăsat şi un semn. No aşe. Revin!

      Se spune că un om informat e un puternic, nu? Na, mie, în cazurile de faţă, mi se pare că cu cât avem mai uşor acces la informaţii, cu atât unii se tâmpesc mai tare. Ştii ce lipseşte şi cred că nu mai e mult până acolo? Să vină nişte unele să spună că e discriminare şi misoginism că Moşu’ Crăciun, Nicolae şi Iepuraşul sunt toţi de gen masculin şi că ce, femeile nu sunt generose, ele nu dau cadouri şi copiii nu tre’ să ştie şi de una din asta? Ştiu, e ridicol. Dar nu cred că e exclus.
      E de bine, da. E de bine că nu ne mai miră nimic…

      Apreciat de 2 persoane

      • papagigli zice:

        Potecuto, asa e, desi realitatea e ca traditiile isi au originea in trecuturi total misogine. Dar cum nu putem rescrie istoria, oricit ar fi ea de incompatibila cu gindirea actuala, cred ca trebuie sa acceptam traditiile asa cum le-am mostenit, atita timp cit nu sunt antisociale si nu instiga la violenta, asa cum erau sacrificiile cu caracter religios.

        Apreciat de 1 persoană

  13. ecoarta zice:

    Stai cuminte, Dorulet, intre cuvintele tale frumoase si gandurile bune, tot ale tale, te vor incalzi!
    Sa ai o zi plina de bucurii!

    Apreciat de 1 persoană

  14. Eu cred că tu ai suficientă energie pozitivă pentru a rezista în fața persoanelor pesimiste, ba chiar să le transmiți și lor din culorile frumoase pe care le ai în suflet. Așa cum ne transmiți nouă, de atâtea ori.

    Apreciat de 2 persoane

  15. Totuși trebuie să răzbim!
    Tu ești o potecuță, un drum, un convoi, o trecere…
    Eu mă bucur cum pot!

    Apreciat de 1 persoană

  16. Mona zice:

    Din câte văd și simt, salopeta galbenă există încă. Îți protejează ție sufletul și îi oferă șansa să râdă de câte ori vrea el. Nu mai e din fâș ci e dintr-un material magic. Împletituri de bucăți din tine, gândurile și felul tău de a fi și litere, multe litere adunate în cuvinte scrise.
    Ești în siguranță, Potecuță. Fugi și bucură-te! Restul nu contează.
    Te îmbrățișez 🤗😘

    Apreciat de 2 persoane

    • La prima propoziţie, am simţit că mă gâdilă puţin nasul. Apoi a tremurat bărbia. Şi au curs lacrimi. De emoţie, da.
      Îţi mulţumesc pentru căldura pe care mi-o oferi în fiecare cuvânt!
      Şi eu te îmbrăţişez, om frumos!

      Apreciat de 2 persoane

  17. Daniela zice:

    Eu ma feresc de oamenii aia, Potecuta. Nu-i tin pe langa mine si, daca ajung in preajma mea, nu-i bag in seama. Pentru ca nu vreau sa-mi strice „zen ul si feng shui ul ” cum glumea un prieten de-al meu 😀
    Nu le da prea multa importanta oamenilor alora :), ca nu merita !

    Apreciat de 2 persoane

    • Foarte bine faci, încerc să îţi urmez exemplul 😉
      Aşa, să ne păstrăm intacte zenul şi feng suiul! Nu ştiu exact cum arată ele dar dacă-s ale noastre, apăi să nu atenteze nimeni la ele 😀
      Zi bună, Daniela!

      Apreciat de 2 persoane

      • Daniela zice:

        Cuuum ??? Nu stii cum arata zen ul si feng shui ul 😀 😀 😀 Hai sa-ti spun eu : arata fix ca noi intr-o zi in care simtim ca explodam de fericire, sau intr-una in care plansul e totuna cu rasul si habar n-ai care-a fost primul, sau intr-una in care alergam printre fulgi de zapada si visuri… si poti sa continui singura enumerarea 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  18. Monik zice:

    Draga mea, iti inteleg gerul acela care nu se topeste cu fular si manusi. Stiu… Dar daca unii au uitat ce inseamna lucrurile simple si frumoase, nu ai cum sa le deschizi ochii. Dar daca te indepartezi de negativismul lor, o sa vezi ca-i cald si bine in jur. Banuiesc ca ai mai scris scrisorile acestea care se lipesc de suflet cat am lipsit. Si am lipsit nu gluma… Ma duc inapoi pe linia timpului sa recuperez. Imbratisari!

    Apreciază

    • Nu ştiu dacă-i cea mai bună soluţie asta. Dar e singura pe care am găsit-o eu, să stau deoparte sau departe de cei care văd numai urâtul sau răul din jur. Cumva, mi-e teamă că asta-mi schimbă şi mie starea. Poate e egoism ăsta, nu ştiu.
      Mă bucur mult că ai revenit la mine! Te pup, draga mea!

      Apreciază

  19. Zina zice:

    Nu dau sfaturi nimănui, dar dacă întâlnesc oameni care îmi strică cheful, bucuriile mărunte sau mari, a doua oară nu mai au prilejul. Îi evit și gata. Nu încerc să-i schimb, fiindcă oamenii nu se pot schimba. Se pot preface că s-au schimbat, dar nu reușesc mult timp! 😀

    Weekend frumos, dragă Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

  20. Beta zice:

    Ramai asa cum esti draga mea Potecuta. Nimic nu-i mai bun pe lume ca momentele de exuberanta, de suflet de copil de tot ce-i frumos si zambitor. Bucura-te mereu ca esti cum esti si oamenii buni si pozitivi sunt mai multi decat cei plini de negativ in jurul tau. Pe cei negativi e bine sa-i ignori. Pupici ❤
    https://i.postimg.cc/fyS3YVVF/ef03c4eb96b6e7f096514bc919349e18gif

    Apreciază

    • Mulţumesc, Beta! Da, sper că voi putea rămâne aşa, să mă bucur de orice, oricând. Şi sper să vă am alături, şi voi faceţi parte din grupul oamenilor pozitivi şi dragi mie.
      O zi frumoasă!

      Apreciază

  21. dagatha zice:

    Salopeta mea era roșie… Cu un fermoar lung, care curgea pe piciorul drept… sau o fi fost cel stâng…
    Iar gerul… îl mai port și acum în oase…

    Apreciază

  22. Da. Așa sunt oamenii. Și salopeta aceea nu mai e decât în poză.

    Apreciază

  23. Și te ascunzi foarte bine. Am aceleași temeri ca și tine. Mi-e dor de altădată, mi-e teama de prezent. Mi-e dor de mine, cea de atunci. Mi-e dor de simplitate, dar îmi complic singura existența. Cine sa mă mai înțeleagă?
    Eu țin minte fesul meu cu totul. Nu știu cum îi spuneți voi, da la mine in zona i se spunea cosmonaut. Vai, avea un ciucure!!

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc!
      Cam asta cred că facem noi greşit, ne complicăm singuri şi apoi căutăm simplitatea…
      Cosmonaut? Ce drăguţ sună, nu am auzit până acum de asta. 😀
      Să ai o zi frumoasă, Anca!

      Apreciază

  24. psi zice:

    pe oameni fie îi acceptăm precum sunt, fie îi evităm. alte căi nu știu să meargă draga mea. dar îți doresc ca cei care aduc frigul să te ocolească. mult.

    Apreciază

  25. Scrie pana te încălzești și apoi mai scrie pana fierbi un vin sa îl ai la tine ca rezerva pentru când mai întâlnești astfel de oameni.. scrie și croșetează fular de vise și surasuri sa îl porți mereu cu tine… scrie

    Apreciază

  26. Roximoronica zice:

    Mi-ai amintit de mănușile alea legate între ele și de niște pantaloni de fâș. Ai mei erau verzi și uzi de la atâta stat la săniuș/derdeluș.

    Apreciază

  27. Katherine zice:

    Frumoase randuri, draga Potecuta.
    Si eu sunt neglijenta si nu ma imbrac cat de bine ar trebui… mi-am pierdut si doua perechi de manusi saptamana asta.
    Dar, dupa cum spune si vorba cantecului, Baby, its cold outside… – E frig afara, si decembrie, si ninge.
    Te pup!

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulţumesc, Katherine!
      Eu îmi uit mănuşile acasă de cele mai multe ori. Am şi perniţe cu gel, din alea de încălzit. Nici pe alea nu le iau deşi tare bine prind pe vremea asta.
      Te pup şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

      • Katherine zice:

        Hmm, nu stiu despre ce vorbesti. Pernute cu gel?!

        Apreciază

        • Nu le ştii? Sunt bestiale, mai ales acum. Sunt pe diferite mărimi, unele cât să le poţi ţine-n palmă, altele mai mari. Sunt dintr-un plastic moale şi fin şi în interior sunt umplute cu gel lichid. Au înăuntru, cât o unghie, o chestie de metal. Când apeşi pe chestia aia, fac un „poc” şi gelul începe să se întărească şi să dea căldură. Stau calde cam o oră. Le poţi ţine-n buzunar, să te încălzeşti la mâini, le poţi pune la spate, pe sub geacă, sau le poţi pune pe scaun, să şezi pe ele. Sau seara, la picioare. După ce se răcesc, rămâne gelul tare. Le pui într-o oală cu apă clocotită, laşi cam 8-10 minute, se face iar gelul lichid şi se poate folosi iar. rezistă aşa cam la 1000 de folosiri. Eu am vreo 5 seturi şi iarna mă salvează. Am în geantă, acasă, la muncă. Am găsit la Lidl şi nu au fost scumoe deloc. Sunt şi pe net. Perniţe cu gel salin sau „hand warmers” cum scrie pe pachetul din faţa mea. Recomand! Dacă mergi şi la săniuş, sunt aur curat, băgate-n mănuşi sau chiar pe lângă cizme. Şi chiar se fac calde, la un moment dat, pe zone mai sensibile, cum am încercat eu pe spate, direct pe piele, nu le poţi ţine, simţi prea tare căldura.

          Apreciază

  28. Frumos suflet ai, Potecuto! Daca găsești un fular din ăla gros care sa te fereasca de tot ce-i negru sa-mi spui si mie. As avea si eu nevoie de el. Sau poate e mai bine fără. Cred ca e mai bine sa simtim tot frigul. Si mie imi plac cuvintele, dar cred ca e mai bine sa nu ne ascundem acolo. Da, cred ca e mai bine fără fular!

    Apreciază

    • Da, ai dreptate, e mai bine fără! Mai bine să găsim resursele care să ne ajute să nu simţim frigul sau negrul ăla. Dar să nu ne ascundem noi, crezând că aşa va dispărea.
      Gând bun, cuvântule scris! Îţi mulţumesc tare mult!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s