Când n-ai de lucru… e vai de nervii tăi. Adică de ai mei. Şi nu că n-aş fi avut de lucru, dar cu petele de pe creier nu mă pot pune. Că am momente în care nici măcar eu nu mă recunosc când e vorba de încăpăţânare. Dacă aş fi la fel şi în chestiunile… vitale, acum cred că-aş fi fost pe la întâlniri la nivel înalt, în locul lui Klaus. Dar nu-s. Aşa că stau acasă şi fac tâmpenii. Şi îmi folosesc încăpăţânarea exact pe unde nu ar trebui.
În timp ce scriam un mail, văzând că textul apare la secunde bune după ce iau mâinile de pe tastatură, am tras concluzia deşteaptă că-i de la prea multe mailuri adunate-n timp şi că e cazul să fac curat. Asta-nseamnă… mult. Şi cum m-am gândit că eu n-am şters nici din „trimise”, nici din inbox, înseamnă că… foarte mult. Că, aşa cum ştiţi, dacă mi-a scris ăla, băiatul ăla de zice lumea că-i frumos, ăla cu corasonul… cum îl cheamă?
Maluma. Aşa-l cheamă, l-am gugălit. No, dacă mi-a scris că vrea să mă scoată la o fructă de mare, eu am păstrat mailul în inbox. Dar i-am răspuns că „nu, merci, fructa de mare provoacă palpitaţii” şi a rămas în „trimise” răspunsul meu şi, sub el, răspunsul lui. Şi dacă el a răspuns că „hai, pisi, nu face pe pisi” şi eu am răspuns că bine, dar nu merci, a rămas în inbox şi ăsta, şi răspunsul meu plus al lui, sub al meu. Şi tot aşa. Şi… nu, măi, n-am ieşit. El a zis că-s nepoliticoasă, eu am zis că nu-mi place melodia aia a lui şi gata.

Şi ce fac eu, în deşteptăciunea mea? Mă apuc să mai şterg din ele, în special din astea-n dublu, triplu sau cvadruplu exemplar.
Aici e musai să fac o paranteză, ca să înţelegeţi cam cât de uşor mi-a fost. Eu stau cu răbdarea atât de prost, încât pot face crizuţe de nervi în faţa unui aprozar, dacă punguţele alea-n care vreau să-mi pun caise nu se desfac la a doua încercare. Am răbdare să aştept, dar dacă vrea cineva să mă schingiuască, să mă pună să „pigulesc” ceva. Adică să aleg orez, să fac chestii din astea de chinezi. Doamne fereşte!
No, asta e din fişa de post a unui chinez plictisit dar culmea, pata de pe creier a zis că altfel se inversează polii deci e musai.
Şi am început să iau la mână mail cu mail, de pe PC. La al 10-lea, mi-a venit ideea strălucită să fac treaba asta de pe telefon, din aplicaţie, că se vede mai mare, că pot pipa afară până fac asta, că din astea.

Şi cum de obicei sunt organizată, am mailuri cu articole de blog în folder cu articole de blog şi tot aşa.
Dar, în total, aveam de revizuit vreo 2000 de mailuri din inbox şi de la trimiteri, să las numai un exemplar. Şi am făcut anul 2013, 2014, 2015, 2016. Şi am dat peste un mail cu bancuri. Şi am vrut să-l deschid, uitând că am selectate fo’ 1000 de mailuri. Şi cum aplicaţia are opţiunea de şters doar la o mişcare spre dreapta, şi cum telefonul meu s-a făcut sensibil la atingere exact atunci, am şters tot. Tot-tot-tot. Nu ştiu cum s-a putut aşa ceva.
Şi am zis ei, lasă, nu-i nimic, sunt în trash. Şi am intrat acolo şi erau acolo. Şi am dat să le mut în inbox şi… vreţi să vă spun? Toate folderele s-au golit şi tot-tot-tot ce aveam eu bine organizat s-a mutat în inbox. Articole de blog, trimisele, primitele, salvatele. Tot. Am inspirat adânc, am rămas cu ochii pierduţi în zare şi mi-am muşcat limba, să nu zic ceva cu pui sau pisici.

Şi am început să mut iar ce era de mutat în foldere. Problema era că alea trimisele, care acum erau în inbox, nu mai puteau fi mutate în trimise. Le-am lăsat acolo şi am luat articol cu articol şi mail cu mail şi am mutat ce ştiam că era de pus la folder. Şi a trecut o oră, şi încă una. Şi la un mail de la o dragă mie, am făcut ca la ăla cu bancurile. Dap, a doua oară. Aceeaşi treabă.
Şi… nu vă pot spune ce-am zis.

A început să-mi tremure bărbia, am simţit că-s în ploaie şi io-s mică şi mi-e frig şi frică şi mama ei de treabă, cine-o mai face ceva cu ele.
Am pipat, m-am calmat şi am selectat numai ce trebuia pus la foldere şi restul… e dezastru.
De ce le-am ţinut? Că nu ştiu de ce. Aici intră şi propunerile de colaborare. Şi deşi nu le-am citit de când le-am primit, să fie acolo, poate e nevoie cândva 😀
Să-mi amintesc că au fost vremuri când oamenii voiau să le scriu advertoriale şi acum… viaţă amară.
Da, pe unele le recitesc. Aşa, de drag. Dar multe erau acolo cam cum sunt pungile de plastic într-o pungă mare de plastic şi niciodată nu cauţi pungă de plastic când mergi la cumpărărturi, dar nici nu le arunci. De exemplu, mailuri cu „vrei schimb de linkuri cu mine?”.

Am recitit cu drag mailuri de la oameni tare dragi mie de pe aici, cu care în timp am vorbit ba pentru cărţi trimise sau primite, ba mici surprize primite sau trimise, ba încurcături cu poşta, ba concursuri, ba probleme cu blogul şi setările lui, din astea.

Ce voiam să zic? Ah, da. Dacă nu aveţi ce face, faceţi ceva care vă relaxează şi staţi cuminţi, să nu vă vină idei de meşterit! Sfat prietenesc, nu-i obligatoriu. Eu v-am zis.

Aşa. Ce-i cu titlul? Păi e aşa: am scris în google „potecuţa traducere chineză” şi google a zis aia ce vedeţi acolo. Că am fost un chinez bătrân la faza asta, nu că mă laud. Dar totuşi.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

77 de răspunsuri la

  1. firdeiarbainbataiavantului zice:

    La o posibilă întrebare mi-ai răspuns deja, nu ştiam ce te-ai chinezit aşa brusc în titlu, dar înţeleg că doreai numai să ne termini. Mission accomplished. În privinţa textului în sine, ştii şi tu că atunci când n-are ce face, omul… îşi face. Să ai un sfârşit frumos de săptămână.

    Apreciază

  2. Doamne, ce răbdare ai! Ce vraiște o fi pe la mine! OOO, deci de asta îmi apar și mie târziu literele scrie…

    Apreciază

  3. Suflet zice:

    Ești o sentimentală, asta e. Că mai cunosc eu pe cineva, care a scris comentariul ăsta, care păstrează orice, fie el lucru real sau virtual…

    Apreciază

  4. illusion zice:

    Mailuri…al meu e vraiște…

    Apreciază

  5. Mishuk zice:

    io dădeam delete. la cont. și-mi făceam altul.
    de-aia am vreo… înțelegi.

    Apreciază

  6. Oh, Doamne! Si zici ca nu ai rabdare? :)) Cred ca ai ramas pe yahoo. Numai acolo se intampla de astea. Probabil de asta am renuntat eu la yahoo. La mine pe gmail raman selectate chiar daca intri pe un mail 😉

    Apreciază

  7. Eu sterg fara regrete, fara,aoleoo”.Ce e sters, e bun sters, karma. 😀

    Apreciază

  8. ioansperling zice:

    La sters si pungi suntem neamuri!🤣

    Apreciază

  9. Vero zice:

    Hahahha m- ai facut sa râd. Eu plătesc asa cand fac curat in google foto. După ce selectez peste 200 din greseala deselectez si ia-o de la capat.
    Nah, munca de chinez bătrân cum zici. Cred ca într-o altă viață am fost chinezi faini tare, răbdători ca stanca.
    Weekend fain Potecuță

    Apreciază

    • Eu la înălţime mă calific. Trebuie să-mi studiez mai bine ochii, că e posibil să ai mare dreptate 😀
      Poze nu pre fac. Dar dacă apuc să fac, mi-e aproape imposibil să le şterg. Aşa că mai bine nu.
      Îţi mulţumesc frumos! Şi eu îţi doresc o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  10. anasylvi zice:

    De curand am luat si eu mailul la puricat, aveam niste mii de mesaje necitite. Sa traiasca tasta shift. Weekend relaxat!

    Apreciază

  11. Nici eu nu am răbdare și e vraiște la mine în e-mailuri. Ar ajuta să am un chinez care să facă anumite operațiuni în locul meu. 🙂

    Apreciază

  12. Totuși, cum erau bancurile alea? :))

    Apreciază

  13. Nu stiu cum e sa stergi 2000 de mail-uri dar felul in care o povestesti tu este atat de spumos incat se merita sa pierzi cateva minute sa incepi weekendul cu zambetul pe buze.

    Apreciază

  14. Nu îl invidia pe „Klaus”
    Caci este vai de „soarta” lui.
    Caci Romania e în haos,
    Lipsita de valoarea ADEVARULUI.
    Poporul piere-n saracie,
    Lipsit de al CUVÂNTULUI valori,
    Pe morti, doar Duhul Sfânt i’nvie,
    Nu aurul si efemerele comori.
    Caci lacomia de avere,
    Orbeste ratiunea, constienta,
    Orbecaind prin labirinturi efemere,
    Realitatea e vizibila, prezenta.
    Cei „morti” viseaza la Lumina,
    Privind la luna plina si urlând,
    Crezând ca de acolo o sa vina,
    Salvarea de la moarte, din pamânt.
    Cei vii în Spirit si Dreptate,
    Sunt prea putini în tara mea.
    Se lupta pe viata si pe moarte,
    Veghind, tinând aprinsa „candela” !
    Un Weekend fericit, sublim, de dragoste si de Lumina plin, Suflet drag !

    Apreciază

  15. Ana zice:

    Chiar munca de chinez batran…
    Io ma stiu pe minus la capitolul rabdare, asa ca nu fac d-astea!😜

    Apreciază

  16. Dacă periodic ai fi făcut curat, ai fi fost atât de mulțumită! Nu-i nimic; vei face de acum înainte.

    Apreciază

  17. 1lauralaly zice:

    Si tu, Potecuta?Pfiiu😀. Punem de un club? E bine sa afli ca nu esti singura😀.
    Te imbratisez!

    Apreciază

  18. Tare sensibil s-a dovedit telefonul tău, că mă întreb de la cine s-a molipsit. 😉 Tot mai de încredere e calculatorul, chiar dacă trebuie să faci câte o pauză de pipă. Măcar o savurezi liniștită. 🙂

    Apreciază

  19. Maria zice:

    Nțțț, complicat!
    Eu le-am delet pe toate!
    Anul trecut, acțiune de amploare 😀 !
    N-am vreme de citit mailurile, erau prea multe.
    Vezi tu, acu s-a întâmplat să fie și finala Franța – Croația, muuuult mai importantă !
    Seară faină! ☺

    Apreciază

  20. Mi-ai adus zâmbetul pe buze cu făcutele, nefăcutele și selecțiile tale, iar asta e foarte important și-ți mulțumesc, Potecuță!
    P.S.: eu șterg mailurile nefolositoare zilnic, cu excepția weekendului. 😀

    Apreciază

  21. Şi eu am făcut ordine în e-mailuri cu ceva timp în urmă. Am sters tot, de parcă am sters cu mopul, cu o graţioasă miscare. Am baletat atât de graţios pe delete că nici nu am mai găsit unde dracu s-au dus. Toate atasurile cu raportările pe proiectele avute în derulare le-am curăţat. Noroc de la Dumnezeu că mi-au rămas cele două, venite din greşeală la mine cu pisi, pusi, iubi pe care le păstrez ca pe sfintele moaste, ca să nu zic că pe mine nimeni, nimeni nu mă vrea.

    Apreciază

  22. CarmenP zice:

    Sper ca mesajul meu să nu intre direct în trash ca urmare a unei setări care, evident, s-a setat de una singură. Draga mea, nu mai stiu când am încetat să te citesc si ma simt vinovata, scriiturile tale îmi făceau bine. Mi-am amintit brusc, m-am mustruluit zdravăn și mi-am notat în minte ” Nu renunța niciodată la lucrurile si la oamenii care-ți fac bine, care-ți aduc liniștea, echilibrul. ” Ești terapie pt suflet, poveștile tale nu înfurie, nu instigă ci îmbie la taclale si voie buna. Mă apuc să citesc din urmă 🙂 În fine, pentru că ai adus în discuție chinezii, iti povestesc o pățanie cu un chinez. Merg la un magazin chinezesc să cumpăr autocolant să îmbrac o cutie, la casa zăresc mărunțișuri, ceasuri coclite, cercei asemeni, verighete de tabla s.a.m.d. îmi sare în ochi un calculator roz, la fel de roz ca cel pe care îl am la serviciu, si pentru ca nu îmi vine să arunc cu el când nu-mi dau calculele am zis că îmi trebuie unul la fel de roz pentru acasă, pentru serile lungi 🙂 Nu-l cumpăr. Plec cu gândul la el si revin după o săptămână, nu mai era calculatorul roz. Totuși îmi cumpăr unul mare, cat o casa de marcat. Merg acasă pe jumătate mulțumită. Îl rog pe soț să-i pună baterii….Am grijă când cumpăr să cumpăr produsul sigilat, deci era sigilat. Îl desface soțul si deschide capacul să-i pună baterii si, surpriză, avea un singur arc în loc de două. Nu merge, e chinezesc, du-l înapoi și nu mai cumpăra de la chinezi. Mai stau 3 zile și merg să returnez produsul. Încerc să povestesc vânzătorului, care era roman, pățania. Chinezul a tras cu urechea si vine repede cu un set de baterii în mână exclamând, nu, nu, nu, merge, merge, una singură, una singură!!!! Stau împietrită vazadu-l pe chinez cum baga bateria si probeza calculatorul. Deci, avea două găuri pentru două baterii, dar funcționa cu una singură, prevăzut așa din fabrică. Mă întorc triumfătoare, si-i arat soțului calculatorul, după care întreb, dar nu ai pus măcar o baterie în calculator? De ce să pun o baterie dacă văd că este incomplet, pt a doua baterie nu avea arcul. Totusi, încercai. Iar soțul meu îmi zice: Pai ce, eu sunt chinez? Numai un chinez poate gândi asa 😀 😀 😀

    Apreciază

    • Carmen, bine ai revenit! Îţi mulţumesc din suflet pentru ceea ce mi-ai spus, mă bucur mult că te simţi bine pe potecile mele şi că ceea ce scriu eu face bine. Asta mă încurajează mult şi îţi mulţumesc mult. Şi mie-mi face bine ceea ce spui!
      Nu avea cum să ajungă în trash, cel mult în spam. Dar da, când se întâmplă asta, sigur nu-i de la mine 😀
      M-am amuzat tare cu calculatorul cel buclucaş. Adevărul e că soţul tău are dreptate, numai un chinez ar fi putut gândi aşa. Că na, dacă-s două „căsuţe” pentru două baterii şi numai un arc, logic ar fi să crezi că e defect. Dar uite că nu. Cred că de aia le merge lor mai bine 😀
      Îţi doresc o zi frumoasă şi te mai aştept cu mare drag!

      Apreciază

  23. Ana G. zice:

    Văleeeu! M-ai amețit!

    Apreciază

  24. Katherine zice:

    De cate ori mi s-a intamplat sa fiu neglijenta cu e-mailurile si sa sterg ce imi trebuia, sa las ce nu?! LA infinit, nenumarat.
    Cand eram la facultate problematic era ca mai stergeam din cursuri, proiecte… ce primeam de la toata grupa sa i le dau profei inspre a le corecta, acolo tragedii :-)) .
    Pana una alta, draga bloggerita, sora in ale scrisului, iti spun sa stai calma ca mereu or sa se intample lucruri din astea, tehnologia va evolua constant si la un moment dat tot o sa ramanem in urma :-)))) !!

    Apreciază

    • Prin facultate încă eram cu foi, cursuri scrise la curs sau copiate la xerox de la colegi. La licenţă însă, când era scrisă cam 70%, am făcut ceva şi am stricat ceva şi s-a dus tot. A trebuit rescris tot. Tragic.
      La master, am suflat în iaurt şi nu ştiu dacă a rămas vreun calculator din apropierea mea care să nu aibă lucrarea mea salvată-n el. Şi pe CD, şi pe stick, şi pe mail, şi la muncă şi peste tot o aveam 😀
      M-ai liniştit 😀 😀
      Seară frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s