Vreau o lege pentru blege. Minţi blege

Ştiu că avem foarte multe legi inutile, proaste, exagerate, împotriva omului de rând sau împotriva unor drepturi, dar eu propun să mai fie una. Credeţi-mă, sunt pacifistă de fel. Nu mă arunc în ape adânci să salvez balenele dar pledez pentru pace, pentru înfrăţire şi propăşirea neamului deci legea asta va fi numai şi numai pentru că-mi doresc protecţie pentru semeni şi până la urmă e vorba de conservarea speciei.
Propun o petiţie pentru legea: „salvăm strada de minţi în ceaţă”. Se va monta, la fiecare ieşire din casă sau măcar din bloc, un fel de monitor. Fiecare om, pentru a putea ieşi, va trebui să răspundă la trei-patru întrebări simple care vor apărea succesiv. Vor fi şi variante ajutătoare şi va fi apăsată căsuţa din dreptul celei corecte. În genul: în ce oraş ne aflăm, în ce an, cum te numeşti. Dacă ratezi una, mai ai o şansă. Dacă ratezi două, monitorul afişează un mesaj de pace care te roagă să te întorci în casă, pentru a fi în siguranţă. Tu şi restul lumii. Uşa oricum nu se va debloca deci vei fi nevoit să te întorci, să te mai speli o dată pe faţă, să te mai uiţi în oglindă şi să încerci mai târziu. Cum mi-a venit ideea? Brusc. De ce? Vă spun acum.

Azi am primit un liber. Cado’. Mă rog, cado’ legal, cu cerere şi ofertă dar tot cado’, că cine primeşte liber în timpul săptămânii în afară de cei care lucrează la stat? Io nu. Io primesc sâmbăta sau duminica. Ca orice om liber, am tras de somn cât am putut, am ieşit în balcon să zâmbesc la soare, să beau cafeaua şi să pip. Şi m-a fulgerat gândul că am de luat o felicitare şi e cazul să mă grăbesc. Cu cafeaua băută doar pe jumătate, m-am îmbrăcat lejer că doar magazinul cu felicitări e la parterul blocului. Mă prezint în faţa lui, mă uit pe program, zicea că azi e închis. Oameni în magazin erau dar cum ştiu că acolo se lucrează pe comenzi, cu personalizări de diverse, cu xerox, imprimante, diplome, lucrări de licenţă şi toate alea, am zis că nu-i cazul să fiu neam prost şi să dau buzna peste oameni.

Mi-am amintit că undeva, la câteva minute de mers pe jos, e un Inmedio. Hai pe el.
Bună ziua, felicitări aveţi? Nu avem. Dar mergeţi peste drum la florărie. Hai. Bună ziua, felicitări aveţi? Da, poftiţi, căutaţi acolo. Mă uit puţin şi „La mulţi ani, ursuleţul meu!” pas „Mă topesc după tine!” pas „Eşti raza mea de soare!” pas „Crăciun fericit”! serios?
O întreb pe doamna dacă are felicitări potrivite pentru un bărbat care împlineşte „o frumoasă vârstă, cu ocazia…” ştiţi formula asta fastasmagorică, dar nu e cazul de ursuleţi, de dragoste neţărmurită, de fluturi şi elefanţi roz, ceva pentru un domn cu care ai o relaţie de amiciţie perfect regulamentară şi perfect fără inimioare incluse. Zice că nu, eu zic că mulţumesc frumos.
Îmi vine în minte un alt magazin, cu ziare şi alte alea, tocmai în partea opusă şi tocmai la mama naibii de unde eram eu dar ce mai atâta of şi vai, abia adun paşi şi-l determin pe telefon să-mi zică că congratulations!

Iar intru, iar dau bună ziua, iar felicitări, iar caută. Toate cu trandafiri roz, cu fundiţe roşii, cu panseluţe şi crizanteme. Ochesc una cu ceva flori şi un cadou legat cu fundiţă albastră.
Din atâta roz, aia era zâna măseluţă şi salvatoare totodată. Stau pe gânduri, o întorc, doamna zice că numai aşa are şi zice „dar de ce nu încercaţi la magazinul ăla de pe scări, ăla cu xerox şi imprimante”? Adică ăla de la blocul meu. Şi zic eu, foarte mândră de inteligenţa mea: „acolo e închis sâmbăta”.
În ochii ei am văzut o licărire de „săraca fată, Doamne fereşte!” şi glasul ei, dintr-o dată blând, mi-a şoptit: dar azi e vineri…

Mno, asta zic. Un astfel de monitor m-ar fi salvat pe mine de mers aiurea, că normal că am găsit la magazinul de la bloc, cel în faţa căruia m-am uitat pe program fără să intru, pe motiv de „L-V 9-20, Sâmbătă – închis” şi le-ar fi salvat pe două doamne de răscolit printre felicitări după una potrivită pentru un bărbat care nu e ursuleţ şi dacă e, cu singuranţă nu al meu.
Semnaţi petiţia? Vă rog eu! 🙄

În altă ordine de idei, vă spun că azi voi sta departe de calculator, pentru binele omenirii 😀 deci voi răspunde mâine.
Şi tot în altă ordine, şi tot de idei, wepeul meu nu şi-a revenit complet şi încă pune la moderare câte un comentariu, cum vrea el. Dacă vă nimereşte pe voi, nu vă supăraţi pe el, e mic şi cred că a fost bolnav când a fost şi mai mic. Vă scot de acolo de cum văd.

Acum: aseară am avut ceva de meşterit pentru muncă. De acasă. După o jumătate de oră, căutând ceva, am dat peste altceva şi s-a terminat cu munca, am ajuns în altă dimensiune ascultând. Deşi sunt şanse minime să citească, mă mustră conştiinţa şi vreau să îi rog pe vecinii mei să mă ierte.
Dragi vecini, nebuna aia care aseară cânta (tare şi prost) prin casă, cu căştile pe urechi, eu eram dar nu m-am putut abţine. Piesa ASTA m-a zăpăcit de cap. Promit că nu mai fac. Până data viitoare. 😳

foto