Când fiecare traduce-n altă limbă

Cazul unu: trei adulţi, în faţa unei Mănăstiri. Ca să fie mai clar deşi cred că undeva pe poteci am mai povestit asta: o doamnă îşi dorea mult să ajungă acolo şi cei doi, prieteni cu ea, s-au oferit să o ducă. Ajung, opresc maşina, doamna coboară prima şi când coboară şi cei doi o văd în genunchi, lângă maşină.
Ce a gândit ea: Doamne, sper că nu trebuie să mergem în genunchi până sus, ea ştie cum se face şi dacă s-a pus în genunchi înseamnă că aşa trebuie.
Ce a gândit el: S-a împiedicat. Dar de ce şi cum că n-am auzit să cadă. Vai de mine, oare îi e rău?
Ce aş fi gândit eu dacă-aş fi fost acolo: nu contează ce-aş fi crezut eu, n-am fost aşa că nu se pune.
Ce s-a întâmplat de fapt: când a coborât din maşină, a scăpat telefonul din mână. Telefonul a „zburat” sub maşină şi ea se chinuia să ajungă cumva la el.

Cazul doi: o ea iese în balcon şi vede în faţa blocului maşina unei prietene. Se duce la uşă să deschidă, nu o vede pe scări. Ce gândeşte: o fi la magazin jos, să o sun să-mi ia şi mie un suc. Femeia nu răspunde.
O altă ea, din blocul de peste drum, iese pe geam să scuture faţa de masă. Vede maşina, fuge la telefon să o sune să-i spună că e stricat interfonul, să aştepte să coboare. Nu i se răspunde. Ce gândeşte: o fi la magazin. După 10 minute sună iar. Nu răspunde. Ce gândeşte: a fost, a sunat, n-am răspuns că nu merge ăsta, a plecat. Dar unde?
Prima ea sună din nou. Apoi trimite SMS: unde eşti???
Ce s-a întâmplat: femeia trebuia să ajungă la un eveniment cultural care avea loc la vreo 5 minute distanţă de locul în care şi-a lăsat maşina. A parcat acolo ca să evite parcarea aglomerată din faţa clădirii cu pricina şi şi-a pus telefonul pe silent. Când l-a verificat şi a văzut apelurile şi mesajul, a fost convinsă că s-a întâmplat ceva cu maşina, a blocat parcarea cuiva sau a parcat aiurea şi e scandal aşa că a plecat spre maşină. A sunat la prima tipă, n-a răspuns. Ce s-a gândit: s-a supărat că nu i-am răspuns. Tipa n-a răspuns de fapt că n-a auzit telefonul şi … lanţul slăbiciunilor, nu mai contează.

Uneori, un lucru evident poate fi interpretat în moduri diferite. În funcţie de mai mulţi factori. Uneori avem tendinţa să adăugăm culoare acolo unde parcă e prea gri, să dăm forme unde e prea plat. Că parcă banalul e prea banal ca să fie şi varianta corectă.
Demult, un vecin rămas fără serviciu, a fost văzut de un alt vecin răscolind în tomberonul din spatele blocului. Vecinul care l-a văzut a tras pe loc concluzia şi a venit la noi să ne spună că s-a gândit să facem cumva să-l ajutăm că a început să caute în gunoi. De fapt, omul şi-a aruncat cheile de la casă cu tot cu punga de gunoi şi încerca, cu un băţ, să le recupereze fără să se arunce-n tomberon 😀

Acestea fiind zise, mă tot întreb cam care-ar fi variantele la care s-ar putea gândi fata de la aprozar că de vreo lună cumpăr aproape zilnic pătrunjel. Ce variante ar fi? Că gătesc în draci, că le fac cumpărături băbuţelor din bloc, că fac trafic cu pătrunjel? 😀

Foto