Pe-un colţ de telegramă

1Aşa mi-a venit, nu, n-am plănuit nici ora la care voi fi de plecare, nici trenul în care-am urcat la-ntâmplare, nici locul spre care
mă-ndrept.
N-am geamantane dar am buzunare în care se-ascund un cer şi-un pământ-frunze în vânt, o şoaptă mai veche şi-un dor nepereche,
la piept.
Mă duc-nu ştiu unde, m-ascund în oriunde, o clipă sau două, o zi sau chiar nouă, să nu mă ajungă viaţa din urmă, alerg şi mă las
să m-aştept.
Sunt prea multe ploi, sunt stări de război-în voi şi în noi, iubiri interzise de reguli nescrise, destine proscrise, sentinţe prescrise
nedrept.
Să râd şi să plâng într-un singur cuvânt, să fac legământ din ce-am fost şi ce sunt, să mă tac sau şoptesc şi să pot să-mi vorbesc
înţelept.
Să-ascult şi să cânt refren de demult dintr-un cântec de jale de prin vechi mahalale, să nu-mi pese că poate se-aude în noapte şi nu se cuvine, -i
inept.
Ş-apoi mă-ntorc.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

64 de răspunsuri la Pe-un colţ de telegramă

  1. Ah, proză în versuri, cuvinte cu înțeles complex, superb! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Superb și profund fiecare vers… mulțumesc cu inima… ai râs și ai plâns într-un singur cuvânt – desăvârșit!

    Apreciază

  3. Ana G. zice:

    Absolut superb, Potecuță!

    Apreciază

  4. HopeLess zice:

    Minunata telegrama! Sa te intorci repede, cu bine, ok? 😘

    Apreciază

  5. Am păstrat mult timp sufletul într-un buzunar, învelit în foi de calendar, citindu-te l-am scos acum…
    Ești minunată! 😊

    Apreciază

  6. doar verde zice:

    În același ton cu alte ”plecări”…minunat!
    (refrenul de demult- la fel de strălucitor!)

    Apreciază

  7. Felicitări, Potecuță!

    Apreciază

  8. T's Secrets zice:

    nu creeeeed :))) mor de ras. aveam mp3 cu melodia asta in masina. si mai disperam si colegii din birou cu ea o perioada. desigur ca you’re the same type of nuts :))

    Apreciază

  9. T's Secrets zice:

    oh and also „iubiri interzise de reguli nescrise” cool thing. adica asta ai scris tu? adica asta I ve been missing? darn

    Apreciază

  10. Oana zice:

    Cât a fost/ durat cântecul, te-am și primit, ai și plecat. Și mi-ai lăsat încă un dor…

    Apreciază

  11. „alerg şi mă las
    să m-aştept” – uite un gând înțelept! 🙂 Mi-a plăcut mult joaca ta rimată şi ritmată de-a „şi-aşa-mi vine câteodată”.

    Apreciază

  12. em zice:

    Du-te dacă ai a mere, dar nu lăsa sufletul să rătăcească prea mult, că „prea multe ploi, (…) stări de război” nu depind de noi. Și în rutina mea e plimbarea pe poteci (știu că nu pleci! – Na! Să rimeze 😀 )

    Apreciază

  13. Iosif zice:

    Gânduri superbe, scrise-n cuvinte,
    Ce trec de-ntuneric si de „morminte’.
    Strabat universul prin spatiu si timp,
    Mistuind în flacari muntele ‘Olimp’ !
    (…) 🙂

    Apreciază

  14. Ana zice:

    Daca te intorci e bine! 😘

    Apreciază

  15. Sunt duioase plecările tale, dar revenirile sunt cu atât mai plăcute. Mai ales că vii mereu cu buzunarele pline de „dulciuri”. 🙂

    Apreciază

  16. A thorn in your side zice:

    În cuvînt, eşti precum Făt-Frumos (fată frumoasă!): creşti într-un an cît alţii în zece. 🙂
    Io-s precum mîrţoaga: mînc jăratec (beu apă de foc – totuna!) să prind puteri de zbor ce se pierd repede şi redevin mîrţoagă. Dar onoarea de-a fi prin preajma-ţi îmi ţine laolaltă bătrînele ciolane. 😉

    Superbă (de)scriere de suflet!

    Apreciază

    • Ia o plasă de fluturi şi prinde-ţi puterile şi nu le mai da drumul că nu e numai după cum vor ele.
      Mulţumesc frumos! E cam mult spus dar mulţumesc!
      M-am scris, rescris, descris aşa cum am simţit. Nu a fost gândit prea mult, am auzit dictarea în suflet, am pus degetele pe tastatură şi… na.

      Apreciat de 1 persoană

  17. Jurnal de zi zice:

    „Să râd şi să plâng într-un singur cuvânt, să fac legământ din ce-am fost şi ce sunt, să mă tac sau şoptesc şi să pot să-mi vorbesc
    înțelept. ”

    Pe cuvânt că mi-a plăcut cel mai mult. Deseori mă întâlnesc cu mine în liniște și-mi vorbesc.
    Frumos, frumos tare!

    Apreciază

  18. Alex zice:

    Tare frumos mai scrii, dragă Potecuță. Așa știi tu de bine să ajungi la inimile cititorilor! Iar melodia aleasă a adus și ea parfumul vremurilor de demult…
    Numai bine și o duminică frumoasă! 🙂

    Apreciază

  19. -X- zice:

    Si eu m-am suit deseori la intamplare in trenuri care plecau spre niciunde 😉

    Imi place cadenta versurilor … ma duce cu gandul la un marș …

    Apreciază

  20. Totu-i inedit aici la tine. M-am uitat în jur o dată, de două ori, ca să mă conving că nu am nimerit în altă parte. Mulţumesc pentru cântec, pentru versuri-cuvinte, pentru emoţie, pentru tot! 🙂

    Apreciază

  21. deea zice:

    Frumoasa joaca, Potecuta, ce ganduri…ma simt onorata sa fiu aici, in intimitatea ta…

    Apreciază

  22. Adriana zice:

    ..tu esti cuvant și du-te vino, poteca azi nouă, potecă ție mereu spre orice ti-ai dori. Melodia n-o stiam, asa ca-ti multumesc frumos!

    Apreciază

  23. Mugur zice:

    Știu, nu se potrivește cu nimic și totuși se potrivește cu atât de multe…
    Nu mă întreb de ce nu am citit la timp acest poem al tău, căci știu, a fost iarna aceea. Dar fiecare dintre noi avem câte o astfel de iarnă, chiar dacă ea poate pica în orice anotimp, așa că mă vei ierta.

    Aș fi fost tentat să-ți comentez în versuri, poate chiar asemănătoare cu cele scrise de tine (ca organizare/punere în pagină), dar mi-am luat seama, pentru că am simțit că nu se vor așeza suficient de bine, iar apoi nu se cade „să-ți fac concurență” chiar pe pagina ta. 😉

    Dar mă iau cu vorba și nu-ți spun ceea ce este mai important.
    Cel mai adesea, atunci când îți citesc poeziile, mă uimești. Mereu găsești câte o temă deosebită, mereu găsești o nouă formă de a așterne cuvintele. Și acum m-ai uimit. Și m-am dus la „Nebunul de alb” să-l întreb. Dar nu mi-a răspuns, căci avea treabă cu regina neagră.
    Poate-ți par ciudat în acest comentariu. Chiar mi-a placut poezia ta și m-a trimis în muzică, pe care încă o ascult. Și nu știu de ce „Nebunul de alb”, și nu știu de ce mă obsedează melodia.

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Mugur!
      Te voi ruga să nu te mai gândeşti că… nu se cade, atunci când vrei să scrii ceva, în orice formă ar fi. Nu e cazul, ştii doar că faci parte dintre oamenii dragi cu care împart gânduri, rime şi poveşti, şi nu va fi ceva nepotrivit vreodată din partea ta sau a celorlalţi dragi mie.
      Ciudat nu e, mă întreb doar ce anume te-a dus cu gândul acolo. Deşi, eu funcţionez ciudat în sensul că pot citi o poezie despre vară şi să mă gândesc la „cu căciulile pe frunte, stăm de veacuri ca un munte, în curbura arcului Carpaţi…” deci aş putea înţelege perfect. E una dintre melodiile mele preferate aşa că mă bucucă mult „analogia”.
      Îţi mulţumesc încă o dată!

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Cred că m-am gândit la mine ca la un nebun, dar nu unul de alb, ci doar un simplu nebun. Poate unul aflat pe un munte, precum în melodia de odinioară.

        Aceasta era una dintre melodiile care circulau „pe cale orală” și pe care o cântam cu mare drag în tinerețea mea. Abia târziu, după ’89, am auzit-o și cântată „în original”.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s