Bucurii mari şi mici

Publicat pe 01/06/2016 de Poteci de dor

82 3 4 5 6 7 9 10 tiriz
Tăceri de miercuri găzduite de Călin
Sursă foto: 1, 2, 3, 4, 5

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

72 de răspunsuri la Bucurii mari şi mici

  1. daliana zice:
    01/06/2016 la 21:38

    Jucarii….Ha…..cate amintiri….
    Happy WW!

    Apreciază

    Răspunde
  2. bulgaridesentimente zice:
    01/06/2016 la 21:46

    Bucurii de alta data…pe toate le-am avut! E frumos si acum daca ii arati copilului ce se juca odinioara.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Suzana Miu zice:
    01/06/2016 la 22:06

    Aveam si eu o jucarioara din aceea cu titirez. Tare imi placea. Si acum ma intreb retoric unde a disparut … 🙂
    Cand ma gandesc ce greu e sa alegi intr-un magazin de jucarii ceva anume. Mereu ma gandesc la efectele lor. Si de multe ori nu-mi plac…
    Happy WW, Potecuta!

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      02/06/2016 la 7:48

      Probabil e prin … raiul jucăriilor 😀
      Acum că ai spus de titirez (apropo, eu cred că n-am învăţat niciodată jocul ăsta) ştii ce mi-am amintit? Hopa Mitică! Doamne, eram fascinată de chestia aia, cum se dădea peste cap 😀
      Unele jucării de acum par atât de complicate încât nu mi se par atractive. Prea multe pot face la o simplă apăsare de buton şi am impresia că sunt plictisitoare.
      Zi frumoasă, Suzana!

      Apreciază

      Răspunde
  4. Drugwash zice:
    01/06/2016 la 22:45

    Ieri şi azi – ca de la cer la pămînt…

    Apreciază

    Răspunde
  5. Rhea zice:
    01/06/2016 la 22:52

    Doamne, de ce amintiri frumoase! Si-mi vine sa zambesc laaarg si parca vad cum dadeam de asfalt cu mingiuta aia umpluta cu talaj si o faceam praffff si pulbere im maxim o ora de la achizitionarea ei. :))))))))))))))

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      02/06/2016 la 7:36

      Bate palma, Rhea! Că aceeaşi soartă o aveau şi ale mele, rar nimeream „mişcarea” care le împiedica să se facă praf. 😳 Şi dacă o nimeream… curiozitatea asupra conţinutului era prea mare ca să o las întreagă.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  6. doarnicol zice:
    01/06/2016 la 23:14

    Eu am avut doar rățoiul marinaaar, nu și pe cel chitariiist.. :)) Iar de celelalte, ce pot să mai spun decât.. mulțumesc pentru coloratele și jucăușele aduceri aminte! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      02/06/2016 la 7:23

      Tot pe marinar îl aveam şi eu. Cum îi spuneam Anei, îl avea de fapt bunica, posibil de pe la tata, nu ştiu. Dar nu era genul de jucărie pe care s-o perpelesc prin curte. Drept urmare… şi azi trăieşte Donald ăla 😀
      Mă bucur că ţi-au plăcut!
      Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  7. Ana zice:
    02/06/2016 la 5:52

    Titirez, cartile Pacalici si yo-yo am avaut si eu. 😁
    Si imi doream un Donald de ala , insa nu am primit….😊

    Apreciază

    Răspunde
  8. dyanaweb zice:
    02/06/2016 la 8:06

    Super tare! Cate amintiri!

    Apreciază

    Răspunde
  9. dyanaweb zice:
    02/06/2016 la 8:08

    Eu si acum am un Donald,a fost al sotului…din pacate sta in pod de anul trecut.S-au plictisit de el, dupa ce l-au desmembrat si l-au umplut cu nisip… Chestii de-ale copiilor… 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  10. Oana zice:
    02/06/2016 la 8:43

    Și mie îmi plăcea titirezul… Iar bucătărioara era la mare cinste, când le făceam ‘de mâncare’ păpușelelor-copii. Mă credeam…mămică 🙂 Ce vremuri!
    Potecuț, te-mbrățișez!

    Apreciază

    Răspunde
  11. dooorel zice:
    02/06/2016 la 8:58

    „Dacă poţi să-ţi începi ziua fără o ceaşcă de cafea, să te bucuri de viaţă şi să nu iei în seamă durerile sau oboseala, să te abţii de la văicăreli şi să nu-i oboseşti pe cei din jur cu problemele tale, să mănânci în fiecare zi aceeaşi mâncare şi să fii recunoscător pentru asta, să-l înţelegi pe omul drag chiar şi atunci când el n-are timp pentru tine, să nu iei în seamă învinuirile omului iubit atunci când lucrurile nu merg chiar cum ai fi vrut tu, să-ţi păstrezi calmul atunci când eşti criticat, să te porţi la fel cu un prieten bogat ca şi cu unul sărac, să te descurci fără minciună sau înşelătorie, să-ţi controlezi stressul fără doctorii, să te relaxezi fără băutură, să adormi fără tablete, să spui sincer că n-ai idei preconcepute faţă de culoarea pielii cuiva, faţă de convingerile religioase, orientarea sexuală sau politică a lui – asta înseamnă că ai atins nivelul de dezvoltare al câinelui tău”…

    Dezarmant Sir Churchil , nu ?

    Puterea mea de înţelegere în ceea ce vă priveşte , e muuuuuult mai dezarmantă , credeţi-mă ! Frumoasă ţară păcat ….

    Apreciază

    Răspunde
  12. ileana-carmen zice:
    02/06/2016 la 10:20

    Am avut si eu un aragaz ca in imaginea 3. Ce mai gateam la el! Mi-ai adus bucurie cu aceste imagini.

    Apreciază

    Răspunde
  13. CalinH zice:
    02/06/2016 la 10:35

    Ei, așa da: m-ai dat gata! Îmi amintesc cu bucurie de fiecare din bijuteriile arătate de tine. Bijuterii, așa le vedeam, deși azi par niște vechituri fără valoare.
    P.S. Mărturisesc, cămilă n-am avut. Nici dromader. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  14. April zice:
    02/06/2016 la 10:43

    Cred că am mai văzut undeva ultima imagine, completată cu mesajul:
    ”Be so happy that when others look at you, they become happy too.” 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  15. iosif, zice:
    02/06/2016 la 11:05

    Schimbarea,transformarea,metamorfoza tine de vointa,credinta,speranta individuala a fiecaruia din noi. Neputinta de a fi ceea ce am dori sa fim,tine de capacitatea de perceptie individuala la care ne raportam existenta,de influentele externe receptionate de ratiune,(constiente) care ne vor provoca sentimente,trairi pozitive sau negative.Doar cultivând evolutiv valorile IUBIRII NECONDITIONATE,vom cunoaste fericirea si viata autentica,eterna. IUBIREA,este arma perfecta (desavârsita) universala,capabila sa modifice structura ADN-ului,sa învinga relativitatea spatio-temporala,sa modifice perceptia micro si macrouniversului si doar IUBIREA AUTENTICA are puterea de a învinge moartea.

    „…Sa va IUBITI unii pe altii; cum v-am IUBIT EU asa sa va IUBITI si voi unii pe altii.”
    „Isus a chemat la El un copilas,l-a pus în mijlocul lor si le-a zis: Adevarat va spun ca,daca nu va veti întoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi,cu nici un chip nu veti intra în Imparatia cerurilor. De aceea oricine se va smeri ca acest copilas va fi cel mai mare în Imparatia cerurilor.
    Si oricine va primi un copilas ca acesta în Numele Meu Ma primeste pe Mine.”

    Apreciază

    Răspunde
  16. iosif, zice:
    02/06/2016 la 11:31

    Indiferent !

    Apreciază

    Răspunde
  17. o femeie zice:
    02/06/2016 la 12:55

    iiooote cum ai rascolit tu amintirile! o parte din jucariile astea le avui si eu! super faine erau !

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      02/06/2016 la 13:00

      Ce să fac? Mai nou, Călin, cel care găzduieşte miercurea fără cuvinte, propune câte o temă. Tema de ieri a fost „bucurie” şi am vrut să leg tema de semnificaţia zilei şi m-am gândit că toate astea de mai sus, plus multe altele, au adus cândva bucurie unor copii.
      Dacă mi-a ieşit, nu pot decât să mă… bucur mult! 😉
      Mulţumesc!

      Apreciază

      Răspunde
  18. dooorel zice:
    02/06/2016 la 14:19

    mda

    Apreciază

    Răspunde
  19. racoltapetru6 zice:
    02/06/2016 la 15:39

    Dintre toate aceste amintiri, eu am zăbovit mai mult la „Păcălici”, că mult am frecat cărțile alea și multe satisfacții mi-au dat! Dar toate au mireasma lor de trecut irecuperabil și ne fac să zâmbim cu nostalgie. Recunoștință pentru inspirație, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  20. Fata verde zice:
    02/06/2016 la 19:03

    Vai! Jocul chinezesc cu mărgele de sticlă! Cât mă fascina! Deși niciodată nu am știut regulile, doar așezam mărgelele în orificii, în diferite combinații. O să îl caut când ajung pe acasă, nu știu dacă s-a mai păstrat. Păcălici am avut, și Donald, și Xilofon. 🙂 Aragaz nu îmi amintesc să fi avut, cred că mama voia să mă ferească de soarta unei gospodine. Se pare că a reușit 😉 .

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      02/06/2016 la 21:03

      Nu mai contau regulile când erau atât de frumoase biluţele alea. Nu am ştiut jocul ăsta dar amestecam bilele, le mai împrăştiam pe covor, mai luam câte una-n buzunar… treburi din astea mai serioase decât regulile 😀

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  21. papagigli zice:
    03/06/2016 la 20:33

    Of potecuto! Uite cum ma faci sa lacrimez gindindu-ma la prima mea gonflabila! 😆

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      03/06/2016 la 20:38

      Nu plânge, papagigli! Nu era potrivită pentru tine… 😀 😀 😀

      Apreciază

      Răspunde
      • papagigli zice:
        03/06/2016 la 20:49

        Vai potecuto, ma faci sa rosesc abundent! Eu ma refeream la my first beach ball nu la my first bich 😆

        Apreciază

        Răspunde
        • Poteci de dor zice:
          03/06/2016 la 20:56

          Hai, măi, papagigli! Nu s-a înţeles din comentariul meu dar pe cuvânt că m-am prins din prima şi jur că mă gândeam că s-ar putea interpreta. Dar deja era târziu, dădusem „trimite”. Spune tu: nu asta îţi spune oricine atunci când plânji? Lasă, mămică, tu meriţi ceva mai bun. 😀
          Acu’ că din „potrivirea” aia ai ales să înţelegi ce-ai vrut, eu nu te opresc. Dar io nu dişcut despre balluri că-s mică şi nu mă lasă mama.

          Apreciază

          Răspunde
  22. Alex zice:
    04/06/2016 la 1:39

    Ce amintiri frumoase și emoționante. Le-am avut aproape pe toate cele prezentate aici. Chiar mă întreb de unde ai găsit fotografiile. Cu câtă bucurie primeam acele jucării din tablă și ce mult le prețuiam și aveam grijă de ele… Mama mea ne-a făcut o surpriză mare, mie, surorii și fratelui mai mic, când a adus din pod un sac întreg, plin de jucăriile noastre vechi. Ditamai oamenii, ne-am repezit la ele, amintitndu-ne de fiecare în parte și bucurându-ne că le revedem.
    Numai bine îți doresc, dragă Potecuță. Weekend frumos! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      04/06/2016 la 17:42

      Mă bucur că am trezit amintiri frumoase! Multe sunt luate de pe siteuri de anunţuri şi mare mi-a fost mirarea când am văzut cât de scumpe sunt, unele ajungând la câteva sute de lei. E şi ciudat şi frumos în acelaşi timp. Înseamnă că sunt tare preţuite.
      Ohoo, îmi imaginez cât de mult v-aţi bucurat cu sacul ăla în faţă! Frumoasă experienţă. 😉
      Mulţumesc, Alex! O zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  23. noradamian zice:
    04/06/2016 la 20:25

    Bucurii- amintiri păstrate în imagini, în jucăriile care au scăpat întregi… Multzam! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  24. ideidincorcodus zice:
    09/06/2016 la 17:05

    Aragazuuuuul!!! Uitasem complet. Pe celelalte mi le amintesc. Simple si eficiente…

    Apreciază

    Răspunde
  25. dagatha zice:
    07/07/2016 la 16:27

    daaa! Păcălici! Hehe! ce vremuri! 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu