Binging vs. „stai că o prins banda”

Am văzut şi eu până la capăt (sună de parcă-ar fi vreo trilogie 😀 ) reclama Vodafone cu cei doi tinerei care-şi propun să facă binging până dimineaţă şi asta pare (cel puţin asta lasă să se înţeleagă) că îi agită puţin pe părinţii ei. Ca să termin ideea de început: şi eu, ca mulţi alţii, sar peste reclame. Cu mai puţină graţie decât o patinatoare, dar sar. Aşa că până acum am văzut doar începutul ei şi nu ştiam ce vrea să ne transmită. Nu sunt eu în măsură (cel puţin nu aici) să analizez reclamele şi nici nu am intenţia asta. Dar mai târziu puţin pot spune despre una mai puţin fericită, nu? În general, reclamele Vodafone mi s-au părut reuşite şi cele mai multe au umblat la sentiment, în special cele din campania „împreună putem reuşi”(?). Oricum, cu vocea lui inconfundabilă, Rebengiuc emoţionează şi dacă sughite. Dar nici mesajele nu-s de aruncat.

Mno, cu introducerea asta aş fi putut participa la un SB sponsorizat de Vodafone. Sau aş fi putut scrie un advertorial la finalul căruia să vă dau o cartelă gratis. Şi la cât de des am scris Vodafone în doar câteva rânduri, Vodafone ( 😀 ) ar putea să ne dea o cartelă să o împărţim la 2, 4, 20, 60, câţi ne adunăm. Dar nu e articol din ăla, nu lucrez la Vodafone (6), nu am pile la Vodafone (7), potecuţa-i prea mică să fie băgată-n seamă de Vodafone (8) aşa că n-am cartele şi nu voi avea şi uite d’aia nu scriu şi a 9-a oară numele companiei, na 😀
Revin. Reclama e puţin răutăcioasă cu părinţii fetei. Adică, ce? Dacă nu ştie mama ce înseamnă binging, nu înseamnă că n-a „prestat” la greu. Ba chiar aş îndrăzni să spun că poate tocmai în urma unei intense şedinţe de banging au acum ei clienţi pentru cartelele alea de urmărit seriale la modul intens 😉 Că doar mulţi dintre cei care au acum vârsta ţintă, sunt copiii celor care se adunau la câte unu’ acasă, pe jos, pe pat, lângă pat, pe fotoliu, peste fotoliu, pe spate, pe burtă şi până dimineaţa erau cu ochii lipiţi de televizor. Cap de redare, distorsionează puţin, dă-o de la capăt, stai să verific banda, erau cei mai cool termeni ai serii.
Nu se mâncau chipsuri, popcorn sau MC, se ronţăiau cocoşi făcuţi la butelie dar tot banging se numea şi aia chiar dacă nu se ştia termenul. Nu mai insist cu amintiri din vremea casetelor video şi „seratelor” cu câte 15 vecini adunaţi la filme. Nu fac asta pentru că unii dintre voi ştiţi mult mai bine decât mine, alţii mai puţin, alţii (deşi sper că nu sunt mulţi copii aici) deloc (şi asta nu-i de rău). Dacă vreţi să depănaţi amintiri, cu tare mult drag le-aş citi. Ştiu că am mai adus asta în dicuţie mai demult aşa că nu mai insist. Dar ar fi frumos ca Vodafone (l-am scris) să facă un fel de reload cu fata care-i răspunde tatălui şi să audă, în loc de întrebări sau atenţionări, un „când făceam eu cu mama ta banging, tu…” mă rog, pot fi multe completări.

Gata cu cartela aia. Pentru cei care n-au văzut reclama, nu pun link că n-am cartele 😀 dar cred că e pe net. Pun însă link spre o reclamă pe care aş premia-o cu o zmeură de aur dacă premiul ăsta s-ar da şi reclamelor. Nu pentru că fund, nici pentru că altceva. Dar mi-e greu să asociez mesajul reclamei cu produsul. Ar trebui să tac pentru că n-am folosit produse de la ei, n-am dat cu barosu, cu dalta, cu lopata şi nici cu ce mai dă nenea ăla pe unde dă, aşa că e posibil să fiu într-o mare eroare şi să nu pot înţelege senzaţiile. Mi-e mai uşor să înţeleg reclamele la iaurt cu tănticile alea care gustă din cutiuţă şi închid ochii şi se trezesc la mama naibii pe o insulă, mângâiate de soare şi protejate de nişte ei care le fac vânt cu frunze de palmier. Am mâncat iaurt la viaţa mea dar pe cuvânt că aşa ceva…. Adevărul e că nici nu l-am combinat vreodată cu niciun „praf” şi poate d’aia. Şi nici burtica nu mi-a dansat de fericire după o lingură de iaurt, oricât de light s-ar fi lăudat a fi. Vegeta şi alte chimicale din astea „din grădina bunicii” nu folosesc niciodată, aşa că ratez şi spectacolul în care morcovelul şi păstârnacul ţopăie orgasmic în oala cu ciorbă de potroace. Sucuri naturale care rezistă cel puţin doi ani jumate, nu beau că mă intoxic cu Pepsi, oricum. Aşa că n-am testat dacă o singură înghiţitură mă aruncă direct într-un portocal sau într-o livadă de meri dar e posibil.

Las o reclamă veche care-mi place mie mult, mult şi care, pe lângă încă vreo 3, rămâne în topul preferinţelor. Una din alea trei e aia cu (nu mai ştiu produsul) „ce-am la gură? n-am nimic!”.

sursă foto