Jurnal duminical

2Azi… o altă zi în care cuvintele şi-au luat doza de libertate şi s-au înălţat în zbor departe de buzele care le-ar fi vrut rostite, departe de degetele care le-ar fi putut mângâia pe taste dându-le sens, culoare şi substanţă. Ele n-au vrut. Nu azi. Eu… degeaba (mai) vreau. Le las în zbor şi aştept să-mi (re)vină îmbogăţite.

Afară… nesiguranţă. E ciudat dar cele 28 de grade Celsius anunţate pentru azi nu par binevenite. Ceva nu e în regulă. Prea repede se trece de la cod galben de vitejii şi inundaţii la „temperaturi peste mediile climatologice” sau la „vreme deosebit de caldă pentru această perioadă”. Clişee. Totul robotizat. Totul pe repede-nainte, nimic nu mai e cum ştiam sau cum a fost. Şi deşi iubesc verdele-crud, copacii îmi par mult mai trişti acum, după ce şi-au scuturat petalele, decât atunci când se dezbracă de nuanţele arămii. Primăvara va rămâne anotimpul meu de suflet, e doar cel care m-a primit în viaţă. Dar primăvara aia care ştie să fie primăvară…

Mă gândesc… la drifturi şi viraje şi circuite şi trasee şi piste şi obstacole. Da, am fost la o lansare de carte. Pardon. Şi la o lansare de carte. Unde gândurile s-au comportat exact ca la probele de raliu care au închis strada pe care mă întorceam acasă: se aliniau la linia de start, începea numărătoarea inversă şi tâşneau în zgomot asurzitor de gheare-nfipte-n tâmple. Bine că nu lăsau miros de cauciuc ars atunci când frânau brusc ca să-şi schimbe direcţia. Virau periculos, ocoleau atriul drept, se loveau de ventriculul stâng, lăsau dâre pe aortă şi demarau în trombă lăsând în urmă senzaţii dintre cele mai diverse. Raliul s-a încheiat, ele tot aşa se comportă. Nu mă mai ascultă. Mă duc să le adun de prin lume, le urmăresc după urmele lăsate. După fum şi parfum. Oare unde mă vor opri?
Mă mai gândesc că îmi doresc o jucărie. Ştiu, e de râs. Sau de plâns. Puţin îmi pasă. Eu ştiu că tare mult mi-aş dori aşa ceva şi punct. Vorbesc serios, acum mi-aş cumpăra dacă aş găsi. 😀

Citesc… aş vrea să învăţ să citesc în stele. Mi-e dor de locurile din care se vede clar şi Carul Mare şi cel Mic. Şi de unde par mai aproape.

Ascult… de câteva zile ASTA. Pe repeat. Poate pentru că tipul pare (ca mod de interpretare şi ca look) un Leonard Cohen mai mic. Dar nu numai de asta. Îmi place pur şi simplu. Mă va mai ţine obsesia asta.

Unul dintre lucrurile mele preferate… să stau tolănită la umbra unei amintiri şi să adulmec miresme de-mpliniri de vise.

O imagine pe care vreau să o împărtăşesc : un fel de „see ya!”1Sursă foto: 1, 2

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la Jurnal duminical

  1. April zice:

    Tare de tot jucăria! :))

    Apreciază

  2. Dacă ai scrie o carte aș cumpăra-o cu siguranță. Pentru că-mi permiți să te citesc gratis, îți mulțumesc!!!

    Apreciază

    • Uite-aşa mă emoţionaţi voi pe mine… 😦
      Îţi mulţumesc din suflet, eşti o drăguţă!
      Promit că dacă îmi voi face curaj şi mă voi convinge eu pe mine că merit să am numele pe o copertă, vei primi un exemplar chiar dacă va avea drum lung de parcurs până la tine 😉

      Apreciat de 2 persoane

  3. Mami zice:

    Minunata esti, ca de obicei.. 😍

    Apreciază

  4. Diana Radu zice:

    Sfârşit de weekend fain să ai! 🙂

    Apreciază

  5. Melodia nu o știam, dar vai cum începe! Mi-ai făcut o nouă obsesie :)) Jucăria aia mă sperieee :))) Să nu-mi uiți exemplarul, te rog 🙂 😀 (ăla de carte). Vreau și eu oleacă de talent d-asta de a lega cuvinte, nu ai de vânzare?

    Apreciază

  6. Port copilăria în suflet precum purta Gheorghe Dinică şapca de miliţian – tot în suflet – în „Ticăloşii”. Evident că primul click a fost la drăgălaşa jucărie. 🙂 Mi-a plăcut mult melodia respectivului, mulţumesc pentru pontul muzical. Recunosc că nu am mai ascultat până acum – dar niciodată nu e prea târziu. Un raliu al gândurilor? Ale mele se târăsc azi, m-am poziţionat exact la cealaltă extremă. Şi, pentru a nu da naştere vreunui conflict interior, le las în plata lor…
    O duminică frumoasă, gânduri bune! 🙂

    Apreciază

    • Total întâmplător am dat şi eu peste melodie şi tare mă bucur că nu sunt singura căreia îi place.
      Cred că asta e singura soluţie în amebele cazuri: să fie lăsate în pace. Să-şi facă damblaua 😀
      O zi frumoasă şi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  7. fata veselă zice:

    Heiiii… ai fost la Corina? Dacă da, bravo! Melodia e faină, la jucărie nu m-am uitat, iar afară da, e vreme de plajă, pe care n-am ratat-o. În rest, numai gânduri bune. 😊

    Apreciază

  8. Ana zice:

    😁😁😁😁😁😂😁😁😁😁😁😁 Ce super este jucaria….si eu mi-as lua una….

    Apreciază

  9. Da’ de maimuțica aia, pe care o căutai, ce se mai aude? Tot mă uit după ea, dar încă n-o găsesc pe aici.

    Apreciază

  10. Monik zice:

    Potecuț, musai sa vii si la Bxl pentru 2 ipostaze. Una de visătoare ce caută loc bun de privit cerul si observat carul mare si carul mic… Si a doua ipostaza, aceea de scriitoare ce-si lansează cartea si printre rătăciții de pe aici ;).

    Apreciază

  11. noradamian zice:

    Potecuțo, mi-ai amintit că ăsta e remediul ideal… când timpul e atât de nesigur și primăvara trece prea repede, o fugă-n copilărie o mai ține pe loc. 🙂

    Apreciază

  12. Divort Rapid zice:

    Toti cautam minuni fantastice fara sa vedem micile minuni care ne apar in viata zi de zi 🙂 !

    Apreciază

  13. Drugwash zice:

    Duminica am petrecut-o departe de bloguri. Motivul – cine-l mai ştie şi ce mai contează. Acum e deja luni şi la ora asta termometrul meu virtual arată 30°C din cele 32°C prognozate pentru găzărie. Gîndurile au o lene nativă ce le împiedică să-şi ia zborul chiar şi de aici pînă la cea mai apropiată adăpătoare, aşa că le las în plata lor. Am trecut totuşi pe la cutiuţa cu maimuţoiul somnoros – pe care o poţi obţine (dacă nu e ţeapă) discutînd pe mail la adresa vizibilă în filmare – şi pe la turcul poliglot care pe lîngă Cohen are şi o frîntură din stilul lui Telly Savalas (pe care unii mai de vîrsta mea şi-l aduc aminte ca ‘detectivul Kojak’).
    Nu ştiu de ce dar în clipa asta dorinţa de a privi stelele mi-o aduce în minte pe Mandy Moore în „A walk to remember”. Mi-aş dori şi eu să pot sta la umbra unei amintiri plăcute, dar unde să găsesc aşa ceva…? De visuri împlinite ce să mai vorbesc…

    No, după cum bine zici: see ya (preferably in a much better world)! 😉

    Apreciază

    • E ciudată discuţia cu nenea ăla. Am înţeles din comentarii că nu are preţ, că face pe comandă şi fiecare oferă cât crede şi dacă-i convine bine, dacă nu, nu. Mai aştept, nu mă arunc aşa…
      şi eu ştiu de Kojac!! 😀 Hehehe!
      Seară frumoasă! Nu ştiu ce lume e aia, eu mai vreau aici, în asta, o vreme…

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        De unde ştii tu de Kojak, copiliţă? A fost atît de demult… 🙂 Mă obsedează versurile lui:
        „Some broken hearts never mend
        Some memories never end
        Some tears will never dry
        My love for you will never die”

        Treaba cu maimuţoiul e cotoioasă. Teoretic nu e greu de realizat, e nevoie de o sursă de alimentare, un PIC sau un Flash, cîteva drivere de curent mediu pentru motoare şi bec (LED high-luminosity) şi evident de programul software care va fi implementat în PIC/Flash. Plus muţunachele ciopîrţit şi cutia, desigur. 🙂
        Şi nu, nu mă apuc eu de făcut aşa ceva! 😀

        Despre lumi… pentru mine nu contează care este, atîta vreme cît merită să faci parte din ea. Dacă nu… neeeeeext! 😉

        Sara bună să-ţi fie! 🙂

        Apreciază

  14. cafeauata zice:

    Cred ca singura sansa reala este sa luam lucrurile asa cum sunt. Altfel am putea avea prea multe deceptii.
    Jucaria ar sta pe birou. Cred ca mi-ar creste moralul sa vad si pe altcineva nervos 🙂 .

    Apreciază

  15. Unul dintre lucrurile mele preferate… să stau tolănită la umbra unei amintiri şi să adulmec miresme de-mpliniri de vise. …-este şi unul din cele mai preferate lucruri şi pentru mine! Mi-a plăcut ce citesc. Zi bună! https://elenamarinalexe.wordpress.com/

    Apreciază

  16. Alex zice:

    Faină pagină de jurnal. Mi-a plăcut mult melodia micului Cohen, iar jucăria este mortală! Ai mare dreptate în ceea ce privește primăvara asta atât de ciudată. Nici nu știu când a trecut vremea pomilor înfloriți, așa de ciudate au fost schimbările astea bruște de temperatură. Tot mai aiurea și vremea…. și oamenii….
    Toate cele bune, Potecuță! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s