Jurnălesc jurnal jurlit

Afară: Linişte. E doar cea de dinaintea uneia şi mai profunde, aceea pe care numai noaptea ştie să o dezvăluie. Furtună nu se anunţă, doar ploi. Deocamdată stelele se întrec în strălucire.
Mă gândesc: la pescăruşii care-mi ţineau companie pe balcon. I-am auzit zilele trecute. Sau doar mi s-a părut. Da, chiar sunt pescăruşi şi pe la mine. Nu ştiu cum. Dar mi-au devenit dragi şi mi-au lipsit.
Din locurile de unde învățăm: Ne recompunem până reuşim să ne fim pe de-antregul.
Sunt recunoscătoare pentru: Ce mi-a fost, îmi e şi îmi va fi.
Din bucătărie: tic-tac. E secundarul unui ceas de perete care îmi numără bătăile de inimă şi respiraţiile. Primele sunt mai rapide. Le accelerează gânduri ce-şi iau zborul între inspiraţie şi expiraţie.

Cu ce sunt îmbrăcată: papucei de casă de pluş roşu cu fundiţă albă şi smotocei, adică biluţe mari de pluş alb. Şi cu haine. Şi chiar nu ştiu ce de nu am şters asta că mi se pare total fără rost punctul ăsta din jurnal.
Citesc: Acum citesc aici. E destul.
Ce mai meșteresc: sos de spaghette. Două pe faţă, una pe dos. 😀
Ascult: Asta mi-a ieşit în cale azi şi deşi o ştiu demult, vocea lui Rod Stewart mă zăpăceşte.
Unul dintre lucrurile mele preferate: aici de obicei scriam cel mai frumos. Aici filosofam (atât cât puteam) sau scriam de prin suflet. Acum spun că azi, căutând ceva interesant pe la TV, am ajuns pe Prima unde era emisiunea aia cu gătitul. Invitaţi interpreţi de muzică populară din zona mea. Am auzit: „dacă nu-ţ trăbă, să nu mânci” şi mi s-a făcut un dor dureros de satul care mi-a legănat vacanţele. Aşa că, da. Uneori ador să aud graiul ăla pur, fără înflorituri sau englezisme sau termeni „lemnoşi”.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: