Descântece şi lătrături

1De două ori am vrut să scriu despre asta şi am uitat. Acum mi-am amintit iar, aşa că scriu până nu uit. Prima dată am vrut să scriu acu’ vreo două săptămâni, după ce m-am întâlnit cu doi amici şi cu copilaşul lor de nici o lună. În ameţeala mea că aşa de mic deja e scos la plimbare, ce mă trezesc spunând? „Măi, să vă trăiască, să fie sănătos dar nu mă mai holbez la el să nu cumva să vi-l deochi. Hai să terminaţi şi cu botezul şi ne vedem noi şi mă pot juca cu el în voie”. 😯 Nu mă întrebaţi ce m-a apucat, nici eu nu ştiu. Eu nu le am pe astea cu deochiul şi habar n-am cum funcţionează sau cum se procedează. Adică ce trebuie să fac dacă vreau să deochi pe cineva? Mă rog, voi reveni la asta.
A doua oară a fost zilele trecute când m-a luat din senin o durere acută de cap şi ameţeală şi mi-am spus în gând că poate m-o fi deocheat cineva. Măi, să fie. Mă dilesc de tot.

Când eram mai mică şi zburdam prin curtea bunicilor în vacanţe, bunica ajungea din două mişcări la cutia cu chibrituri dacă aveam stări din astea de rău, să-mi descânte. Şi de câte ori o întrebam ce tot bolboroseşte în timp ce aprinde şi stinge câte un chibrit, avea acelaşi răspuns „nu-i voie, fata lu’ bunica, să îţi spun, asta nu se spune, se fură”. De unde se fură? „De la ăla care o spune. Când spun eu, tu eşti atentă şi furi descântecul”, spunea ea. Că şi ea l-a furat de la bunica ei, care a furat de la, care… Ce să fur, ce să fiu atentă că abia mişca din buze şi de auzit nu se auzea nimic? Şi cum nu m-a făcut mama cititor în stele buze, normal că n-am avut ce fura. Cert e că orice ar fi zis, după ce beam apa aia şi mă făcea cu ea pe frunte, unde făcea o cruce, la încheieturi, pe bărbie şi pe burtă, arunca apa pe câine (serios vorbesc 😀 ) sau la ţâţâna uşii,  îmi trecea în maxim 15 minute de parcă nu am avut nimic, niciodată.
No, am mai crescut şi chiar şi aşa mare am avut parte de stări din astea. Rar, e drept. Dar am avut. Dacă nu era bunica în preajmă că nu era vacanţă, era mama. Care decreta stare de deochi şi fugea la bucătărie. Eu după ea. Dar ce descântec tot spui acolo? Ea, foarte senină: „eh, descântec, nu e niciun descântec, spun Tatăl Nostru”. Aoleeeu! Sigur, nu mi-am bănuit niciodată bunica de magie neagră dar chiar atâta secret pentru atâta lucru?
Am înţeles că apa aia face bine la stomac, că e cărbune nu ştiu cum. Dar nu înţeleg aşa: de ce e musai să fie 7, 9, 11, beţe? Cu 10 nu e tot apă cu cărbune? Şi ştiu că Doamne-Doamne are o mare contribuţie acolo că face să nu te mai doară capul dar cum se împacă descântecul cu cele sfinte? Că e bine să te rogi, nu? Dar dacă spui „Doamne, te rog eu să faci cumva să moară capra vecinului”, nu e nasol? Păi, vedeţi? Adică, descântecele astea nu au treabă mai mult cu partea ailaltă? Că dacă doar te rogi şi amesteci beţe arse în apă, de ce mai cauţi câini să arunci apa aia pe ei, să nu laşi răul în casă? Nu e aşa, un amestec de credinţă, superstiţie şi bu-hu-hu? În fine, chestiunea asta nu e atât de arzătoare cum e aia cu deochiul în sine.
Cum deochi? Cum adică te uiţi mai insistent la cineva şi ăla, în juma de oră, îşi dă ochii peste cap şi i se face rău? Măi, eu nu fac bâză, am auzit de cazuri nasoale, cred că ceva se întâmplă dar nu ştiu ce şi cum. Am auzit că nu e bine să adormi deocheat că poate fi rău de tot. Dar nu înţeleg cum îţi dai seama cine deoache şi cine nu sau cine se deoache şi cine nu. Că am auzit „eu nu mă deochi sau eu nu deochi”. Oricine poate deochea? Ah, şi am mai auzit de o chestie. Că atunci când cineva te deoache şi altcineva îţi descântă, tu te faci bine dar ăla care te-a deocheat simte ce ai simţit tu, adică i se face lui rău. Na, asta cum mai e? 🙄
Şi pentru că nu mă pot abţine, e musai să vă spun cum mi-a lătrat mie bunica un ulcior. Aţi citit bine, nu vă întoarceţi la cuvânt că lătrat scrie. Nu ţin minte câţi ani aveam, oricum, nici prea mică încât să nu pricep, nici prea mare încât să ştiu să tac din gură. Şi mi-a apărut o chestie la ochi. Nimic grav dar bunica a pus diagnostic de ulcior. A fost şi ultima dată când am avut aşa ceva, semn că a funcţionat tratamentul ei extrem de naturist. Cum în sat nu exista farmacie sau medic, hai la lătrat. Eu am crezut că glumeşte sau că iar va zice ceva de nedesluşit şi scap. Ete, ciuciu. Se apropie bunica de ochiul meu şi începe „ham-ham, ulcior de câne…” şi nu mai ştiu dar e mai lungă lătrătura. Vă spun cât am putut să „mă hăhăiesc”? Nu vă spun. Asta cu ham, ham, era ca un fel de refren. Că îl trimitea pe ulcior peste văi şi peste munţi, de unde a venit, de unde n-a venit şi iar ham-ham şi eu iar mă prăpădeam de râs. Degeaba a insistat bunica sa stau serioasă că nu îşi face efectul, n-am avut cum. Dar pe cuvânt că a trecut. Am întrebat-o „auzi, da’ dacă îl aduceai pe Codruţ (câinele) să mă latre, nu era tot aia?” A zis că nu că el nu ştie poezia.
Voi ştiţi descântece din astea? Când sunteţi deocheaţi cu ce vă trataţi? Şi dacă tot cu beţe aprinse, ce spuneţi în timp ce? Sau nu e voie să se ştie?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

119 răspunsuri la Descântece şi lătrături

  1. ladyniculina zice:

    Bună seara Poteci de dor! Fff interesanta aceasta tema .Uite eu acum sunt în Spania prietenul meu spune ca sunt Vrăjitoare. Dar de ce?
    Pentru ca
    Eu ma mir mereu de verișoara mea .ce bn îți sta asa ?Ce frumos părut tău azi și ea în puțin timp începe a casca și durere de cap spunându-mi Aoleu m ai deocheat zi-mi ceva ca mi-e rău.
    Și eu îmi amintesc doar rugăciune (prietenul meu zice ca sunt Vrăjitoare. El e din Franța nu a auzit de asa ceva😂)

    Apreciat de 1 persoană

  2. ladyniculina zice:

    Când eram mai mica și în vacanță de vara mergeam la bunici și mătușile se mirau de mine. Aoeu ce mica e ,aoleu nu are stare .și după aceea mi se făcea rău. BUNICA ma lua de mână și ma ducea la o mătușa de a bunici mele ff bătrână. La fel yo întrebam:yo nu pot sa învăț ce îmi spune ?la care îmi răspunde asta se fura nu se învață.

    Atât am reținut „ieși deochi dintre ochi,din gene și sprâncene din măduva oaselor.
    Cine te-a deocheat pe tine sa ii crape țâțele dak e femeie dak e om nu știu ce sa i se întâmple”Je
    Atât retin.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vaaaiiiii! M-a luat cu friguri. Bine că nu am prins asta când eram mai mică. Rău blestem, zău.
      Te superi dacă îmi permit o glumă? Dacă e femeie să păţească aia… dacă e om… Dar noi, femeile, nu tot „oame” suntem? 😀 Glumim, da?

      Apreciat de 1 persoană

      • ladyniculina zice:

        Nu ma supăr țin la glume.sincer când am văzut aseară acesta postare vai mi a venit multe superstiți în cap.ca nu știam ce sa scriu înainte de toate.je
        Yo sunt din oraș dar în vacanta de vara mergeam la bunici la tara toată vacanta de vara.
        Ei bine aici veneau mătuși, verișoare de a bunici mele și cum nu ma vedea des se mirau de mine.
        În spatele casei la tara la bunica mea are o mătușa bătrână la care știe cântece ,descântece băbești. Nu e țigancă. Nu e vrajitoare.La ea ma ducea bunica mea ca sa îmi zică de deochi.sper ca am fost pe înțelesul dumneavoastră!

        Apreciază

  3. ladyniculina zice:

    Se spune ca dak deochi o persoană ce nu ai văzut-o de mult timp și când o vezi vai ce te ai schimbat?, vai ce ai slăbit ?
    Și după aceea acea persoana pleacă dak te gândești la ea/el și nu ii mai este rău. Sincer yo sunt superstițioasa.o seara plăcută! 👌👍👍👍😘

    Apreciat de 1 persoană

  4. M-am hăhăit și eu acum de mă doare burta :)) Eu nu mai știu ce să cred…uite la priveghi la mamaie a venit o babă-vecină. Eu cu soră-mea eram în cameră acolo și toată lumea ne-a zis să plecăm, că vine „tanti Maria și lu asta îi sunt dragi copiii,vă deoache, a mai deocheat copiii de le-a fost rău”. Am zis că sunt babe nebune și na, n-are decât tanti Maria să se pună cu noi. S-a așezat alături, mai trăgea un ochi la soră-mea „vai ce păr creț ai și uite și soră-ta ce gene are”. Mai un „mânca-v-aș ce frumoase sunteți”. N-a trecut o oră c-am zis că mor nu glumă. Și nici soră-mea nu s-a lăsat mai prejos. Noroc cu cealaltă mamaie că ne-a descântat. Zicea ceva cu ieși deochi dintr ochi, din …ciu ciu că n-am prins. Cert e că în 10 minute parcă ne luase răul cu mâna. Dar de exemplu mama nu are leac. Poate să descânte ea de toate că tot mor de rău. Cum îmi spune mamaie cum gata. E ceva dubios :))

    Apreciat de 2 persoane

  5. araoimi zice:

    😂 râd deși nu știu dacă nu o să mi se întâmple ceva…aici e vb de o treabă serioasă !
    Potecuta dragă, bunica mea șușotea ceva cu „maica precistă”, deasupra capului meu.Cum mă prindea mă și precista. Țisneam ca din pușcă din sorcoveala ei.
    Ceva, ceva adevăr o fi..numa aia cu deochiu nu o prea pricep. Că poate așa o fi, eu știu ?

    Apreciat de 2 persoane

  6. Și a mea bunică avea și are același ritual. Cu deochiul. Atât știu. Nici un ham și nici altceva. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  7. Ivy zice:

    Mama mea dadea de deochi si la fel a ras cand am intrebat-o ce spune mititel din buze, apoi cand m-am facut mare am uitat sa mai intreb. Tatal Nostru il spunea dupa ce ardea betele si soptea descantecul. :)))

    Apreciat de 1 persoană

  8. 9 zice:

    Si bunica ardea carbuni atunci cand ne era rau si ne durea capul.Sigur ca ne trecea durerea de cap. Dar habar n-am cum functioneaza. Eu de obicei le dadeam alor mei, paracetamol daca ii lua cu dureri de cap. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Înseamnă că poate nici nu trebuie să ştim cum funcţionează. Bine că funcţionează… Dar uite că şi acum mămicile le pun bebeluşilor aţă roşie la mânuţe. Se răspândeşte treaba asta… 😀

      Apreciază

  9. N-am avut parte, maică, de așa ceva. Nici de deochi, din câte știu eu, și nici de descântece. Iar câinii noștri au scăpat neudați de mâna bunicelor. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  10. Ana zice:

    Bre Potecuta , nu te rade , bre , ca e adevarate…pe bune! De alde din-astea am avut si eu si inca am parte , plus ai mei cupchii.
    Cand eram io mica , aveam vo’ 8 ani asa , tata a facut febra 40 , a delirat si mama s-a speriat rau si ne tot spunea ca tata e deochiat , ca s-a uitat nu stiu ce cucoana la el si uite ce i-a facut cu ochii ei de drac…Mama mea avea o metoda , hai sa zicem , infailibila : pipilica…Da! Cum vedea ea semne de deochi la noi , ne punea sa facem pipi la canuta si cu lichidul ne stropea pe fata. Bine , ne spalam dupa , clar , dar ca si bunica ta bolborosea ceva , habar nu am ce si nici nu vroia sa spuna , dar , ca prin farmec , totul trecea ca si cum n-ar fi fost. In seara aia, cand tata a fost asa rau , ce crezi ca a faut mama? Eeeeeexact…si dupa , tata , care habar nu avea de tratamentul aplicat , a adormit bustean si a doua zi s-a trezit ca si cand nu ar fi fost nimic cu el.
    In schimb , soacra-mea…ma rog , fosta…aplica metoda chibrit de asemenea , iar la final ma scuipa…adica nu ptiu , ptiu din buze , ma scuipa pe bune , cu saliva…Deci e grele! Si spunea acolo ceva , bolborosea ceva cu sa plece deochiulmsi alte chestii , in timp ce aprindea si stingea chibrite , 9 la numar , in apa neinceputa….nah! Si , ca si tine , ma ungea la ” balamale” cu ea si in maxim 10 minute era fresh. Ba imi mai facea si de aplecate , adica cand iti e rau ca ai halit prea mult , imi presa venele de pe incheietura mainii, le tragea si durea rau , dar serios ca sesimteau galme…nah , cand se netezea locul ma simteam excelent.Nu stiu nici eu cum reusea.
    In termeni medicali , daca nu gresesc , deochiul se numeste sindrom neuro vegetativ. Daca mergi in urgenta sa te faca bine , habar nu am de ce , nu au ce iti face , mori cu zile. Am exemplu in familie , numai ca finalul a fost cu happy end….n-a murit nimeni.
    Eu una , de-a lungul vremilor , am ajuns la concluzia ca sunetul are o influenta extrem de puternica asupra creierului. Pur si simplu este vorba de herzii aia. Stii ca un uman poate fi hipnotizat cu un sunet de o anumita frecventa? Ei bine eu cred ca bolboroseala aia si sunetele pe care anumite cuvinte , imbinate in propozitie , le transmit , fac creierul sa iasa din starea aia statica , de blocaj energetic , daca vrei , chiar electric. Cred ca acest deochi este un ” schtau” ca sa zic asa , un nod pe traiectul energiei pe care corpul uman il primeste din mediul inconjurator. Totodata cred ca acele persoane care au „aptitudinea”dea deochea , sunt persoane ce pot influenta traiectul energetic al altui uman. Cum sa zic sa nu suna a paranormal? Ca nu este paranormal deloc , sunt chestii pur stiintifice si perfect adevarate , chiar obiect de studiu… E ca si cu chestia asta : unii umani sunt nascuti sa fie lideri , orice ar face , oamenii ii urmeaza. Cam asa si cu astia de te deregleaza: unii au capacitate energetica de a bloca , de a da peste cap ” tabloul de comanda electrica” al altui uman…intelegi? Pentru ca asa sunt ei nascuti…Unii devin constienti de aptitudinile lor si atunci utilizeaza acest talent nativ , sunt acei oameni ce te privesc intens , intr-un anume fel si chiar sunt vampiri energetici. Nu ai vazut ca uneori te simti extrem de epuizata dupa ce stai de vorba cu cineva?
    Ei bine , problema asta neuro vegetativa ,asupra unui bebelus , nu este usoara , mai ales ca ala micu’ nu stie sa spuna ce durere are.
    Insa , apropos de bolboroseala , soacra-mea si-a facut pusiu de bine cu mine si a recitat de cateva ori , cu voce tare , poezia cu „Fugi deochi dintre ochi” , pana am invatat-o si eu. La final , din ce mi-a explicat , este si o chestie de improvizatie de moment pe care eu am aplicat-o cu succes , in special pe Alex , care era non stop deocheat….si intotdeauna tinea „vrajeala” asta la copil. Si daca am vazut ca functioneaza si oricum mi se dusese buhul ca-s vrajitoare , am aplicat cu succes oricui a avut nevoie. Si uite ca stiu”meserie” 😄. Ca mergand mai departe in explicatie , cum in orice exista pe lumea asta fata si dos , ying si yang , asa si aici : unii au telent sa deoache , altii au talent sa vindece deochiul….Te-am lamurit? 😁

    Apreciat de 4 persoane

    • Ana zice:

      Scuze de greselile de scriere.

      Apreciază

    • Nu mă râd, Ana! Nu mă râd că ştiu cum e, am păţit-o pe pielea mea, altfel nu m-aş fi trezit vorbind. Ştiu clar că după „tratamentul” ăla îmi reveneam aproape instant. Însă nu pricepeam ce şi cum.
      Şi să înţeleg că unele persoane fac conştient treaba asta? Că am auzit chestii cu „vai, să nu te deochi că eu deochi de obicei şi nu vreau”. 🙄
      E destul de complicată treaba asta cu traiectul energetic dar încerc să pricep. Tu ai explicat bine însă eu am nişte lipsuri la capitolul ăsta şi de aia.
      Mulţumesc pentru răbdarea de a mă lămuri!! 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Ana zice:

        Da , sunt oameni care o fac intentionat , constient, iar altii o fac din admiratie , fara rautate. Toata aceasta nebunie se intampla din niste cauze greu explicabile si greu credibile , pentru ca umanii , in general vorbind , nu pot sa creada daca explicatia nu poate fi palpabila. Nu poti spune cuiva ” sti , iti este rau si vomiti pentru ca Mitza te-a admirat si a trimis catre tine un fel de energie negativa care iti influenteaza undele cerebrale si iti da peste cap panoul electric al cerebelului” 😁Dar spune „sti , iti este rau si vomiti pentru ca ai consumat alimentul X expirat „. E o diferenta , clar! 😁
        Eu as putea explica , dar nu ma risc. Este mult de scris si greu de ” inghitit” chestii aproape psihologice/ neurologice/psihiatrice , ca sa zic asa….Dar putem dezbate 😉😉😉

        Apreciază

  11. ecaleopi zice:

    Plăcut subiect, ştia şi soacra mea un leac pentru ,,urcior”, cum zicea ea, dar… e jenant să-l scriu, tratament natural, sută la sută, care implica tot un câine… O fi ceva, câinele, vreun simbol?

    Apreciat de 1 persoană

    • Hopaaa. Ia iute că la asta nu m-am gândit. Trebuie aprofundată simbolistica asta a câinelui 😀

      Apreciat de 1 persoană

    • Drugwash zice:

      Asta am vrut să spun şi eu, că am auzit spunîndu-se „urcior”, nu „ulcior” la problema respectivă. Nu ştiu dacă depinde de regiune.

      Apreciat de 1 persoană

      • Eu cred că nu depinde, Dragoş. Eu cred că io-s ameţită şi am scris după cum mi-a rămas mie în cap din copilărie. Că de atunci n-am mai avut de-a face cu aşa ceva. Şi doar mă ştiţi că unde nu ştiu, spun şi nu mă rătoiesc la cei care mă corectează. Deci: cel mai probabil, eu am scris aiurea, nu conta pe mine că e regionalism 😀
        Că ulciorul e ăla care nu mere de multe ori la apă, nu? 😀

        Apreciat de 1 persoană

        • Drugwash zice:

          Pînă la urmă nu denumirea contează ci ceea ce reprezintă. Lumea e mare şi toţi au propriile lor denumiri pentru acelaşi lucru, însă acel lucru rămîne identic şi la fel indiferent de cum e denumit de unii sau alţii. 😉

          E adevărat însă că ulciorul e cel ce nu mere de multe ori la apă. 😀

          Apreciat de 1 persoană

  12. papagigli zice:

    As comenta si eu, dar daca nu cred in draci si dumnezei, in binecuvintare si blesteme, in sacrificii si paparude, in descintec si deochi si-n cite si mai cite a nascocit mintea omeneasca de-a lungul existentei ei, se cheama ca nu pot emite vreo parere cit de cit plauzibila si obiectiva referitoare la tema propusa.
    De fapt, ca s-o spun mai de-a dreptu, nu vad utilitatea explicarii logice a ilogicului. Asa ca, la ce bun? 😉
    Ca inteleg existenta si interactiunea biocurentilor sau/si forta autosugestiei e una, dar sa cred in fabulatiile astea oculte, e cu totul alta. Daca luam in consideratie faptul ca toate religiile, demiurgii, practicile cu tenta religioasa au fost inlocuite de-a lungul istoriei, mi se pare clar ca si cele de astazi vor disparea cu timpul. Asa ca, ceea ce multi considera a fi etern, s-a dovedit a fi efemer si in directa concordanta cu dezvoltarea societatii omenesti. Treptat, treptat cunoasterea a luat si va continua sa ia locul speculatiilor si fabulatiilor.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Sonia zice:

    Eu sunt fană Ibuprofen. 🙂 Cine-mi citește blogul știe deja că nu cred în deochiuri, descântece și alte de-astea. 🙂 Și-apoi… nu m-oi apuca de astfel de practici chiar acum! Ce să sting în apă neîncepută? Bricheta? 🙂 🙂 🙂

    Apreciat de 3 persoane

  14. Drugwash zice:

    Eu am ochii verzi şi am fost deocheat cînd eram mic de era să dau colţu’ pentru a cîta oară. Auzisem şi eu că oamenii cu ochii deschişi al culoare (verzi, albaştri) au mari şanse să fie deocheaţi. Cred că cei cu ochi căprui şi negri deoache de fel. Probabil se stabileşte o conexiune încă inexplicabilă între persoane prin intermediul privirii iar cel dominant îl poate inhiba cumva pe celălalt. Cred că e vorba de o senzaţie de teamă, de submisiune care cumva e plantată undeva într-un loc greu accesibil. Probabil depinde de caracterul fiecăruia.

    Toate practicile astea „băbeşti” au un substrat bine definit, o soluţie care a funcţionat şi astfel s-a perpetuat în timp, la care s-au adăugat diverse artificii. Aş putea încerca diverse supoziţii dar fără dovezi ar fi inutile. Pînă se va oferi o explicaţie ştiinţifică reală bazată pe experimente şi dovezi irefutabile e bine să se păstreze descîntecele bătrîneşti fiindcă dincolo de ceea ce pot crede unii sau alţii se pot salva cu adevărat vieţi. Să nu uităm că medicina modernă e bazată tot pe cunoştinţele bătrîneşti în domeniul plantelor medicinale, al acupuncturii, presopuncturii şi aşa mai departe.

    Apreciat de 1 persoană

  15. Monik zice:

    Am avut aceeasi bunica? 🙂 Eram mica mica si cum nu ma simteam bine, hop un descantec.
    Odata cand am fost rau deocheata, m-a dus la o baba mistica, renumita pentru puterile ei „magice”. La ea am vazut prima data carbunii, chibriturile, apa. Nu intelegeam nimic.
    Intre timp am crescut si inca fug la mama care a furat descantecul de la mama ei. Si ma descanta prin telefon. E un descantec intortocheat. Asa din ce sopteste inteleg 2-3 vorbe. Mi se pare fabulos ca vorbele acelea inganate pot avea efect. Dar intr-un mod miraculos, au.

    Apreciat de 2 persoane

    • Drugwash zice:

      Poate că nu vorbele în sine au efect ci gîndul bun, transmis cu sinceritate şi putere, indiferent de distanţă. Nu există explicaţie şi probabil puţini oameni cred, însă gîndul are o putere extraordinară, atît cel bun cît şi (mai ales) cel rău.
      Misterele minţii umane…

      Apreciat de 3 persoane

      • Monik zice:

        Sunt de acord, de fapt as fi vrut sa continuu, dar formam deja alt post la articolul Potecutei. Nu sunt superstițioasă, dar sunt cateva lucruri in care cred cu religiozitate. Acesta fiind unul dintre ele. Am mereu convingerea ca daca o sun pe mama și rostește ea ceva acolo,ma liniștesc. Sunt doi factori, faptul ca eu cred ca imi face bine si celălalt, ca mama e convinsă ca ma ajuta. Ce altceva sa contribuie la bunăstarea noastra spirituală, sau emoțională, sau de orice natura?! Si ajung exact la ce spuneai, puterea gandului. Atat al transmitatorului cat si al receptorului. Totodata, am si necredintele mele, dar asta e alta poveste 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Drugwash zice:

          Oare asta să fie, de fapt, esenţa efectului Placebo? Mnoh, cui îi pasă de denumire atîta vreme cît funcţionează… 🙂

          Apreciază

          • Monik zice:

            Cred ca da :). Pana la urma, daca tu crezi ca „pilula” aia iti face bine, apoi iti face! Si cum spuneai, puterea gandului, e magica, adaug eu.

            Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Tot ce nu poate fi demonstrat ştiinţific e magie sau minune, aşa că da, puterea gîndului e magică (şi minunată). Şi sună şi frumos în sens literar. 😉

              Apreciază

            • Monik zice:

              Pai in sens literar vorbeam, ca altfel, nu cred in magie. Cred ca totul are o explicație, dar nu am ajuns noi inca la ea. Palpabila. Dar știi tu, vorba aia: mana mamei = magic touch. E un schimb de energii pana la urma.
              Si un P.S pt Potecuț. Eu am prins ceva din descântec, e ceva legat de bărci sau barca… Si găleți, cateva 🙂

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Se pare că noi doi semănăm foarte mult în modul de gîndire. 🙂 Da, totul are sau va avea cîndva o explicaţie ştiinţifică, raţională, logică. Ce nu are încă aşa ceva trebuie totuşi să fie încadrat într-o categorie, fiindcă omul nu poate lucra cu variabile nedefinite. 😉

              Însă dincolo de asta mai există acea magie – metaforică, dacă vrei – cînd lucrurile se aşează inexplicabil de minunat şi totul pare ca din altă lume, fie chiar şi pentru o fracţiune de secundă. Ar fi păcat să nu-i recunoaştem meritele acelei magii, zic eu şi să n-o trăim ca şi cum ar fi maximul trăirii lumeşti. 😉

              Apreciat de 1 persoană

            • Monik zice:

              Asa se pare :). Corect si corect!
              Absolut, iar cadem de acord. Cum poti explica magia unui apus de soare sau, sau a unui zambet copil sa spunem? De fapt vorbim de emotia transmisa intr-un moment in care ii traim unicitatea pe deplin. E ‘magic’, ca alt cuvant mai potrivit nu avem. Asa cum omul religios poate gasi sacrul in profan… Eu gasesc magia unei clipe. Eu si altii desigur. Ca nu am reinventat eu roata 😉

              Apreciat de 2 persoane

            • Drugwash zice:

              Şi iată cum am desluşit noi doi secretul magiei! XD

              Apreciat de 1 persoană

            • Monik zice:

              Deci noi am reinventat roata! Iupii! :))

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Cîte roţi au fost reinventate, măcar de-am fi noi singurii! 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • Găleţi?? 😀
              Tot e mai bine decât cel de care spunea cineva mai sus, ăla cu crăpatul… brrr…

              Apreciază

            • Monik zice:

              Da, găleți, hi hi. Cred ca cu ele arunca deochiul. Mama a zis ca o sa ma lase sa-l fur (adică il va rosti rar si cu voce mai ridicată), ca sa il trec mai departe la copii. Dar nu reușesc. Știi cum precodam? Ea imi spune sa ma retrag intr-un colț liniștit, eventual, in penumbra. Unde sunt singur? Eu închid ochii si ascult șoaptele ei. Nu ma concentrez pe ce spune, doar ma relaxez. Poate de aceea si funcționează. Vezi, am explicat mai sus, dupa ce am reinventat magia, cu Drugwash 😉

              Apreciază

            • Eu zic ca pe lângă relaxare, să şi porneşti un reportofon, ceva. Să fii sigură. Şi îmi spui şi mie descântecul 😀

              Apreciază

            • Monik zice:

              Si tu cum o sa-l furi?! Ca daca ți-l dau de bunăvoie nu are efect, nu? :))

              Apreciază

            • ai dreptate. Greu… Off…

              Apreciază

            • Monik zice:

              Nu renunța Potecuț, ca eu vreau sa ți-l dau. Il scriu asa pe furiș si tu te faci ca-l furi…

              Apreciază

            • Ssssttt… aşa facem 😉

              Apreciat de 1 persoană

            • Monik zice:

              Batem palma!

              Apreciat de 1 persoană

          • Parcă a şi fost făcut un experiment cu asta, nu? Cu oameni bolnavi cărora le era dat un tratament pe bază de zahăr, parcă. Pastile cu zahăr şi atât dar ei ştiau că e o pilulă nouă şi foarte bună. Şi s-au vindecat. Sigur, nu a fost vorba de o boală gravă. Vorbesc din filme sau chiar a fost ceva? Că eu am ceva în minte legat de asta dar nu mai ştiu de unde ştiu…

            Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Da, e foarte posibil să se fi difuzat ştiri de gen. Sîtn atîtea lucruri pe care nu le cunoaştem despre puterile minţii umane încît considerăm drept minuni diverse lucruri simple. Înclin să cred că cineva are un interes în a ne ascunde posibilităţile propriei minţi, poate pentru a-şi păstra un anume avantaj artificial obţinut tocmai prin ascunderea acestor proprietăţi.

              Eu unul aş putea corobora informaţii la mîna întîi care să ducă la confirmarea unor capabilităţi mentale dincolo de normal însă ştiu că aş fi ridiculizat imediat, dacă nu mai rău, aşa că prefer să tac.

              Apreciază

            • Cine ştie, poate şi pentru noi e mai bine să nu cunoaştem întreaga paletă de puteri a minţii.

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Nu, nu sînt de acord! În orice domeniu există indivizi care prin diverse metode pot aprofunda cunoştinţe care majorităţii le rămîn necunoscute şi astfel ei pot profita de ele. De obicei scopurile sînt întunecate. Dacă noi toţi am vea şansa de a ne cunoaşte posibilităţile, am avea deasemeni şansa de a ne putea proteja împotriva eventualelor atacuri de orice fel. Nu ne putem baza pe protecţia oferită de terţi, fiindcă nu cunoaştem interesele lor. Manipularea este cuvîntul cheie al secolului 21. Nu avem voie să îi cedăm.

              Apreciat de 1 persoană

      • Şi eu cred în puterea gândului bun!! 😉

        Apreciază

      • Maria zice:

        🙂 da-da. confirm.
        gandul bun vindeca
        in simetrie gandul rau poate face rau.
        depinde insa si de „puterea” celui vizat.
        Si poti sa te „vindeci” singur, adica sa respingi energia negativa (dar poate ajunge la cineva pe care il iubesti foarte mult, adica fata de care ai o deschidere foarte mare, nu stiu sa explic – cineva care iti este foarte apropiat (de unde si expresia)) sau sa o lasi sa treaca repede-repede mai departe (de obicei se intoarce inapoi la cel care a emis-o)
        in general (daca veti da atentie) cei care descanta de deochi sunt persoane foarte puternice psihic (nu se pierd cu firea repede), oameni care dau impresia ca sunt ca un munte
        complex si cu multe aspecte

        Apreciat de 2 persoane

    • Deci tu înţelegi perfect în cazul ăsta 😀
      Uite, şi de asta am vrut să spun dar deja m-am întins cam mult. Că am auzit şi eu de descântec de la distanţă. Mie aşa nu mi-a descântat niciodată nimeni dar am auzit că merge. Tu acum ai confirmat. Deci e ceva. Că dacă tot secretul consta doar în apa aia băută, nu mergea prin telefon. Nu? 🙄

      Apreciat de 1 persoană

  16. Oana zice:

    Tatăl nostru… și deja e mai bine. Gândul bun face, iarăși, minuni.

    Apreciat de 2 persoane

  17. danaiana zice:

    Și mie îmi descânta bunica. Niciodată n-am înțeles cuvintele, dar am prins ritmul și l-am exersat și eu pe bunică: le-te-ne, le-te-ne, le-te-ne…. Se vede treaba ca numai ritmul n-a fost de ajuns, căci povestea n-a fost una cu happy-end.

    Apreciat de 1 persoană

  18. arakelian zice:

    Am asa niste idei sa ma duc la doftorul belj sa ii zic ca sunt deocheata si ca m-o tras curentul. De boala curent o mai auzit de la babele romance si bulgare dar pt deocheat sigur si musai ma trimite la psy 🙂
    Nu tin minte sa fi fost deocheata sau descantata, desi am ochii verzi-albastri si toate babele ma placeau in copilarie ca eram blonda si bucalata si mancam tot; dar tin minte un preot din fundul Moldovei ce zicea ca cel mai mare dushman al credintei e superstitia; tin minte o prietena ce la 35 ani dupa ani de dureri crunte de spate a aflat la un rmn ca se pare ca a avut carente mari de calciu din copilarie dar nu e bai ca o descanta maica sa; si mai tin minte o colega de camin din facultate ce zicea ca ea le are cu furatul energiei si cand e f. obosita se duce pe langa unu in tranvai pana il face pe ala sa cashte, si mi-a demonstrat pe mine – ea stia sa controleze nu stiu ce-uri.

    In rest, am mai primit multe replici la copchila despre deochi si alte cele: ba sa ii pun rosu, ba sa nu o tin sub nuc si sa ii pun chiloti pe dos etc. Le ziceam la babe ca eu sunt ortodoxa si nu cred in superstitii si asta le bloca realmente din ideea nastrushnica.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu sunt o supersiţioasă, chiar deloc. Dar ştiu că îmi era rău până la leşin şi în 10 minute îmi reveneam şi eram ca nouă. Indiferent care e explicaţia, ştiu clar ce am simţit chiar dacă o fi fost o simplă indigestie care a trecut miraculos cu două guri de apă de izvor.
      Despre curent… da, am auzit că numai pe români îi trage curentul. Nah, avem vecini care lasă geamurile deschise cum ar fi ruşii. 😀 😀
      Mulţam! Pe aia cu nucul nu o ştiam…. e haioasă tare.

      Apreciat de 1 persoană

  19. Adriana zice:

    In fine, ca am trecut prin tot ce spui tu și ai tăi pe aici, nu mai incape indoiala; ba am primit descantec și contra fricii, și a ulciorului, și bete de chibrit, ba,cred, am si un descantec pt deochi scris pe o foaie ratacita prin casa. Daca cred sau nu, nici nu mai are asa importanta, dar hai sa zic ceva amuzant:
    „Facusem eu 40 de ani. Si ca orice varsta care trebuia depasita psihic, mai intai, da sotul sa ma imbuneze cu o haina ravisanta. Marturisesc ca desi e bestiala, nu o port deloc pentru ca ma opreste lumea sa-i faca poze. Pana aici, parca doar ma laud, dar sa vezi intamplare. Plec eu la supermarket- mall, și numai ce dau roata și ma ia, nene, cu o caldura, cu o durere de cap, cu o stare de lesin, cascat, tot tacamul.
    Caut cu ochii wc ul public, intru, las cu ochii gogonati o doamna tuciurie care nu conteneste sa zica ”ce mai haina, ce mai doamna,” eu mor in continuare, reusesc sa gasesc o cabina neocupata, ies usurata, de…mă intelegi, revin albă ca varul, dar liniștita.
    Ma trezesc spunandu-i sotului, suferinda, dar si plina de mine, ca deh…„ce mai haina, ce mai doamna” cam asa:
    -Iubitule, cred ca am fost deocheata! Mi-am zis singura Tatal Nostru, dar cred ca haina asta nu o mai port..
    La care sotul, stiind ce sacrificii facuse el pt paltonul cela, se trezeste spunand privindu-mă cu ingaduinta:
    -As, dai vina pe o haină și un deochi..pentru o pântecăraie! Fugi de aici, femeie!
    De atunci, zau daca n-am schimbat replica…ma simt sau nu deocheata, trec cu vederea, sa nu mai gaseasca zapacitul meu alt cuvant care sa ma bantuie inca vreo cinci ani. Te pup, am scris cat o postare.

    Apreciat de 2 persoane

    • 😀 😀 😀
      Te rog să mă ierţi că râd deşi înţeleg perfect prin ce ai trecut dar replica lui a fost bestiiialăăăă 😀
      L-aş felicita personal dar nu am cum aşa că doar râd în hohote. Stiu că nu te superi pe mine.
      Nu e păcat de „ce mai haină” să stea în dulap? 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Adriana zice:

        Ti-am zis eu ca tot facem cenaclu in mansarda mea si il poti felicita personal. Lasand gluma la o parte, omul meu e un spectacol, are niste replici de moare lumea, ori de ras, ori de plans. Sa zic cinstit, și eu rad de cate ori imi amintesc, dar simti deja din scriere cu cata bucurie am relatat. Haina..e prea pretioasa, dar iarna urmatoare promit sa o port, cu pantecaraie sau fara, cu deochi sau fara..

        Apreciat de 1 persoană

  20. Ştefania zice:

    Eşti super amuzantă, potecuţă dragă, cum scrii.
    Eu sunt paralelă de astfel de practici şi nici în familia mea nu am auzit de ele. Vag, de prin lume am auzit de astfel de practici, dar n-am dat importanţă.
    Eu nu sunt superstiţioasă de fel. Aşa că nu ştiu ce să spun.
    Bucură-te de această seară minunată, potecuţă. Te îmbrăţişez cu mult drag ❤ 🙂

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Ştefania!
      Nu ştiu dacă asta intră la capitolul superstiţii, că nici eu nu sunt superstiţioasă dar prin asta am trecut, totuşi. Cine mai ştie… 😀
      O seară bună!

      Apreciază

  21. Nu știu dacă bunica te vindeca prin leacurile ei, sau autosugestia funcționa?!

    Apreciază

  22. M.C. zice:

    Cineva mai sus are dreptate: ochii verzi, deoache..cică 😀
    Mi-e dor de vremurile alea cu bunica 😦

    Apreciază

  23. Oh Doamne si cainele ce vina o fi avut, oare cum se simtea dupa ce era udat?!
    „ieși deochi dintre ochi,din gene și sprâncene” parca am auzit si eu de la bunica, ptiu-ptiul ei era delicat asa cum imi tinea capul intre palmele ei. Tot ritualul nu-mi amintesc. Mama „tatal nostru” imi spunea si multe cruci la final. Dar povestea cu pipilica m-a facut sa rad in hohote. Povestea Adrianei am citit-o pe facebook, rau e sa fii deocheat…

    Apreciază

    • Stai liniştită, nu-i făcea baie. Il stopea puțin. Câtă apă rămânea în pahar după ce şi beam din ea? Câțiva stropi acolo… 😉
      Aşa, văd că „ritualul” e la fel peste tot.
      Şi eu m-am amuzat. Simpatică foc 😀

      Apreciază

  24. alex zice:

    Stiu o doamna care va poate scapa de deochi.Imi las mailu titus_man_player_24@yahoo.com.

    Apreciază

  25. Zanfir Ionela zice:

    Eu stiu sa descant de deochi atat la oameni, cat si la animale. Eu am „furat” de la bunica materna si de la o vecina.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s