Dragii mei, simt nevoia să mă autodenunţ. Nu m-am tâmpit chiar de tot, încă mai sunt şanse de recuperare. Dar acum am o scuză. Poate unii dintre voi, cei care nu mă citiţi din reader (cititor, cum apare mai nou), aţi văzut în partea dreaptă a blogului, mai exact la capitolul cu bloguri urmărite, ceva ce, pe blogul unui om normal, poate nu ar trebui să fie. Sau ar trebui, nu ştiu. Dar există o explicaţie. În afară de faptul că îmi place să mă văd acolo, în fruncea listei şi să mă admir, mai există un motiv. Nu scriu eu nici foarte deştept, nici foarte frumos dar sunt câteva postări pe care şi eu mă mir că m-a dus capul să le scriu. Şi nu vreau să ratez ocazia, că nu se ştie când mai am scăpări să scriu ceva cât de cât mişto. Aşa că mă asigur că nu-mi scapă nimic şi mă urmăresc constant, să fiu liniştită că citesc tot ce scriu. 😀
Serios acum. Nu sunt genul care-şi dă singură like şi nici nu cad în admiraţie când mă citesc. Dar! Motivul pentru care mi-am dat singură „follow” e unul singur. În urmă cu mai mult de un an, într-o zi absolut normală, am avut nişte trepidaţii când orice încercare de „log in” eşua lamentabil cu „pagina nu a fost găsită” sau „error douăsutenuştiucât”. Am fost convinsă că duse-s potecile. Spre seară şi-a revenit ca şi cum nu a fost nimic. Dar nu mai puteam trece printr-o experienţă similară. Am citit şi pe la unii dintre voi că s-a întâmplat aşa că era cazul de luat măsuri. Şi, mai cu capul meu, mai cu sfaturi de la voi, mi-am dat un follow rapid şi m-am asigurat că primesc toate postările pe mail, frumuşăl şi în timp util. Că nu sunt eu ghinionista ghinioniştilor să pice şi blogul şi mailul deodată, mă gândesc. Chestia e că atunci, fiind la început, s-a dus rapid în jos pozica mea şi nu se mai vedea acolo.
Vineri sau sâmbătă că nici nu mai ştiu, am vrut să fac ceva din panou dar nu mai ştiu ce. Cert e că am dat „neurmăreşte” blogului meu. Şi m-am simţit nedreptăţită. Că nu mi-am făcut nimic să merit asta. Aşa că am reparat greşeala şi am dat repede „urmăreşte”. Problema e că acum vedeţi şi voi că mă urmăresc singură. Na, sunt cel mai mare fan al meu, ce să fac…
Asta am avut de zis în apărarea mea, sper să nu mă judecaţi prea aspru. Că dacă o faceţi, fac ca în imagine: „cine, mă?” Io nu!
P.S. Există posibilitatea ca postările să intre automat pe mail şi dacă nu-mi dau follow? 🙄
Si eu ma urmaresc singura. 🙂 Si nu ma simt vinovata. Asa mi-e mie mai simplu, asa ca …,,sezi blanda ca nu-i bai,, 🙂
ApreciazăApreciază
Deci suntem mai mulţi? Sunt liniştită. Sigur nu mă arătaţi cu degetul în cazul ăsta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-as sti sa-ti raspund la intrebarea de final , ca nu-s priceputa…insa te asigur ca si eu m-am urmarit o buna perioada de vreme , ca nu stiam ce vrea follow ala….
ApreciazăApreciază
E clar, bate palma! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poke five 😉
ApreciazăApreciază
😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu care ma chinuiam sa/mi salvez articolele in word! Desi… esti sigura ca astfel le mai poti accesa daca se intampla ceva cu pagina? Ma bate gandul sa fac la fel, dar daca imi da eroare la proprietar, nu da si la simplul cititor?
ApreciazăApreciază
Nuuu. Lucia, sigur că dacă pică blogul şi sper să nu, faptul că te urmăreşti tu pe tine nu ajută la nimic. Dar, având postările pe mail, nu pierzi chiar tot. Cam atât ştiu şi eu 🙄
ApreciazăApreciază
Dacă se întâmplă ceva cu blogul, nu cred că te ajută cu ceva mailul… din câte știu eu, pe mail primești doar linkuri și nu postările în sine.
Singura chestie utilă pe care am găsit-o eu este exportul din My Site -> WP Admin -> Tools -> Export – cel free, bineînțeles, dacă nu te dau banii afară din casă. 🙂 Îți generează un fișier XML cu tot conținutul blogului, fișier pe care îl poți folosi ca să îți reconstitui blogul prin import într-un nou blog (opțiunea de import o găsești în același meniu) în caz că cel vechi a picat.
Poți deschide fișierul XML cu un browser și cu puțin efort îți găsești și textul postărilor pe acolo. 🙂
ApreciazăApreciază
Eu nu primesc linkuri pe mail, primesc postarea. Hmm… mi-ai dat de gândit.
Întrebare: treaba de care spui, salvează în calculator sau undeva pe netul ăsta mare? Că eu folosesc două sau chiar trei calculatoare şi ar fi o mare varză să salveze în toate trei postările.
ApreciazăApreciază
Înseamnă că nu mai știu eu bine cu e treaba cu mailul… că eu mi-am setat să nu primesc nici o postare nouă pe mail, le văd în reader și e de ajuns.
Exportul ti se salveaza pe calculator, in locatia pe care ai setat-o sa ti se salveze toate download-urile.
ApreciazăApreciază
Aaaa, de aia. Eu primesc pe mail, de la poteci,postarea dar, cum spuneam mai sus, sau mai jos?, e cu continue reading. Nu bun. Că dacă pică, nema continuare.
Mno, vezi? Nici asta nu bun pentru mine că sunt împrăştiată de fel
ApreciazăApreciază
Deci știam eu ceva cu linkurile… :))
În momentul în care ți s-a descărcat fișierul de export poți să-l deschizi direct din browser și să-l salvezi unde vrei tu, sau click dreapta pe el -> View in folder și atunci vezi exact unde s-a salvat.
Hai, că dacă chiar vrei, poți. Am încredere în tine! 😀
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! 😉
ApreciazăApreciază
Și eu mă fac vinovată de acest păcat 😥
ApreciazăApreciază
Deci ce păcat? Deci ce vinovat? Adică io găsesc scuze şi tu mă încurajezi că păcătuiesc??? NŢ! Pentru asta dai o ciocolată! Am zis!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur se găsesc vreo 2-3 care văd în asta vreo conspiraţie… gen să ai mai mulți urmăritori şi alte chestii tehnice. Ciocolata o dau oricum, și fără motiv!
ApreciazăApreciază
Aaaaaa, păi ia să încep să-mi dau şi like-uri atunci, să le dau motive şi mai multe 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi da :))
ApreciazăApreciază
Ioi, deci eu când am văzut butonașul ăla cu follow și like din partea de sus a paginii, am crezut că au tâmpit aștia de la WordPress. Dar..dacă îți este de folos, poate sunt eu dusă un pic cu pluta de nu înțeleg rostul lui 🙂
ApreciazăApreciază
Păi nu ştiu. Faptul că stau postările pe mail, mă face mai liniştită. Dar stai că realizez că eu pe mail primesc cu „continue reading” 🙄 Panică!
ApreciazăApreciază
Potecuţă, m-ai liniştit! „Haista-i iecsplicaţia” cum de-mi văd şi eu figura printre pozele celor care mă urmăresc! Habar n-aveam cum de a apărut una pe listă ce seamănă leit cu mine! Interesant!
Am încercat să scap de mine, dar nu pot!
Nouă măcar nu ne e ruşine cu …noi! Când te uiţi la mulţimea celor care se ascund sub pseudonime şi măşti…Nu-i mai cinstit aşa?
ApreciazăApreciază
Dar de ce să scapi de tine??? Să nu faci asta! Lasă-te acolo în listă că îţi stă bine! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mna, pe wp e mai complicat. adică nu poți să pui tu să ruleze un plugin ceva ca să-ți salvezi baza de date. dar fii pe pace, sunt alții cu domenii care au pierdut tot (sau aproape tot) pentru că nu se gândiseră la back-up.
narcisuță ce ești! 😀
ApreciazăApreciază
psi, eu mă gândesc şi la back-up şi la multe. Dar mă gândesc degeaba că habar n-am cum se face. Ştiu că există dar cam atât.
Aşa-i că n-ai cum să-mi rezişti? Vezi? Şi eu mor de dragul meu 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cum e haștagul pă feisbuc? stai că abia m-am întors… stai așa!
#miseparecorect. 😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Acu’ îmi dau în petecul prostiei de tot dar te întreb că tu eşti fată de treabă şi nu-mi scoţi vorbe. „haştagul” ăla când se foloseşte pe FB? Adică e un fel de ce? Că eu ştiu numai de check in. Tot ce-a fost după check in, a fost fără mine. 🙄
ApreciazăApreciază
e un fel de a vedea câți au zis fix același lucru. și dacă meri și cați după haștag (cam luat de la twitter dacă e să fim sinceri da și țucănberg ăsta nu le putea gândi pe toate odată că era prea tânăr pentru un napoleon) îți apar toate mi-se-pare-corect-urile zise în era noastră, era ailantă, ba chiar și cea a bronzului și neolitucului feisbuchist. 😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Aha. Hai că încet, încet, intru în rând cu lumea. Mulţam fain, m-ai lămurit!
Tu? Odihnită, relaxată, vreme bună?
ApreciazăApreciază
vreme ultra faină, ten negruț, mustețile în regulă, blana așișderea. da reîntoarcerea la cele lumești… aprigă rău! 😦 tocmai ceteam codul fiscal… pfff…
ApreciazăApreciază
Înfoaie coada, nu te lăsa!! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
eu mi-am dat like singura :)) si nu din narcisism ci din mandrie :))) ( a se citi prostie)
ApreciazăApreciază
De ce prostie? Dacă mie îmi place ce-am scris, cu ce greşesc pe lume? 😀 😀
ApreciazăApreciază
N-am citit toate comentariile de mai sus da’ pe unele da. Ideea este că dacă faci Export din Dashboard >Tools, primeşti un link către un fişier XML şi – aşa cum spunea cineva mai sus – acolo se află textele scrise de tine pe blog. Însă fără imagini – acelea sînt doar sub formă de link.
Dacă vrei să-ţi faci un back-up complet la blog aşa cum se află el, va trebui să descarci şi să instalezi -preferabil pe computerul de acasă unde ar trebui să ai control absolut – programul InstantWP (freeware) care creează un fel de server WP la tine pe computer. Odată instalat acel program (e posibil să aibă nevoie de ceva configurări, pentru care am creat de ceva vreme un program ajutător), vei putea Importa fişierul XML pe care l-ai exportat mai înainte. Aşa vei avea acasă, pe computerul propriu, o copie fidelă a blogului la momentul exportului.
Desigur, pentru un aspect şi funcţionalitate cît mai asemănătoare vor trebui instalate şi configurate cîteva plugin-uri, ceea ce poate fi cam complicat pentru cineva neexperimentat cu bazele de date MySQL, serverele Apache şi în general sistemul WordPress. Dar cel puţin vei avea acasă toată „opera” ta.
Eu unul m-am folosit masiv de acel program după ce am şters complet blogul acum ceva vreme şi am avut destule probleme în a-l readuce la starea iniţială (ceea ce nu sînt sigur că am rezolvat complet).
Dacă vrei să ai textele complete în mail, va trebui să umbli în setările online ale WP (în Dashboard) şi să-i spui să trimită articolul integral, nu doar un preview. Nu ştiu să spun acum unde să umbli exact, dar dacă o iei la rînd şi cauţi cu atenţie, vei găsi şi setarea respectivă. Problema cea mai mare este că dacă începi articolul cu o poză, restul va fi complet inaccesibil în mail. Aşa că tot soluţia Export-Import e mai valabilă, odată ce-i înveţi şpilu’. 😉
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru detalii!! Când mă va lovi cheful, voi reveni şi, pas cu pas, voi încerca să fac ce ai scris. Sper să şi reuşesc.
ApreciazăApreciază
When there’s a will, there’s a way, spun papuaşii. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nuuu! Când începi să-ți dai like, abia atunci devii fiu (fiică de Narcis). Cât despre faptul c-ai fi cel mai mare fan al tău, am o îndoială. 🙂
ApreciazăApreciază
Săr’na! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Hai că mi s-a făcut capul calendar de la atâtea date tehnice. Eu îmi trec pe stick tot ce cred că merită să mai fie citit sau publicat. Pentru ce rămâne… WordPress-ul cu mila! 🙄
ApreciazăApreciază
😀 😀 Bravo, Petru! Aşa se face!
ApreciazăApreciază
🙂 Eu am primit odată un email, cand eram începătoare. Ceva de gen: ” You are so vain! You liked your own post…” What?!! O vreme m-am simțit cam aiurea si ma dădeam de ceasul morții sa aflu cum am reușit sa fac eu asta. Misterul s-a elucidat mai târziu, cand mi-am amintit ca dădusem parola cuiva drag care vroia sa ma citească dar nu avea timp sa subscrie… Si imi dădea like din contul meu :)). O perioada m-a urmărit insa acuzația ca as fi o vanitoasă… Altfel si eu sunt urmăritorul meu, pura curiozitate, sa vad cu. Apar in „reader”.
ApreciazăApreciază
Hahaha! Păi cum, Monik? Chiar atât de insensibil e şi WP-ul ăsta? Ce are el cu tine şi dacă îţi dai like? 😀 😀
ApreciazăApreciază
Cam da… Iar eu sunt o vanitoasă 😉
ApreciazăApreciază
😀 😀
ApreciazăApreciază