Licărire

1Nu te grăbi, Doamne!
mai lasă respiraţii
şi Timp de aşezat amintiri
la locul lor.
De pus iertări în ordine alfabetică
şi de mângâiat
glas stins
de neputinţă.

Mai stai, doamnă!
e încă plin peronul
şi prea înecăcios mirosul
despărţirilor.
Nu e loc de şchiopătat
printre geamantane doldora
de „a fost odată”.
Mai stai puţin.
Să mai guşti din dimineţi
şi să sorbi cu poftă
din serile îndestulate.
E timp şi de plecat.
Trenurile astea oricum nu mai aveau locuri
la geam.
Şi… ce să vezi de pe culoare?
Mai aşteaptă.
Nu te mai uita la ceas
secundarele
nu mai aleargă
nu se mai grăbesc
nu au ce să mai piardă.
au mizat tot
pe ultima secundă.
Le dau eu tot
şi mă dau eu lor
Dar mai stai puţin.
Aşteaptă, doamnă!
nu e încă timpul…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.