Astăzi m-a lovit întrebarea: „da’ io cu ce-am greşit de îs supusă chinurilor?” în timp ce ascultam o „superbitate” de melodie. Nu, nu mă întrebaţi unde găsesc comorile astea că nu vă spun adresa tezaurului. Şi simt eu că într-o bună zi îmi veţi mulţumi că nu vă spun. Melodia se numeşte, din gama „care este”, „Ne vedem la trei jumate„. Primul impuls a fost acela de a încerca să fac analiză pe text, să înţeleg, desigur, ce-a vrut să spună autorul. Din ciclul „bă, ori erai beat ori erai prost când ai scris”. Da m-am răzgândit. Că e cu „nu am foc, nu ştiu cât e ceasul şi dacă chiar vrei să găseşti stada x, cumpără-ţi o hartă sau activează GPS-ul. Pe scurt, dispari!”. Dar, să nu o mai lungesc, să discutăm cu obectu’ muncii în faţă, acestea sunt versurile:
Bună, frumoaso
Când te văd mă trec fiori
Hai, te rog, lasă-mi
Numărul de telefon
Ne vedem la trei jumate
La o cafenea pe aproape
Şi când stăm la o cafea
Poate îţi fur inima
şi gata că restul e de umplutură, băiatu’ o ţine-n vrajă până la finalul melodiei. Oricum, repetă de multe ori asta cu trei jumate ca şi cum fata ar avea ceva probleme cu decodarea mesajului şi el vrea să fie sigur aşa că îi spune de vreo 5 ori la ce oră. Niciodată însă nu-i spune la care cafenea. Poate merge pe ideea „care-o fi numai să fie”. Cum spuneam, dacă fata tresare la primul „bună, frumoaso”, de ce n-ar încerca omu’? Să-i fure inima, zic. Poate îţi fur inima. Şi dacă nu merge cu asta, încerc şi cu poşeta că dragostea prin stomac trece, frumoaso. Şi cum băiatu’ simte cum îl trec fiorii numai când o vede, nu poate risca să îl treacă şi alte cele în văzu’ lumii, aşa că o cafenea e un loc potrivit. Mai potrivit decât un parc, gen.
Aţi prins ideea, da? Ştiu, sunteţi invidioşi. Vreţi şi voi. Să vă spun că mai încolo el îi spune că l-a dat pe spate şi chestii cu inimă şi etc? Nu vă mai spun că vă roade invidia şi mai tare. Aşa că lăsăm analiza pe text, rămâne şi ăsta un mister în analele compoziţiilor de mare clasă şi trecem la next level.
Fiind un text atât de pro-fund, sunt sigură că mulţi ar da orice să îl poată cânta ei. Şi eu mi-am imaginat cam cum ar face-o ei. Să cânte, daaa? Şi trecem textuleţul ăsta prin mai multe genuri muzicale că e păcat să stea nebăgat în seamă.
Folclor ardelenesc:
No, zâua bună, mândră
Apăi cân’ te văz mă înhior
(cum folclorul cu telefonul nu se împacă, adaptăm)
Zâ-mi, rogu-te, amu’
Câte oi are tac’tu?
La tri’ jumate la portiţă.
Manele:
Bună, miştoaco, se ştiiieeee
pentru naşu, pentru naşu, pentru naşu
Când te văăăăd, mă trece. Fiorii mă trece, fără număr
se ştieeeee, se ştieee, se ştiee, se. (ăsta era ecoul)
Hai, mânca-ţi-aş, dă-i lu’ barosanu’ numărul, trăiască neamu’ tău
La trei, se ştiieeee! Hai, trei jumate’ pentru naşu.
Clasică
aaaaaaaaaaa, eeeeee, aaaeeeaaee,
Buuuuuuuuuuuuunăăăăăăăăăăăăăăăă, fruuuuuuumoooooaaaaaaasoooooo,
după 15 minute cât durează primul vers, intră în scenă Cezar Ouatu. Cortina cade înainte de al 3-lea aşa că n-avem spaţiu pentru tot.
Ştefan Hruşcă (el e un gen separat)
Bună, frumoaso ca… uuuuun cooooopaaaac cu floooori
ah, mă scuzaţi-mă, m-am încurcat. Ştiţi, la noi la Canada…
Când te văd, dimineeeeeeţi cu ferestre deschiseeeeeee,
ah, hihi, iar m-am încurcat. Maestre, muzica! Ah, eu sunt maestrul, mă scuzaţi, m-am încurcat. La Canada, la noi…
Hai, te rog,…. of, cum mai era?
Auzi, frumoaso? Ce faci de Crăciun? Şi după ce mănânci? Şi după ce mai mănânci? Asta era! Da, colinde! Asculţi colinde
Leru-i ler şi iarăşi ler…
Ah, mda, nu era cu asta, revenim la versuri
Ne vedem la…. trei păăstori se întâlnirăăăă….
Fuego (alt gen special, nu poate fi încadrat)
Bună, miliardelor de fani şi ţie frumoooooasaaaa mea, în noooapteaaa asta (da, ştiu, e a lui Pavel dar eu aud că o cânt mai bine ca el)
Când te văd, ahh, nu, nu sunt fiori, aşa respir eu,
Măicuţa ta ce număr de telefon are?
Alex Velea:
yo, yo, yo, frăţiueeeer, ce bună eşti!
yo, yo, yo, yo, yo, au, au, au, au Antonia, nu mai da, am glumit, mami!!
puteţi completa voi lista. 😉
:))))))))))
Tu vrei musai să murim aici de râs, clar! Că de ce să murim noi de plictiseală, de beutură sau de alte chestii mai naturale? Noooo, lasă că murim de râs la Potecuță-n bătătură. 😛
„Deci„ râd. Cu lacrimi! Și eu greu mă trezesc râzând!
Dar stai, că parcă-am zis că mor, nu că mă trezesc. Eh, m-am încurcat 😆
ApreciazăApreciază
Eu nu insist! Ba chiar v-aş ruga să nu! Mai bine râdeţi cu lacrimi dacă vă vine şi cam atât. Mă bucur tare, tare că te-am făcut să râzi!! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred și eu că vrei să nu! Un parastas e mai scump ca o nuntă 😛
ApreciazăApreciază
Păi nu? Şi la părăstas nu se joacă găina. Şi nici pinguinu’, braşoveanca, chestii finuţe 😀
ApreciazăApreciază
Ba mie la părăstas să-mi joace chestii finuțe, gen gangnam style, flamenco, samba și de-astea.
Șă n-aud bocituri că-i bântui „toată veșnicia”
ApreciazăApreciază
Bun! Lăsăm aici pentru posteritate. Să ştie lumea ce are de făcut. Eu vreau să-mi cânte aia cu cucu’. pe repeat.
ApreciazăApreciază
:)))))
Apăi să facem testament!
ApreciazăApreciază
Pentru asta nu trebuie să te verifice un din ăla care spune dacă eşti în toate facultăţile….. că io nu sunt. Şi înseamnă că n-am voie cu acte oficiale.
ApreciazăApreciază
Îl rugăm pe Ciomu să ne valideze. Îi spunem că ne-am tăiat puțin din minte. Că era prea lungă 😀
ApreciazăApreciază
Nu m-aş fi gândit 😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Io zic numa’
ApreciazăApreciază
Şi zici bine. Să vedem, cine are curaj să-l cheme 😀
ApreciazăApreciază
Lasă, că s-a inventat emeilu , poșta și alte asemenea. El doar să pună degetu’ pe act. Ăla police de preferință.
ApreciazăApreciază
Stai să ne asigurăm, totuşi :
Potecuţa şi M.C. nu răspund de eventuale pagube, pierderi, tăieri sau altele în sensul ăsta.
Bun aşe?
ApreciazăApreciază
Cine, noi????
La câtă inocență zace-n noi, nici n-am fi capabile de a produce vreo pagubă 😀
ApreciazăApreciază
Inocenţă e numele nostru. Cum am putut să cred altceva?
ApreciazăApreciază
Păi cum?
Chiar mă gândesc să-mi schimb numele din buletin în Inocenția!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vaaai ce am mai râs! Nu știu dacă am mai citit ceva atât de amuzant pe bloguri! :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu râzi de mine acum, aşa-i? 🙄
Dacă vorbeşti serios, eu îţi mulţumesc! Îmi place când reuşesc să aduc măcar un zâmbet.
ApreciazăApreciază
Normal că nu râd de tine! 🙂
Ai reușit de data asta, clar, cu vârf și îndesat!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, April! Îmi cer scuze dar prea frumos era să cred că vorbeşti serios 😳
ApreciazăApreciază
Stand up for the champions???? NOOO
Stand up for Potecuta. !!!!!
#aplauzezgomotoasestandinpicioaresifluieraturicudouadegete 😀
ps: cred ca se intelege de la sine ca vrem bis 🙂
ApreciazăApreciază
Măi, da fluieraţi de bine, da? Şi daţi cu ceapă roşie că aia se poate recicla mai uşor 😀
Mulţumesc!!!
ApreciazăApreciază
Foarte tare!…:))))
ApreciazăApreciază
Săr’na! 😀
ApreciazăApreciază
În noaptea asta, fluturi de zăpadă
De prin castani au început să cadă,
S-au așezat încet, pe a chitarei strună
Doar ca să spună lumii: „Noapte bună!”.
A fost un gând zănatic ce-mi veni pe dată, după ce am citit povestea ta toată.
ApreciazăApreciază
Ioi, Mugur! Dar nu compara versurile tale cu zăpăcelile scrise de mine! E păcat. Că te-am inspirat înspre asta, mă bucur mult! Dar ce am scris eu e…. copchilărie.
ApreciazăApreciază
Da’ ai stofă de umoristă, nu glumă, Potecuță! Pe mine m-ai înveselit în mod original, așa că-i o mare plăcere să-ți mulțămesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Urrraaaa! Mă apuc de glume atunci 😀
Mulţam şi eu!
ApreciazăApreciază
Ai fost funny! Dupa o noapte de nesomn, citesc articolul si rad pe infundate, ca doar ce a adormit bb 😀
ApreciazăApreciază
Ssssttttt! Vorbim încet să nu-l supărăm pe bb! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) si uite asa incepe ziua perfect. Cu o porie de veselie si ras. O zi in care razi e o zi castigata, parca asa se zice. Asa ca suntem castigatori. Am ras cu tine, Potecuta. :)))
ApreciazăApreciază
Şi câştigul meu e dublu când spuneţi voi că v-am adus un zâmbet. Când râdeţi cu poftă…. e ca şi cum aş câştiga la loto 😉
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Tot ce-i anal rămîne în anale – cum ziceai pe undeva prin text.
Ain’t life a bitch?! 🙄
ApreciazăApreciază
Hai că nu-i chiar aşa, zău!
ApreciazăApreciază
Ai dreptate: noroc că mai manipulează unii istoria. Altfel…
ApreciazăApreciază
io a, o dilemă. mare. nu te plângeai tu că ș-a fujit inspirația??? haa? în halul ăsta?
bine că te-am citit dupe truda zilnică, altminteri zicea lumea că sunt pe coclaur… :))))))
ApreciazăApreciază
Cine îndrăzneşte să spună asta despre mâţ, să se prezinte pe poteci la raport şi la pedeapsă! Am zis!
ApreciazăApreciază
Am ras de nu am mai putut, am si lacrimi in ochi!!! Tareeeee!
ApreciazăApreciază
Mă bucur tare, Fluturaş!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Demential!
Pi moldovieneste , cum o iesi? 😕
Hai , frumosa pi la trii
Sa biem o cafia
Colea ia diriect pi sientru
Sa ni vada tat oriasu
Ca iestitat a mia…
Hai Catria si ni-arata
Hora pi la noi
Sa dansiam ca s-altadata
Ca la strans popsoi….
Zic si io…sa nu se supere urmasii lui Stefan cel Mare , e o gluma…Basca imi curge prin vine si sanje de vajnic moldovean…
ApreciazăApreciază
Hahahahha, eşti o figură!!! Cum să se supere pe aşa ceva? Şi cine chiar se supără… să-i fie de ghini 😀 😀
Mulţam!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😅
ApreciazăApreciază
Pingback: Că… n-am găsit altă rimă | Poteci de dor
Ai un umor teribil! Te rog mult să continui această temă. Ești un foarte bun observator și comentator al „fenimenului muzical” contemporan, atât de plin de „capodoperete” de toată jalea. Măcar așa să la taxăm la adevărata lor (non)valoare!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult de tot!
Voi încerca să mai lucrez la temă, oferta e variată şi bogată. Din păcate…
ApreciazăApreciază