Vaaai, în ce hal arăți!

Intru în magazinul cu pricina. Mic magazinul. Tare mic. Vânzătoarea cântărea ceva pentru un client. Alt client se uita la coșul cu vinete. Alți doi, un el și-o ea, se uitau la alte coșuri, fără vinete. Și vorbeau. De fapt, el vorbea. ”Nu, pe bune, îți dai seama? Dar nu se poate așa ceva, cum să mutilezi omul în halul ăsta? Doamne ferește!” Își întoarce capul spre tipa de la casă și ”pfuaiii, da e chiar culmea, că m-am enervat”. Doamna care era cu el a aprobat dar a și încercat să îl potolească. Cum nu aveam unde să mă ascund, nu îmi puteam nici astupa urechile. Au mai fost câteva oftaturi, suspine și răbufniri până când au mai pus niște produse în coș. Cum deja aveau ceva pungi puse la casă, normal că am așteptat să fie serviți. Am crezut din discuția cu vânzătoarea: ”cum le rabdă, măi, pământul, pe astea?Și ți-a luat mulți bani?” că poate a avut loc un incident în magazin. Sigur, nu era treaba mea deși, la cât de revoltat era el, mă gândeam că ce s-a întâmplat e potrivit pentru un live cu Tănase care preia legătura de la Esca, încruntat, precipitat și înghețat, cu aburi ieșind din gură. A preluat, în schimb, doamna acea legătură până a adunat toate plasele. Adică îi tot spunea vânzătoarei că ”te aștept la mine, stai liniștită că se rezolvă, te repar. Acum asta e, se poate întâmpla”, bla, bla, că nu mai am chef să reproduc. Au plecat în sfârșit. Mă plasez în fața casei, scot bănuții și îi prind tipei privirea umedă.

”Arăt chiar atât de jalnic cu sprâncenele astea tatuate?”, mă întreabă stins. Eu, simțind cum conexiunile din capul meu fac scântei de la viteză și frână, nu știam ce să fac prima dată. Să râd, nu puteam că m-am intersectat cu ea de prea puține ori ca să îmi permit. Să spun nu și atât, era prea puțin pentru disperarea de pe fața ei. Am vrut și eu să găsesc un cât de mic defect la ele (sigur că nu i-aș fi spus de îl găseam) să mă simt și eu deșteaptă, să mă dau specialistă, să par fată cu școli înalte, să fiu, pe scurt, demnă de a face parte parte din înalta societate. Nu ca acum, un… dar nu ăsta e subiectul. M-am holbat, m-am încruntat, am schimbat poziția să bată lumina pe fața tipei, nu vedeam nimic. Păreau egale, nici groase dar nici subțiri, arcuite, în umila mea părere era ok. Ea mi-a relatat, fără să întreb nimic, că doamna are un salon, că domnul e soțul și că ea cu ei nu e nici măcar amică dar că de cum au intrat la ea au început cu mătănii și cruci că cine și-a bătut joc de ea, că ce-i cu fața ei, că…. hai la noi că te reparăm, că vai ce… restul am prins eu și v-am spus la început.
”Mutilată???”. Pe bune? I-am spus că nu arată ca un om mutilat, că sprâncenele ei sunt în regulă și nu e cazul să intre în panică. Apoi i-am spus că, deși nu ne cunoaștem, să fie sigură că nu dețin un salon de cosmetică. În caz contrar aș fi spus și eu că arată jalnic și eu și numai eu o pot ajuta. A râs, cred că a înțeles.
Eu sunt un om calm. Dar mitocanul ăla merita măcar o vânâtă îndesată pe gât.
Sigur, ăsta nu e un caz izolat. Păi, pe coafeza ta o apucă cheful de concediu exact când ai tu nevoie. Și după ce două, trei sau mai multe luni te-ai expus mulțimii de pe bulevard cu vântul în plete și pletele-n vânt crezând că ești foarte frumoasă (și chiar ești), te duci la un alt salon că e urgent și nu ai răbdare să vină fata de pe unde e plecată. Te așezi relaxată pe scaun, vine coafeza cea nouă, îți ridică niște șuvițe cu vârful degetelor și scoate un țipăt ascuțit înainte să ducă ambele mâini la gură. Sari de pe scaun. Ce arde? Nu arde. Ai păduchi! Cool, n-ai mai avut de la grădiniță, știai că lipsește ceva în viața ta dar nu știai ce. Nici păduchi nu-s. A rămas cu un smoc de păr în mână! Dă-l naibii, cade mult dar crește altul. Nici asta? Ți-a citit în ceafă că te așteaptă nasoale? Asta e, ”bucuroși le-om duce toate”… Ei, draci, altceva mai rău, ce? Păi stai că îți spune ea ce. ”Oribil, nu pot crede așa ceva, cine te-a tuns data trecută parcă a tăiat cu drujba, e imposibil, așa ceva nu am văzut în viața mea. Când te-a tuns? Cuuuum? Și patru luni ai umblat așa pe stradă????” Inima bate tot mai stins, ochii se umezesc,  te întrebi câtă lumea te-a văzut în tot timpul ăsta. Plătești și pleci cu moralul la pământ. Se întoarce coafeza ta din concediu, te vede, țipă îngrozită, te întreabă ce-i cu părul tău, ce-a fost în capul tău să mergi acolo și etc…..
Ați pățit, nu? Cum nu?