Ce să scriu când n-am ce scrie?

Dacă blogul ăsta ar fi un cotidian, acum aş „alerga” pe tastatură şi m-aş lupta cu frazele care s-ar înghesui la uşa căpşorului meu. Aş scrie dintr-o răsuflare, cu litere mari şi bolduite: „Anamaria Prodan e în stare de şoc. E incredibil ce i s-a întâmplat!”. Şi apoi aş povesti cum că ea ar fi declarat că Arabia Saudită nu-i ce credem noi şi că, ţeapă, banii nu-s aşa de mulţi, ba n-au prea fost deloc pentru echipa lu’ soţu’. Şi apoi aş pune o fotografie cu ea în lacrimi, aş pune ştirea pe site, aş fuma o ţigară, aş juca Candy Crush şi aş pleca liniştită spre casă cu gândul că mi-am făcut norma pe ziua de azi, mânca-m-ar mama pe mine de jurnalistă deşteaptă.
Dacă potecuţele ar fi un tabloid, aş căuta repede o fotografie cu o cruce şi o lumânare şi una cu Bruce Willis. Aş scrie tot mare şi tot bolduit: „O lume întreagă în doliu! Fanii sunt în stare de şoc. Un mare actor a murit!”. Sigur, articolul ar fi despre un tip care a murit la 92 de ani şi care a avut un rol de vânzător de îngheţată într-un film cu Bruce Willis. Secvenţa a ţinut fix 5 secunde (e cu Bruce, remember? El în 5 secunde omoară 4 infractori. În timpul ăsta mânâncă şi îngheţata) dar asta nu mai contează, e mare actor, clar. Apoi aş intra pe Facebook şi aş vâna articole. Cum văd un like pe o pagină de „vedetă”, cum apare ştirea: „Incredibil! N-o să-ţi vină să crezi cine i-a arătat Simonei Traşcă faptul că o place!!!” Vă întrebaţi cine e Traşcă? Ăia care citesc aşa ceva nu se-ntreabă 😉 Aş mai scrie încă 3-4 articole în genul ăsta apoi aş cere şefului mărire de salariu că mi-am depăşit norma pe ziua de azi şi aş pleca la Mall să mă relaxez după atâta muncă.
Dacă blogul meu ar fi plătit, aş scrie rapid „Uscătorul de păr care a revoluţionat industria. Cei care l-au încercat au rămas înmărmuriţi!” Din articol ai înţelege că trebuie să-l bagi în priză şi să apeşi pe un buton. Şoc! Funcţionează. Apoi aş bla bla blă-ui despre cât de răsfăţate vor fi pletele tale şi cum vor zburda ele în aerul cald al acestui uscător.
Aş scrie şi despre brânza topită „Văcuţa dilie”, brânză care n-a văzut niciodată lapte de vacă dar asta, sigur, nu mai contează când scot banii de pe card.
Dacă potecuţele ar fi o ştire, cu siguranţă ar fi una TV şi tot cu siguranţă, ar fi „Breaking News”. I-aş invita în platou pe Costin Mărculescu, Monica Tatoiu, Oana Roman, Camelia Mitoşeru şi Adriana Bahmuţeanu. Am dezbate un subiect de importanţă naţioanală : ce culoare va avea zugrăveala din celula Elenei Udrea?
Dacă blogul s-ar numi Poteci de dor, aş pune un link spre un articol care tratează genul ăsta de titluri, chiar dacă eu nu de acolo m-am inspirat dar bate înspre şi aşa ar fi corect. Ups, blogul chiar aşa se numeşte. Atunci, Sonia a scris de minune! 😉
Şi dacă potecile nu-s nimic din toate de mai sus, eu ce să fac când mintea mi-e blocată şi nu reuşesc să scriu nimic? Scriu despre… nimic. Simplu, nu?