Warning! System infected!

Sunt virusată! Vă avertizez să călcaţi cu grijă că potecile sunt câmp minat şi alta nu. Eu aveam o relaţie civilizată cu orice răceală sau gripă sau alte chestii din regnul ăsta. În sensul că venea, bătea uşor la uşă cu un strănut şi aştepta. Cum, evident, nu îi deschideam, încerca la sonerie cu o uşoară durere de cap şi nişte febră de sămânţă. Abia după asta se strecura pe geam cu nas înfundat şi tot tacâmul. Dar era, cum spuneam, civilizat, cu strângeri cordiale de mână la despărţire.
Nu ştiu acum de unde a prins atât de mult tupeu, cert e că a venit, a dat cu uşa de perete, m-a luat de gât şi m-a luat la box. În nici trei ore.
Dimineaţa eram fresh, nicio adiere, nicio înţepătură, nicio treabă. La prânz eram deja praf de puşcă. Pocneam şi când gândeam. No, asta-i treabă? Problema e că dacă tuşesc, simt că mă descompun. Sau mă transform. Şi mă gândesc că nu ar fi o idee rea să iau de bun bancul ăla cu tânărul farmacist care i-a prescris laxative unuia de tuşea ca un măgăruş. „Şi nu mai tuşeşti? Crezi că mai am curaj?” 😀 😀 😀 Nu, că io sunt o lady în rest dar acum cred că e de la viruşi aşa că mă pot gândi la prostii liniştită, am acoperire. 😉 Ce să şi fac? Vocea mea suavă sună acum ca o bormaşină interpretând ceva din Carmen dar când vorbesc mă ignor aşa că nu mă deranjează. Când am ceva de spus mă fac că am treabă şi scap de traumatisme la auzul meu fin. Mno, trece şi asta că nici nu e aşa de rău pe cât pare.

În altă ordine de idei, am jucărieeee nouăăăă. M-am deşteptat şi eu şi am descoperit aplicaţia aia care recunoaşte melodii. Sunt nespus de fericită pentru că eu am pitici melomani care mă torturau dacă auzeau un refren şi nu îl puteau identifica. Nu vă pot spune cât de rău era şi cât mă perpeleam să merg pe fir până găseam melodia. Ah, asta sună exact ca reclamele alea tâmpite sau cum scriu unii advertorialele alea proaste (am fost rea?) în genul „te-ai săturat să tot aştepţi ca bateria de la aparatul x să facă nu ştiu ce?” sau „gata cu aparatele care se strică…”. La fel de prost am început paragraful dar io nu fac reclamă. Uite nu vreau, na! Dar sunt tareee încântată de ea mai puţin cu o treabă. Mă joc tot timpul şi o testez, îi pun diverse melodii să vad dacă ştie. Şi a cam ştiut. DAR! Se laudă pe net că ar putea recunoaşte şi dacă îi fredonezi tu ceva. Io am fredonat şi prima dată mi-a spus să pun telefonul mai aproape de sursa sunetului. Adică să-l bag în gură? Unde mai aproape? Am cântat mai tare şi mi-a spus ceva în genul „ne pare rău, nu putem identifica, nu se potriveşte cu nimic”. Atâta impoliteţe nu am văzut nici pe stadion. Să îi fie ruşine! Sau a vrut să spună că am o voce ca nimeni alta, că sunt unică şi n-a văzut neam de neamul lor aşa ceva? Posibil…
Mno, hapciu şi o zi frumoasă!