Brrrrrr…!

1Ptiu, ptiu, ptiu în sân, fac paşi înapoi, arunc pene peste umăr, aprind gogoloaie, ce să mai fac să scap de bu-hu-hu? Nu, nu am văzut mâţe negre în afară de Samir al Anei dar la ce ochişori are, nici n-ar putea să poarte ghinion. Revin. Deci nu, nu am văzut pisici negre, n-am călcat pe guri de canal şi nici măcar nu cred în astea. Dar am simţit ieri nişte fiori atât de reci încât cred că durerea de gât care mă necăjeşte puţin, de acolo se trage. Uff, ceea ce urmează să spun e oricum numai vesel sau demn de „parodie” nu dar vă rog să nu mă judecaţi că am adoptat tonul ăsta, prefer modul ăsta de a povesti că dacă o dau în tragic, mă înfricoşez de-a dreptul.
Sâmbătă, în drum spre muncă, am văzut un domn care semăna perfect dar perfect cu un vechi prieten al părinţilor mei. Când eram mică, mergeam des la ei şi tare m-am lipit de el. Era preot şi ştia să se facă plăcut. Avea aşa un aer distins, nu ştiu să vă explic şi, din păcate, nici nu vă pot pune fotografie, nu îmi permit asta. Dar voi mă credeţi pe cuvânt. Avea un stil aparte de a povesti şi abia aşteptam să merg la ei. Avea copii de vârstă apropiată cu a mea aşa că toată curtea era a noastră. Şi au trecut o grămadă de ani în care nu ne-am mai întâlnit. Ultima dată l-am văzut într-un moment greu pentru mine şi nu am fost în stare nici să îl salut. Am ezitat sâmbătă. Domnul acela vorbea la telefon şi nu aş fi vrut să îl întrerup. Eram în proporţie de 60% sigură că e el dar, restul de 40, m-au făcut să nu merg la el. Dacă nu e el, ce fac, ce va zice bietul om? Şi dacă e el, nu aş vrea parcă să mă răscolească amintirile. Mai bine aşa, trec mai departe. Aşa am făcut. Dar mi-am propus să o întreb pe mama, cu prima ocazie, de ei. Ce mai fac, ce le fac copiii, câţi nepoţei au. Nu mai ştiam nimic de familia lor. Am uitat să o întreb sâmbătă. Am uitat şi duminică. Ieri  dimineaţă, la muncă, am citit ceva legat de preoţi şi am spus că trebuie să îmi pun un semn să nu mai uit să o întreb pe mama de ei. După vreo două ore, fără să caut ceva special, am aflat că …. a murit. De aproximativ o lună. Ufff…. Mai mult ca sigur nu m-aş fi gândit eu la el tocmai zilele astea dacă nu aş fi văzut acel om. Acum ştiu că nu era el dar încă sunt şocată de asemănare. Şi de „şirul” gândurilor.
Tot ieri, în jur de ora 12. Aveam o parte din „ştirile zilei” bifate, eram cum se spune un om informat şi aveam chef de muzică. Veche. Şi… ce mi-am zis? „băăi, Potecuţoo, ce dor îţi e de Velvet morning, nu-i aşa?” Şi am ascultat-o şi am fredonant-o. Vă dau cuvântul că la ora aia încă nu ştiam…..
Acum mă străduiesc să îmi ţin mintea ocupată ca să nu se mai întrebe…  ce va mai face, oare, x? 😯

Voi păţiţi aşa sau e cazul să beau nişte ceai din 7 plante, cu 7 stropi de apă din 7 izvoare de peste 7 munţi şi-o vale?

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Brrrrrr…!

  1. raluca zice:

    Da, nu îmi amintesc acum nimic exact ca sa iti povestesc, dar mi se întâmplă des.

    Apreciază

  2. Eheeeei, să fi tu sănătoasă, Potecuță, de câte ori am pățit-o și eu confundând oamenii și făcându-mă de minune, că nu m-am abținut ca tine și am intrat în dialog. Dar tot nu m-am învățat minte nici până astăzi. Pe de altă parte uit figura persoanelor pe care ar trebui să le rețin. Toate-s pe dos, ce mai! 😦

    Apreciază

  3. Drugwash zice:

    Eu care stau numai în casă, ce şanse am să dau peste vechi cunoştinţe, mai ales că memoria mea vizuală e varză (ca şi restul memoriei, de fapt)…? 🙂

    Cu vreo două zile/nopţi în urmă – în două zile succesiv – am visat însă un vechi amic, plecat definitiv în Italia cu ani în urmă, cum venise la mine ruşinat, cu privirea într-o parte, aproape plîngînd. Parcă mi-e oarecum să sun un amic comun care mai ţine legătura cu el, să întreb ce mai face Nicu… Prea se înghesuie „plecările” în ultima vreme…

    Da’ oricum, o gură de ceai n-ar strica nimănui. 😛 Mai puţin mie, care nu-l pot suferi. 😀

    Apreciază

  4. july zice:

    Din cauza profesiei am fost mai mereu in apropierea celor cu care am crescut, si nu, nu lucrez la SRI, dar ascult cu drag povesti de viata . :)))

    Apreciază

  5. M.C. zice:

    Se mai întâmplă și dacă ar fi să cred în superstiții…
    Dar nu cred.

    Apreciază

  6. Mirela zice:

    Nu, nu o vale ci 7 văi 😀

    Apreciază

  7. Mugur zice:

    Trebuia să mai spui despre cele 7 ceruri către care te îndrepți cu gândurile, tot 7, ca să descoperi viețile tale cele…
    Se întâmplă, și mie, și altora, se întâmplă să confundăm, se întâmplă să ne amintim cu întârziere de câte cineva, se întâmplă…
    Nu, nu ai tu o problemă, ești doar realitatea celor 7 culori!

    Apreciază

  8. papagigli zice:

    Potecuto,
    Mi-ai adus aminte de o intimplare asemanatoare, dar pe invers. Adica eu eram confundatul si ce-a iesit, e foarte putin credibil. Poate chiar deloc 😆 Dar pentru ca n-o am deja povestita, intimplarea, am s-o postez la mine pentru a nu-ti ocupa spatiul cu pomelnicele mele.
    Dar, revenind la intrebare, eu as lasa dracului ceaiul ala „geografic” si as baga un scotch, sau in cazul tau, vreo visinata. Astea cica ajuta si la durerea-n git si la buna dispozitie. 😉

    Apreciază

  9. centrefold zice:

    Yum Yum. Ciorba de potroace 😀

    Apreciază

  10. Ana zice:

    Ioiii…Potecuta draga , nebanuite sunt caile vietii…zau asa! Asisderea tie am patit si eu…vorbeam cu fosta mea cumnata la telefon , ma rog , fosta ca nu mai este cu fostul meu cumnat.Si discutand noi asa, ca fetele , mi-am amintit despre mama ei , o doamna distinsa pe care am avut placerea sa o cunosc indeaproape si la care am tinut foarte tare.Si-o-ntreb despre mama ei…de unde sa fi stiu eu ?Si aflu ca murise de ceva vreme.Parca mi-a picat cerul pe crestet,pentru ca planuisem ca in acea vara , sa ajung la Brasov si sa o vizitez , nu ne mai vazusem de ceva ani buni…
    Cat despre Samir.. 😀 In ultimii ani , habar nu am de ce si cum si ma intreb intens , am tot fost intrebata in engleza si romana, asa :” Esti cumva vrajitoare?” 😛 😀 Ca sa nu mai zic , cand furia roz era mititica si abia deprindea darul vorbirii , ma „alinta” poetic cu „mama este prajitoarea cea rea” , aka vrajitoarea cea rea. 😀 Zic eu ca , in acest spirit de intrebari si categorisire ce am parte , aparitia lui Samir in viata mea este absolut perfect justificata , ca unei adevarate vrajitoare in viata , ce ma aflu. 😛 😀 😀 😀 Si am si matura , daca vrei sa sti! 😉
    Aaaaa , si sa iti mai spun o intamplare, de ti se ridica parul pe spinare…dupa ce tatal lui Alex a plecat catre infinit , la ceva vreme de dupa acest eveniment trist , veneam acasa de la job.Stateam la usa tramvaiului , urma sa cobor.Si privesc , deodata , in geamul usii de tramvai si era sa cad din picioare : chipul domnului din fata mea , ce se oglindea in geam , era leit figura sotului meu ….am zis ca lesin.Problema este ca , probabil mi-a vazut consternarea oglindita pe geam , s-a intors catre mine sa ma priveasca….si ,poate nu crezi , fata lui era alta….Poate ca creierul meu mi-a jucat o festa nemaipomenita….cine sa stie?

    Apreciază

  11. succesulpe zice:

    Nu-ti fie teama. Poate a mai avut omul ceva de rezolvat si nu a putut pleca lasand treburile neterminate. Si ce, tu nu ai auzit de metempsihoza? 😯

    Apreciază

  12. Bursucel zice:

    Brrr… că-mi trecu prin gând să te rog (frumos, frumos de tot!) să te gândești un picuț la… Noroc că nu-mi doarme Conștiința și m-am temperat! 😆
    Acum o să te rog doar să-ncerci ceaiul de ghimbir… 🙂

    Apreciază

  13. dagatha zice:

    🙂
    Uneori am impresia că văd oameni despre care știu sigur că nu mai sunt. Când eram mică..îmi inventam povești…cum că plecarea dincolo nu e chiar plecare dincolo…și că poate cei care „s-au dus” bântuie de fapt încă pe aici sub altă identitate…
    Eh…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s