Dacă-i nuntă, nu-i „bairam”

1Aş fi vrut să vă povestesc ceva drăguţ, să începem săptămâna râzând în hohote, să aia, să ailaltă. Dar nu prea am ce că acum sunt puţin „ciufulită” şi am curiozităţi. Iar va fi o postare scurtă, fără sare şi piper, una la care voi contribuiţi mai mult prin comentariile voastre frumoase.
Măi, nu ştiu „drumu’ s-o lungit/ori eu am îmbătrânit” dar eu nu prea pricep. Vă rog pe voi să îmi spuneţi ce contează mai mult şi mai mult la o nuntă. Pentru voi, simplu invitat.

Locaţia? Mda, frumoasă.
Rochia miresei? Simplă şi frumoasă.
Mâncarea? Multă. Şi bună? Nu ştiu că nu am mâncat prea mult.
Muzica? Serioooos? Pe bune?

Păi şi dacă (şi) muzica e cea care contează, vă întreb pe voi că eu sunt demodată şi nebună : cum mama ei de treabă să stai la o nuntă cu BUG Mafia şi din asta ? Vorbesc serios. Explicaţi pe înţelesul meu că eu mă prind mai greu.
Să le luăm pe rând : asta place mirilor. Mno, ce să zic? Am vibrat la bucuria lor.
Se gândeau că au mulţi invitaţi tineri. Au fost 15 persoane, gaşca mirilor. Restul, până la 200 şi ceva, de toate vârstele.
Alte motive nu ştiu, spuneţi voi.
Este cel mai important eveniment din viaţa oamenilor, da. Dar eu am mai auzit prin vecini că s-ar ţine cont şi de invitaţi. Nu mai e aşa? Întreb serios, chiar nu ştiu.

Să vă explic. Eu, deşi acum nu pare, nu sunt deloc pretenţioasă când e vorba de nunţi. Dacă mi-e foame tare, gust din aperitive şi până plec acasă mă mai aşez la masă doar ca să fumez sau când se serveşte altceva dar asta pentru că nu pot ţopăi când stau toţi la masă şi se ascultă muzică ambientală. În rest… dansez tătă nunta. Am dansat şi acum, am dat din cap pe melodia „Un 2 şi trei de 0”, m-am fâţâit de pe un picior pe altul dar după două melodii m-am plictisit. Cât să „dansezi” pe BUG? 🙄
Aşa e la modă acum? Dacă primeam la apritive şi ceva de…. prizat, poate reuşeam să dansez pinguinu’ pe „După blocuri”. Dar aşa nu mi-au ieşit paşii 😀
Ce îmi scapă? Aşa e la nunţi acum? Voi ce aţi „păţit” pe la nunţi? De una la care mirele a făcut o criză de nervi că i-a fost furată mireasa, nu vă mai spun 😀
Spuneţi şi voi de o nuntă „de pomină” să nu mă simt singură pe lume.

P.S. Nu am uitat de cabană. Dar nu m-am putut abţine. Sunt rea? 😳

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Dacă-i nuntă, nu-i „bairam”

  1. R zice:

    Ahaaaa haaaa haaaaa, mai ca imi vine sa cred ca am fost la aceasi nunta :)) Potecuta draga…habar n-am, cred ca-s prea mica sa-mi dau cu parerea despre asta insa in vara am fost la o nunta unde s-a cantat doar despre Doamne-Doamne (pe niste ritmuri destul de orientale si lascive) si totul s-a terminat la ora 12 culminand cu invitatii care spalau vase.
    Acuma ce sa mai zic, fiecare cu placerile lor insa eu ii prefer pe astia cu BUG decat cu Doamne-Doamne pe melodia lu’ Shakira.

    Apreciază

  2. centrefold zice:

    Skrillex merge numai intr-un club plin cu mult fum, putin aer de respirat, si multe corpuri transpirate inghiontidu-se. Nu la nunti… no way „Jose”. Daca tot se pune la nunta, TRE sa vina cu iarba la pachet neaparat.

    De BUG nu zic, daca le-a placut mirilor, numai ca ma gandesc ca e chiar greu sa gasesti o piesa fara injuraturi. De dansat, iara nu se prea cade pentru nunta (ma gandesc).

    Apreciază

  3. fosile zice:

    Nu-mi vine sa comentez, ca ma recomanda numele ( Fosile) si probabil sint invechit rau.
    Dar,daca ai o suta de invitati din o suta de natii, ori le pui muzica pe care s-o poata infuleca toti, ori pui fiecaruia ceva specific.
    Daca tot speri ca fiecare sa-ti dea niste bani, fa-le un pic pe placul inimii.
    Si daca-i nunta fara dar, doar sa se distreze si sa se bucure pentru tine, tot trebuie sa tii cont de ei, daca tot i-ai invitat,nu?
    Da, no, eu sint…Fosile…

    Apreciază

    • Eu aşa mă gândesc că e frumos. Adică.. şi când ai invitaţi acasă, te cam gândeşti măcar puţin la ei, nu? Îi inviţi la masă şi le dai ardei iuţi cu compot pentru că tu asta mănânci? E şi varianta „cui nu-i place să stea acasă” dar parcă ţine şi de… gata, tac. Se pare că şi eu sunt învechită…

      Apreciază

  4. Ana zice:

    Potecuto , eu n-am mai fost la o nunta de pe vremea cand s-o maritat sora-mea , adica de prin 2001 , parole! Habar nu am ce se mai asculta , ce se mai danseaza , cat si cum e treaba cu darul…si tot asa mai departe.N-as sti sa-ti raspund intrebarilor ,dar din ce am auzit pe aici prin zona , se pare ca la nuntile banatene inca se tine cont si de invitati , daca vrei sa scoti banul si sa-ti achiti datoriile.
    Am si eu o dilema : au rezistat toti invitatii pana la final si au lasat si darul? ori s-au uschit rand pe rand , satui de baietii de cartier?Apropos : de cate ori au pus albumele trupei?

    Apreciază

  5. Pretty much zice:

    Măi, e mai clar decât lumina zilei : mirii or vrut să scape de voi cât mai repede numai ca voi ați preferat tortura numai să le mâncați mâncarea și să le beți băutura! 👿 😀
    Dacă la o nuntă contează invitații ? De ce-ar conta ? De multe ori sunt persoane pe care mirii nu i-au mai văzut în viața lor („Bună ziua, Gelu Popândău mă intitulez, coleg de birou cu soacra mică…” sau „Ăăăă… eu sunt Amalia Vișinescu, vecina din dreapta a nașilor”) sau rude pe care nu le-au mai văzut de două cincinale și despre care habar n-aveau că se pot matrafoxa în doar o oră și un sfert de la sosire. La o nuntă contează mirii și prietenii lor. Restul oricum vin din obligație. Ori fiindcă au fost și părinții tăi, sau tu, la nunta băiatului lor ori fiindcă vor să vii și tu la nunta din primăvara viitoare a fetei.

    Apreciază

    • De ce să amestecăm importanţa evenimentului cu evenimentul în sine, atât timp cât nici măcar mirii nu se (mai) gândesc la asta? Arată-mi o singură persoană care are 200-300 de prieteni apropiaţi şi pe cuvânt că îi fac statuie din salariul meu şi o pun în faţa Guvernului.
      Indiferent de numărul invitaţilor, paşii sunt tot ăia : rochie, costum, verighete, starea civilă, Biserică, jurăminte, chef. Atunci, mă gândesc aşa : dacă tot ceea ce contează e iubirea fără limite dintre voi (voi – „tu” mireasa, el mire) şi prietenii voştri, eu ce caut acolo? Şi ăia 250 pe lângă mine, ce caută în sală? Fă nunta cu prietenii tăi, un chefuleţ super, oricum semnificaţia e tot aia, importantă e slujba şi să spuneţi DA-ul.
      Dar dacă „tu” (mireasa) sau „tu” (mire) inviţi 250 de persoane, oare nu ai în cap şi altceva în afară de simbolistica unui asemenea eveniment? Oare nu iei în calcul şi alte chestii „importante” în afară de cât de important e ca tu să te simţi bine că e nunta ta?
      Şi dacă îmi spui din start cât costă meniul, oare nu dai semne că eşti interesat să îţi scoţi „pârleala”? Şi atunci…. mă chemi ca să îţi scoţi banii. Păi să fie „serviciu” pentru „serviciu” dacă tu, cu „mâna” ta, îţi faci din nuntă o afacere. Eu îţi dau banii, tu ce îmi dai? Aaaa, aleg să nu merg. Păi uite că nu întotdeauna se poate.
      Nimeni nu spune că dacă eu nu ascult BUG Mafia îmi cade nasul la o melodie, două, trei. Dar dacă toată nunta o faci DOAR pentru maxim 15 persoane, păi te rog eu, nu mai miorlăi că sunt obligată să vin sau să rămân.
      Dacă fac chef de ziua mea de naştere şi chem 10 persoane, nu le servesc cu sirop de soc pentru că eu asta beau acasă şi în casa mea trebuie să mă simt bine. Cumpăr şi cola şi cafea şi nectar şi apă minerală, să îşi aleagă oamenii în funcţie de gusturi.
      Cam asta e ideea, în mare..
      Ce spui tu, se referă la nunţile făcute din alte motive, nicidecum alea financiare. Şi astea sunt din ce în ce mai rare. Spre deloc.

      Apreciază

  6. arakelian zice:

    pai na, depinde de nunta. Ultimile la care am fost, la 22 plecam, sa culc copchilul 🙂

    Apreciază

  7. Drugwash zice:

    La viaţa mea cred c-am fost la vreo… două nunţi. 😀 Prima a fost a unui văr, eram puştan pe atunci; la a doua am fost membru al orchestrei, pentru scurt timp. Am amintiri vagi de la ambele.

    Nu ştiu de ce, dar nu-mi plac nunţile. Deloc-deloc. Mi se pare ceva extrem de fals şi de materialist, în special în secolul ăsta. Cred că aş putea asemăna nunta cu alegerile, cînd se promite ceva şi pe timpul „mandatului” apare din ce în ce mai clar că nu se vor respecta promisiunile.

    Da, ştiu, sînt cam zurliu. Dar asta e… nu-mi plac nunţile. Indiferent de muzică. 🙂

    Apreciază

  8. Irina zice:

    Eu mă îngrozesc numai când aud de nunți 😆 . La una singură am fost, a unui văr, să salvez onoarea familiei, din obligație. Am avut norocul să fie ceva decent, simplu. Am ”țopăit” doar la o horă și la vreo două dansuri de elefanți, cum le zic eu (adică așa, legănate de pe un picior pe altul, chipurile la sentiment). Și asta pentru că au tras de mine și până nu m-au ridicat de pe scaun nu s-au lăsat (n-ați vrea să știți ce urări de bine le-am murmurat printre dinți). Cu toate acestea, sper să fie prima și ultima experiență de acest gen. În primul rând, nu îmi place să dansez, deci mor de plictiseală stând și uitându-mă la alții cum se contorsionează o noapte întreagă. În al doilea rând, nunțile de pe la noi îmi par de un maxim prost gust. Nu știu cum sunt pe la alții, dar ce am văzut pe plaiuri autohtone numai impresii bune nu mi-a lăsat. Obiceiuri vulgare (aruncat apă pe pantofi, chiuituri, jucat hora în mijlocul străzii sau în spatele blocului, aruncat colacul, pozat cu turma de babe îmbrobodite de-a stânga și de-a dreapta și cu toată turma de rubedenii îmbrăcate în straie lucioase, jucatul găinii, furatul miresei, bine că nu se mai joacă și cearșaful), falsitate, sclipiceală, hlizeală. Nunta ideală, după mine, exclude ideea de dar bănesc. Nu mai vorbesc de darul în plic semnat, cum se poartă pe la noi. Păi dacă vrei să faci nuntă, frate, să fie așa, bucuria ta pe care o oferi celor dragi, dacă te ține buzunarul, fără să pretinzi nimic în schimb! Nu petrecere pe împrumut, cu restaurantul plătit dimineața, apoi numărat bani cu frica în sân că nu vei lua pe mere ce ai dat pe pere. Nu să stai supărat un an pe cumătrul că a fost strâns la buzunar sau pe cumnata că n-a veit cu toată familia. Nu contabilizat sarmale sau vedre de vin. Nu împărțit datoria la socrii mici și la socrii mari (cum așa, să returnezi banii la părinți????? ) Ce treabă au banii cu nunta, eu asta nu înțeleg 😆 . Ridicole îmi par și eforturile complet exagerate ale organizatorilor. Mirii nu își mai văd capul cu vreun an înainte, miresele intră în depresie, se simt depășite de griji, nu mai vorbesc de socri, care un an sau chiar mai bine nu mai prididesc cu pregătirile și numai despre asta vorbesc. Totul pentru o singură zi care ajunge să fie cea mai obositoare și stresantă din viața tinerilor însurăței 🙂 . Și într-o asemenea zi să îți mai calci și pe principii, ca să le faci pe plac invitaților? Păi să îți calci, dacă vrei banii lor. Dacă nu, să se ducă unde văd cu ochii, că nu e nunta lor, sunt doar invitați și nu sunt obligați să și participe. Cred că m-aș enerva la culme să fiu pusă în situația de a lua parte la astfel de obiceiuri complet idioate sau de asculta la nunta mea muzica ce îmi displace, doar ca să le fac pe plac altora. Aș fi în stare să plec și să îi las pe toți baltă, să se distreze cum le place, sau să îi ”invit” pe toți afară, dacă mi s-ar pregăti vreo ”surpriză” de-asta plăcută. Așadar, un NU hotărât nunților tradiționale! Deja am luat foc numai discutând despre nunțile la români 😆 .

    Apreciază

    • Aoleu, da pornită mai eşti 😀
      O singură dată am văzut asta cu găina şi turta şi hora şi nu în zona mea. A fost suficient cât am văzut, nu aş mai vrea.
      Tu ai mare mare dreptate cu tot ce ai spus dar…. dacă cel care mi-a dat invitaţia a avut „bunul simţ” să îmi spună cât costă meniul, adică „mâncarea te costă atât, să ai bani la tine, să nu ne rămâi datoare”, eu consider că am dreptul să „ciripesc” aici, fără nume şi prenume, fără date exacte, faptul că muzica a fost de mare rahat. Acolo, nici picată cu ceară nu aş fi făcut asta nici măcar cu ceilalţi invitaţi care au comentat mult pe subiectul ăsta. Eu atunci am tăcut.
      Dar… când tu te asiguri că îţi plătesc fripturile şi pilafurile cu care mă serveşti şi îmi spui înainte cât costă meniul, când tragi de mine şi îmi baţi obrazul când vreau să mă retrag la somn, păi ai măcar minimum de bun simţ şi gândeşte-te să îmi şi oferi ceva, în afară de marea onoare de a te vedea în rochie de mireasă.
      Da, e nunta ta, tu trebuie să te simţi bine. Eu nu contez nici cât o ceapă degerată. Atunci de ce puii mei mă suni de ţşpe ori şi miorlăi că ar fi cea mai mare bucurie să mă ai alături, că vezi că atât te costă, că vai de mine cum poţi pleca la ora 23, după 10 ore de stat după curul tău, că x, că z? Fă, dragă, nunta tu cu alesul tău şi lasă-mă să îmi văd eu de ale mele…..
      Na că acu am luat foc de nervi 😀 😀 Tu m-ai pornit. 😀

      Apreciază

      • Irina zice:

        Exact ce spuneam, nunta ar trebui făcută nu pentru bani, iar invitații aleși după principiul ” cine se aseamană, se adună”. Cât timp e un spectacol cu intrare forțată și cu bilet piperat pe deasupra, artiștii trebuie să distreze spectatorii, ai dreptate și tu 🙂 .

        Apreciază

  9. july zice:

    Cel mai bine m-am distrat la nuntile mele ! :))))

    Apreciază

  10. Bursucel zice:

    Eu m-am scos, Potecuță! Mai nou o trimit pe fiică-mea la nunți. Și scap! 😆
    În rest… ehe, în ultima vreme îmi tot amintesc de nunta la care am dansat toată noaptea cu un instructor de dans. Muzică mai frumoasă decât în seara aia nu mi-a mai fost dat să întâlnesc! ❤
    Mai că mă doare sufletul doar imaginându-mi cum a fost nunta asta de care vorbești tu… 😐

    Apreciază

  11. Nici eu nu am fost la nuntă de câteva decenii (nu spun câte, că mi-e rușine!), dar pe la noi contează cel mai mult mâncarea și băutura. Când cineva povestește despre cum a fost nunta, întotdeauna începe cu felurile de mâncare și abia apoi zice de muzică.

    Apreciază

  12. papagigli zice:

    Aaaa, deci ai avut totusi muzica! Pai as zice ca-i bine pe linga

    Duzina de cuvinte – Nunta

    Apreciază

Lasă un comentariu