Akıllı olan hangimiz bakalım?

Sunt câteva posturi TV despre care nu vă pot spune decât că ştiu că există în grila de programe. Şi ăsta despre care o să scriu  face parte din această categorie pentru că de mult timp nu ştiu să mă fi uitat mai mult de 5 minute legate la programele difuzate. Până astăzi. Ceea ce m-a făcut să mă opresc din butonat a fost semnul de „cameră ascunsă” în colţul din dreapta. Mi-am amintit că, în urmă cu mai mulţi anişori, erau chiar distractive emisiunile de gen. Prima reacţie a fost o sprânceană ridicată, reacţie cauzată de calitatea imaginii. Măi să fie, mi-am zis, ce „scule” au „băeţii” ăştia…. După 15 secunde am vrut să schimb canalul când am constatat cât de profesionit se schimbă cadrele în timp ce „victima” era filmată din 4 unghiuri diferite dar, în timp ce mă certam singură că încă mai cred că se pot realiza programe proaste fără să prosteşti pe faţă telespectatorul, atmosfera a început să se încingă.  Scenariu prost, „actori” şi mai proşti, replici jenante.
Mi-am zis că e cazul să-mi testez elasticitatea nervilor şi am lăsat telecomanda din mână. „Victima” a ieşit din încăpere, camera după ea, „victima” a intrat în altă încăpere, camera după ea. Mi-am zis că sunt prea cârcotaşă şi că nu toţi cei care sunt fideli unor astfel de programe ştiu că o cameră ascunsă nu are cum să înregistreze astfel de imagini. M-am enervat definitiv atunci când „victima” s-a întors brusc şi am avut un prim plan de nota 10 cu lavaliera agăţată la spate. Hai măăăi, chiar atât de proşti vă credeţi telespectatorii? Da, ştiu că îi credeţi chiar atât de proşti dar să le şi arătaţi asta pe şleau e urât, zău. Eu ştiam că televiziunile se ghidează după sloganul „telespectatorii noştri e mai deştepţi şi mai frumoşi dăcât ai lor” şi îi gâdilă la o…rgoliu în fiecare zi, nu le arată oglinda să se convingă că sunt proşti.
Deşi simţeam că mă sufoc dacă nu schimb canalul, am vrut să văd dacă nu cumva farsa e pentru mine şi emisiunea e din categoria „pamflet” sau „program cu personaje fictive” ceea ce ar fi salvat toată situaţia. Am rezistat şi am rezistat, „victima” şi-a mai arătat o dată microfonul, a plâns, a strigat, a oftat apoi s-a arătat deosebit de surprinsă de farsă. Am strâns din dinţi şi la final… nu am văzut nimic în afară de un număr de telefon pentru farse. 🙄 Lipsa totală de… orice vreţi voi. Culmea e că au publicitate multă şi scumpă. După reclamele difuzate în timpul emisiunii îţi poţi face uşor o idee despre targetul lor dar asta e altă poveste şi nu îi scuză absolut deloc.
Nu mă înţelegeţi greşit, ştiam înainte să văd pseudo-emisiunea asta că toate sunt făcături de prost gust dar chiar atât de multă lipsă de bun simţ (că de profesionalism nu mai poate fi vorba) nu am văzut. În timpul ăsta am aflat şi că Ernest se simte foarte bine şi încă mai prezintă nu ştiu câte emisiuni la fel de „captivante”, la fel de „pe bune”, la fel de edificatoare, simbol al culturii în care se bălăceşte mare parte din poporul ăsta….

P.S Ştiu care e cel mai bun sfat legat de TV. Dar dacă nu mă uit eu, nu înseamnă că nu se întâmplă.