Râu, răţuşcă, lămulică

Ştiţi cum e să încerci să spui ceva şi acel „ceva” să nu se lase spus nici cu fierbinţi rugăminţi? Adică să vrei cu fiecare celulă să pronunţi un cuvânt banal şi literele să se prindă cu toată puterea de vârful limbii şi să rămână acolo sau să reuşesti să scoţi numai o parte din ele? Dar dacă asta se întâmplă când ai şi audienţă „selectă” şi să zicem că acel cuvânt, nepronunţat corect, să ducă spre altceva, ştiţi cum te simţi? De exemplu „pugilist”. E atât de simplu şi atât de nevinovat cuvântul încât îţi vine să-l tot pronunţi, mai ales atunci când te gândeşti că pugiliştii noştri ne-au făcut şi tare mândri în repetate rânduri. Ei, dar dacă „pugilist” nu se vrea nici în ruptul capului pronunţat şi iese o mândreţe de „puligist”, ştiţi cum e? Eu ştiu. Şi nu insist 😳
Sau după o zi în care ai capul plin de meciuri, scoruri, Liga I sau Liga Profesionistă de ce-o fi ea, să vrei să spui doamna Lia Olguţa şi să te auzi „recitând” Liga Olguţa? Hai că asta sună bine, nimic de comentat. 😀
„Aşa nu se mai poate”, mi-am spus şi m-am pus pe treabă. Cum oricând poate fi mai rău decât acum, de ce să nu încerc eu să previn eventuale „împleticiri” de limbă? Şi am ţintit suuuus că sunt eu mică da-s voinică 😉 De azi dimineaţă fac eforturi şi mă lupt cu un cuvânt iar până acum am „străbătut” un sfert din el. Până spre seară reuşesc să-l citesc pe tot şi până vine Moş Crăciun învăţ să-l scriu. De pronunţat nu cred că voi fi în stare dar important e că am voinţă, intenţia mea e lăudabilă şi după semnalul sonor mă puteţi aplauda pentru asta că nu e cu supărare. Masa şi dansul vin din partea casei 😀
Să vă spun scriu cuvântul? Dacă promiteţi că încercaţi cu mine, cu drag. Deci : ne dregem glăsciorul, doi-zece-doi-doi şiiiii

PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ

Greu? Nţ! Hai, ş-înc-odată, măi băieţi, hooop, ş-aşa, şi PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ. Acum, dacă tot ne-am încălzit, de ce să nu le spunem repede şi pe celelalte că o să pară floare la ureche. Cum ar fi DIFOSFOPIRIDINNUCLEOTIDPIROFOSFATAZA sau GASTROPILORODUODENOJEJUNOSTOMIE. Că despre DICLORDIFENILTRICLORMETILMETAN n-are rost să amintesc, e cum ai spune peşte. Mă rog, hai să fie ştiucă.
Despre primul cuvânt se spune că ar fi cel mai lung cuvânt din limba română dar eu încă nu sunt sigură că aia e limbă, oricare ar fi ea. Şi doi, nu cred că e cuvânt. Am impresia că cineva s-a jucat cu o funcţie ascunsă prin calculator, ceva care îţi amestecă literele cum are chef. Dar nu contează, mă încăpăţânez şi cum am spus, până vine Moşu îl învâţ pe de rost.
Şi dacă tot e joi şi s-a dus toată poezia pe apa tulbure a bâlbâielilor, lăsăm folkul ăla „de corason” pentru altă dată şi ne delectăm puţin cu Daniel Iancu că e simpatic foc.

Până data viitoare… ah, asta nu aici trebuie… 😀