Astăzi nu am un subiect clar. Am trei dar nu sunt nici clare, nici „subiecte”. Dar trebuie să vi le povestesc pentru că nu mă pot abţine. Încep cu primul şi încă mă gândesc dacă lansez „provocare” sau nu.
Într-o dimineaţă, un domn s-a trezit şi s-a gândit. Şi a mai stat puţin şi iar s-a gândit şi a ajuns la concluzia că, dacă tot nu are alte planuri, ce-ar fi să moară puţin? Şi cum acţiunea se petrecea în Marea Britanie şi mai mult ca sigur ploua în ziua aia, şi-a zis că nu e cazul să se mai deranjeze să plece de acasă, să se arunce de pe te miri ce pod, plus că risca să răcească şi să moară bolnav ceea ce, nu-i aşa?, e cam la îndemâna oricui. Nu, el trebuia să moară sănătos şi spectaculos. A dat omu’ drumul la gaze (de aici tragem concluzia că era un bun platnic, că debranşaţii cu gândruri negre nu au opţiunea asta) şi a aşteptat. După ceva timp însă, ori i s-a făcut frică pentru că a cam început să ameţească, ori s-a luminat brusc şi s-a răzgândit. A oprit gazele şi ….să spun, să vă las pe voi…să spun? Şi şi-a dat seama că viaţa, pe cât de grea e ea, e şi al naibii de scurtă şi n-are rost s-o mai scurteze şi el. În concluzie nu a mai vrut să moară. E de aplaudat gestul lui de a renunţa la o aşa prostie şi a înţeles şi el asta aşa că a vrut să sărbătorească de unul singur şi….. Şi vă las totuşi pe voi să spuneţi ce-a făcut. Cum? Ce spune domnul? A desfăcut şampania? Nu, nu… Era deja ameţit, nu mai era nevoie. Şi-a sunat duhovnicul să-i spună că se călugăreşte? Mno, nu. Nici asta nu a făcut. Hai totuşi că vă las pe voi să propuneţi o variantă. Cum a sărbătorit el renunţarea la gestul sinucigaş? Hai să vedem ce variante mai găsim. ATENŢIE! Nu e banc, nu e o simplă ghicitoare. Chiar s-a întâmplat asta aşa că o să vă rog, pe cât posibil, să nu îi cereţi lui Google să vă şoptească pentru că nu e concurs cu premii ci doar o intenţie de a ne amuza. Şi încă ceva. Vă rog să mă iertaţi că îmi permit să râd de bietul om. Cu siguranţă, nu de fericire o fi ajuns el în pragul sinuciderii, nu ştiu motivul, nu mă înteresează, dar nu de asta râd eu ci de ce a făcut în calitate de om care şi-a dat seama că iubeşte viaţa şi vrea să se bucure de ea… Adevărul e că, uneori, dacă o cauţi mult e posibil să te caute ea când nu-ţi mai trebuie 😀
Numărul 2. Ieri era să leşin de râs pe stradă. Nu, nu la figurat. Nu o să aibă prea mult farmec povestirea pentru că face parte din categoria celor care nu prea pot fi povestite, trebuie musai văzute. Dar mă bazez pe imaginaţia voastră. Mergeam liniştită pe trotuar. În faţa mea, o doamnă îşi plimba căţeluşul care semăna cu exemplarul de mai jos
Căţeluşul tot o voie bună, când stânga, când dreapta, când se întorcea… Pe lângă mine a trecut în grabă o domnişoară încălţată cu ceva în genul ăsta A se remarca proporţiile câine-cizme! Boon. În momentul în care fata m-a depăşit, căţeluşul era ocupat cu un fir de iarbă din partea opusă. Când a ajuns în dreptul lui, a întors brusc capul şi… voi aţi văzut vreodată cum se sperie un câine? Eu nu. A scos un sunet greu de desluşit, o combinaţie între lătrat-schelălăit-urlat de groază, a avut tendinţa de a se da brusc într-o parte, apoi a vrut să sară la „gâtul” inamicului, adică a avut impulsul de a ataca cizmele fetei ca apoi să îşi dea seama că e mai în siguranţă în braţele stăpânei aşa că s-a lipit de piciorul ei şi încerca să urce cu spatele. Chestia e că şi stăpăna lui şi fata s-au speriat de acel sunet scos de ghemotocul ăsta. A fost o nebunie generală, greu m-am oprit din râs….
A treia chestie nu e subiect. E un filmuleţ pe care mai mult ca sigur l-aţi văzut. Mie îmi place atât de mult încât vreau să îl am la îndemână aşa că îl las aici. Mogâldeaţa asta mi-a intrat în suflet. Cum să plângi aşa la 10 luni, spuneţi şi voi? Cum? Îmi pare că plânge exact ca un moşuleţ când ascultă o doină. Puiul ăsta plânge în barbă….
Later Edit : Va multumesc tuturor pentru variantele haioase pe care le-ati propus. Din pacate (sau fericire?) una singura e cea la care a apelat omul nostru. Dupa ce a scapat de ideea de gazare intensa, englezu’ tot englez, a vrut sa mediteze putin. A deschis geamul dar imediat dupa asta a vrut sa aprinda o tigara sa savureze victoria asupra mortii. A vrut, da? Pentru ca prima data a aprins bricheta si totul in jur a facut bum-bum. Rezultatul? A ajuns la spital in coma si a suferit pana acum 30 de operatii. Pagubele au fost estimate la vreo 200000 de lire drept pentru care a fost ploconit si cu doi ani de inchisoare pentru distrugere.
Concluzia? Prostia nu numai ca doare dar e si ilegala…
Cum sa nu rad?
Vax albina, ai intuit perfect!
1 Cred ca a venit Dorel si a parfumat gazele sau a hotarat sa se sinucida din interior. Pentru asta a facut ciorba de fasole si salata de ridichi negre
2 Io am avut o scena de rasoteca cu motanul meu A venit in vizita de studiu soacra Si-a lasat vulpile pe fotoliul unde ii place motanului sa toarca. La plecare nu ii mai venea sa isi puna vulpile. Motanul facea aerobic intens cu vulpile Finaliza cu strigaturi
3 Il intzeleg pe pusti Io in fiecare joi plang cand vecinul meu exerseaza aceiasi melodie la trmpeta (finalul din ex)
http://www.trilulilu.ro/muzica-instrumentala/instrumental-un-dolar-gaurit
ApreciazăApreciază
1. Cred că nu ştia de mixul ăsta propus de tine, altfel nu mai consuma gaze aiurea…
2. Ioiiiiiiiiiii! Hai, spune sincer că nu te aude nimeni, nu te-ai bucurat? 😀
3. Off, bietul de tine… vrei să pun de-o postare cu tehnici de a te răzbuna pe vecini? 🙄
ApreciazăApreciază
1Acum o sa afle
2Normal Cine nu se bucura
3 astept vvvvv! Hai posteaza!
ApreciazăApreciază
3. Trebuie să adun idei. Mă ajutaţi? Şi apoi facem conspect
ApreciazăApreciază
Ati? Negociem. Astept oferte
ApreciazăApreciază
Nieee, nu că aşa risc să ofer mai mult decât aveaţi de gând să cereţi. 😀
Eu mă gândeam să scriu o postare despre asta, voi să daţi de idei de răzbunare. Şi pe urmă votăm cea mai bună variantă şi trecem la acţiune
ApreciazăApreciază
Mi-au plăcut toate trei povestirile, Potecuță, și-ți sunt recunoscător pentru momentele de destindere. La prima aș zice că sinucigașul a sărbătorit sărind cu parașuta, dar nu-s convins că gândește la fel ca mine. 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur! Asta am şi vrut, să ne amuzăm că de aia e vineri şi unii (adică io) o să muncească şi mâine şi duminică şi luni şi… măcar aici să fie voie bună 😉
Şi oare s-a deschis la timp sau nu? De paraşută vorbesc…
ApreciazăApreciază
Depinde cât de norocos era. Eu sper că i s-a îndeplinit dorința inițială.
ApreciazăApreciază
1: a deschis fereastra şi a început să strige I love life au ceva de genul?
2: Când am citit mi-am imaginat propria căţeluşă, dar ea e paşnică.. nu atacă decât albinele (odata a fost şi înţepată în… gingie!!! şi a trebuit dusă la veterinar).
3: cât de scump e copilaşul ăsta, m-a cucerit definitiv!
ApreciazăApreciază
1. Eşti aproape…. 😉
2. Sărăcuţa de ea, are motiv serios să le atace… Aş vrea să o văd la luptă 😀
3. Mie îmi spui? L-aş pune în vitrină!
ApreciazăApreciază
Am intuiţie deci 😉 … E foarte amuzantă, dar şi când am văzut-o cu obrăjorul umflat, mi s-a rupt inima sărăcuţa de ea şi după i-a mai făcut şi injecţie domnul veterinar, bine sora mea a fost pentru că eu nu aş rezista psihic să văd aşa ceva.
ApreciazăApreciază
Offfff! Se întâmplă şi din astea…
ApreciazăApreciază
Da, mai ales când ai un husky hiperactiv!
ApreciazăApreciază
:)) Pot să-mi imaginez și eu cățelușa mea…și așa e mai fricoasă din fire, i s-ar potrivi…cum ar fi varianta de mai sus cu un lup de vreo 30 de kg ?
ApreciazăApreciază
Eu ştiu ce zici dar e mai periculos puţin. Deşi, săracul de el cred că a văzut un monstru în loc de cizme
ApreciazăApreciază
Foarte tare!
ApreciazăApreciază
1. Eu aş fi aprins o ţigare.
2. Motanii mei mi-au smuls gulerul de la o haină cu blană SH. L-au făcut bucăţele. De atunci port doar plastic. Tot răul spre bine = protejarea naturii.
3. Un bebeluş sufletist. Sper să-i treacă.
ApreciazăApreciază
Cât l-am avut pe Pisu’ trebuia să mă asigur că nu e nimic în plus în zona lui de acţiune, nimic care l-ar fi încurcat. Pentru că în timp, l-au încurcat şi genţile şi papucii şi florile şi… cam tot. Avea două variante : ori le rontăia ori le marca cu.. de toate 😀
Şi eu sper din tot sufletul asta! Eu plângeam la poveşti de mila fetei cu mama vitregă, a fiului de împărat răpit de muma pădurii, etc. Mie nu mi-a trecut aşa că ştiu cum e…
ApreciazăApreciază
Dacă ţi-e dor de Pisu îţi ofer cele două pisicuţe în schimb. Încă le am. C-aşa-i lumea. Promite uşor.
O viaţă fără animăluţe e mai tristă.
ApreciazăApreciază
Mda, am mai auzit cazuri… păcat!
Eu am spus de la început, sunt departe. Şi mi-am dat seama că l-am şi chinuit fără să vreau. Stătea singur în jur de 8-9 ore iar eu, egoistă, să nu strice prea mult sau nu murdărească toată casa cât timp nu eram acasă, îi cam îngrădeam spaţiul… Mi-e dor de el, ştiu că e mai frumos cu animăluţe dar… nu mai vreau. Dacă vreodată voi avea spaţiu şi timp mai mult pentru ele, îmi iau şi pisică şi căţeluş.
ApreciazăApreciază
Aşa să fie. Îţi doresc spaţiu ca să-l umpli cu ce vrei tu. Şi îţi reamintesc formula: s=v*t. Spaţiul ca spaţiu, timpul ca timp. Ai grijă cu viteza. Contează. Dă-i bice.
ApreciazăApreciază
mie copilul ăla îmi pare cam traumatizat de vocea mamei sale…
ApreciazăApreciază
Cred că ar fi plâns altfel în cazul ăla. Aşa dă senzaţia că trăieşte melodia…
ApreciazăApreciază
Eu cred ca domnul cu tendinte suicidale dupa ce a inchis gazele, a dat pe gat niste sticle de alcool si a intrat in coma…alcoolica. Deh, euforia nene, ce sa-i faci?
ApreciazăApreciază
… şi a murit de bucurie că n-a murit, nu? Hehehe, nici tu nu eşti deloc departe. Mai stau puţin şi pun şi „soluţia”, apoi putem discuta despre „deşteptăciunea” lui. Fie vorba între noi, soluţia e ascunsă în comentarii dar încă nu spun cine a nimerit… 😉
ApreciazăApreciază
Sa fie oare faza cu tigara?:))
ApreciazăApreciază
Eu ştiu ce să mai zic acum… ştim toţi că tutunul dăunează… 😀
Revin cu detalii imediat, ok?
ApreciazăApreciază
Don’t worry, be happy.
ApreciazăApreciază
Hehehe..si-a facut un tortulet pentru a sarbatori 😀 Si apoi a zburat in aer :))
Nu am mai vazut filmuletul cu acest copilas..e cam ciudatel de fel. Doar 10 luni? O fi o specie rara..
ApreciazăApreciază
Daca tortul avea lumanari, da! Era tot in aer 😀
Am pus later edit cu ce a facut…
ApreciazăApreciază
Eu ma gandisem ca a aprins lumina sa citeasca anunturile despre cine a mai murit in ultima vreme… dar e bine si cu tigara… 🙂
ApreciazăApreciază
Nici cu varianta ta nu s-ar fi facut de ras 😀
ApreciazăApreciază
Eram sigura ca bubuie cumva toata treaba. E faza clasica intr-un film despre comunism in care militianul face rost pe sustache de un porc, il gazeaza ca sa-l omoare si sar in aer cu tot cu purcel :))
ApreciazăApreciază
Macar ala era film. Cu porci si politisti ( 😳 ) asta a comis-o pe bune. 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Va recomand | Dor de femeie
Apoi…până la urmă ți-au ieşit subiectele numai bune de savurat 😉
De departe, cea cu aproape câinele a fost cea mai tare dintre…poveşti 😀
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! Hehehe, ce bine sună „aproape câinele”, iar mă opresc greu din râs!
ApreciazăApreciază
😀
Daaaaaa. M-a inspirat pățania mea cu o astfel de..creatură 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzini de „D”-uri dedicate | Hipertensiv
Mă opresc la 1…din câte cunosc eu, fiind și-n stânga și în dreapta, domnul nostru nu voia să moară. Există deabuzare în fiecare dintre noi, și există momentul acela, incipient în care se rupe ceva și ,,naivitatea genetică” e pierdută, atunci intervine golirea, non-sensul și lipsa apartenenței. Imaginează-ți un suflet ticsit de dureri, frustrări, eșecuri ș.a. și o minte care le asimilează și le înmulțește progresiv, apoi ,,soluția”. Uneori ajungi să faci asta doar pentru a supraviețui. Lași câtva sânge să curgă căci e prea mult parcă, te bandajezi singur și mergi mai departe. Unii oameni au nevoie de mai mult decât un Cuvânt de încurajare uneori. Multă baftă să aibă și să uite că a murit o dată, că s-a născut și s-a îndepărtat iremediabil de viață. Numai bine!
ApreciazăApreciază
Dacă te bandajezi singur şi apoi mergi mai departe, e bine. Numai să nu rămână cicatrici prea mari. Sau prea dureroase. E mai bine totuşi să eviţi să ajungi în punctul ăla. Se poate şi altfel, mereu se poate şi altfel…
ApreciazăApreciază
1. Eu deschideam geamurile, luam o galetusa plina cu inghetata si imi aprindeam o tigara.
2. Urasc incaltarile alea. Sunt groaznice, grotesti, oribile, etc etc etc. Eu le spun „ursi” :)). Stiu ca nu seamana cu un urs ci mai repede cu un catelus sau cu o pisica dar parca suna mai fain cand zici „uite-o si pe aia, ma, cu ursii in picioare” decat „uite-o si pe aia, ma, cu pisicile in picioare”.
3. Aci mi-e ca te superi pe mine, dar te superi rau. Mda, copilasul pare a fii emotionat, dar nu cred ca starea lui se bazeaza doar pe simplul fapt ca-i place vocea mamei sale. Bebele cand e nascut nu recunoaste fix vocea mamei (in burtica, el nu o aude exact asa cum o aude cand e afara) dar o asociaza cu mirosul mamei si stie ca este ea deoarece „vocea” asta noua care seamana cu vocea care mi-a vorbit/cantat timp de 9 luni vine la pachet cu mirosul pe care-l avea mamei. Ca pana la urma el asta e in stare sa recunoasca in momentul nasterii.
Asa si mai stim si ca bebelusii au amintiri din perioada intra-uterina, majoritatea fiind amintiri emotionale. Eu mai tare cred ca mama, in perioada sarcinii, a avut un eveniment cu o incarcatura emotionala foarte complexa pe care l-a asociat cu aceasta melodie. Din cate am inteles eu bebele plange cand o aude pe mamica lui cantand doar aceasta melodie. Asa ca daca era vorba doar despre vocea ei…plangea si la celelalte.
ApreciazăApreciază
3.cred ca explicatia este ceapa pentru tocanitza Copila era la lectia: asta te asteapta daca
ApreciazăApreciază
:))
ApreciazăApreciază
Cum să mă supăr? Eu nu am zis că ar fi impresionat de vocea mamei. Pe mine m-a uimit puţin modul ăsta de a plânge. E clar că nu o face nici de foame, nici că îl doare ceva. Acum că plânge de dor şi jale sau de emoţie… numai el ştie 😀
ApreciazăApreciază
am citit tarziu postul tau… ca sa mai am ocazia incercarii de a ghicii…
oricum… ma gandisem ca… poate se facuse ora 5… si apelase la un ceai…
ApreciazăApreciază
Cred că a băut oricum multe ceaiuri în spital, săracul 😀
Mulţumesc pentru vizită, o zi frumoasă!!
ApreciazăApreciază
Pingback: Fereşte-mă, Doamne, de prieteni că de vecini nu mă mai scapă nimeni | Poteci de dor
O. Am citit completarea. Greşeala lui – a vrut să mediteze 😆
ApreciazăApreciază
Am cam ajuns la spartul târgului, așa că am aflat și ce-a făcut bietul englez… era cumva previzibil că o trăznaie tre să facă bietul, că prea era amețit…
Cât despre videoclipul cu piticul… se vede că trăiește povestea cântată de mamă-sa cu tot suflețelul lui! 🙂
ApreciazăApreciază
E bine şi acum, nu e târziu să râdem de el 😀
ApreciazăApreciază