Tăceri trăite cândva…

Sursă foto
Tăceri găzduite de Suzana

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Tăceri trăite cândva…

  1. Issabela zice:

    … Știi cum e asta?? „Copilărie, iartă-mă c-am vrut să fiu om mare…”

    Apreciat de 9 persoane

  2. nu se poate asa ceva, Potecuta! nu se poate! sa vii tu asa dulce, drag si atingator! nu! vai, vai, ce mi-ai facut! tacerile astea atat de dulci, si atata emotie in ele…
    💗

    Apreciat de 2 persoane

  3. miniaturile zice:

    Copil drag… copil blând… copil jucăuș – Potecuța noastră! ❤

    Apreciat de 2 persoane

  4. Minunate tăceri ai ales, tăceri vorbitoare sufletului. Inițial am vrut să aleg una care îmi place mai mult dar nu m-am putut hotărî, toate, toate îmi plac mult de tot. Mulțumesc mult, o după amiază frumoasă! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ana G. zice:

    ❤️ Vremuri demult apuse. Amintiri frumoase.

    Apreciază

  6. tink3rbe11 zice:

    Cu tăcerile astea atingi și cel mai rece suflet.
    ♡Cum m-ai lăsat copilărie să plec în lume’așa desculț
    De ce-ai îngăduit în ani la visuri multe să renunț
    Cum ai permis să se așterne pe chipul fin fără de pată
    Atâtea umbre ,atâtea riduri ,neliniști și furii deodată
    Te-nduplecă și dă-mi răgazul să mai respir măcar odată
    Mireasma anilor tăi magici când mai eram la mama fată. ♡
    Aș privi tăceri din astea minute,ore în șir și nu m-aș sătura. Atâtea amintiri ,frânturi dragi .
    Să nu dai puritatea asta din suflet pe care o ai, nimănui și pe nimic.

    Apreciat de 2 persoane

  7. sticri zice:

    Merg si eu la sanius cu cipilul din ultima imagine, ca sa mai scap de caldura de afara
    😊

    Apreciază

  8. ©Cri zice:

    Mare bucurie am simțit și eu privindu-le, Potecuță! Câtă emoție simt, încă, și cred că-mi va rămâne în suflet mult timp de acum încolo… Îți mulțumesc!!❤️ Și, bineînțeles, le aleg pe toate! 🙂

    Apreciază

  9. Jo zice:

    Puștanul ăla la fel de înalt ca gânsacul este Nils Holgersson? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  10. anasylvi zice:

    Cea cu gascanul mi-a atars si mie atentia, dar toate sunt frumoase fiindca sunt cu copii aflati in comuniune cu natura, cu animalele. Probabil una dintre cele mai frumoase lucruri care se pot spune despre copilarie este aceasta relatie stransa cu natura, indiferent daca esti de la tara sau de la oras. Acea apropiere pe care adesea o uitam mai tarziu, mai ales dupa ce intram in vizorul institutiilor menite sa ne educe mintea.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mă bucur că ţi-au plăcut, Ana!
      Poate că mai avem pe undeva, prin noi, puterea de a face ceva în sensul ăsta. Că şi acele instituţii tot de oameni sunt conduse. Oameni care au mintea educată de oameni care… şi tot aşa.

      Apreciat de 1 persoană

  11. Suzana zice:

    Superb miracolul copilariei! Imagini de exceptie. De aceasta data mie mi-e foarte
    greu sa aleg. Emotia din ele spune atat de mult…
    Multumesc din suflet pentru aceste imagini minunate, draga Potecuta!
    Happy WW! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  12. Iosif zice:

    Magnifice instantanee ! Merci !
    Am trait real, fiecare tacere prezentate de tine, iar peisajele sunt aproape identice cu cele colindate de mine. Uneor furam câte un ou de prin cuibarele din sura, și-mi cumparam bomboane de lapte cu umplutura. 🙂
    O seara de povesti frumoasa si racoroasa, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  13. doar nicole zice:

    Cât de frumoase sunt toate, una și una… lumina e superbă! Deschid fiecare câte o poartă spre acel ceva magic al copilăriei, animăluțele, iarba, merele ronțăite pe cărare în soare, după casă… mirosul de fân, cât de reușite pot fi!!

    Apreciază

  14. daurel zice:

    Perfecte!
    Happy WW!

    Apreciază

  15. MNiko zice:

    Cata delicatete si gingasie in aceste taceri. Multumim Potecuta.

    Apreciază

  16. Dulci aduceri aminte! Morcovii erau mult mai buni la gust, proaspăt scoși din pământ, decât preparați și puși în farfurie. 😀

    Apreciază

  17. Roximoronica zice:

    Ce frumuseți ai adunat aici, Potecuță! Fotografia cu câinele care acoperă fața fetiței am pus-o la inimă și nu-i mai dau drumul de acolo. Te îmbrățișez!

    Apreciază

  18. Diana zice:

    Ca o atingere de fulg pe suflet sunt aceste imagini. Fulgul din prima poza nu m-a „pregatit” pentru ce-a urmat. Am savurat momentele. ❤ Ma bucur, o data in plus, ca n-am trait o copilarie de plastic. 🙂 Stiu cum este in (aproape) toate ipostazele prezentate. (mda, ma laud) 🙂
    Multumesc pentru gingasie, Potecuta! ❤

    Apreciază

  19. Ileana zice:

    Da, le-am trăit cu drag suflețel de copil frumos!🤗
    Ce vremuri!!! ♥️ Au mers la suflet! Mulțumesc frumos!👍🤗♥️

    Apreciază

  20. Carmen zice:

    Am ramas fara cuvinte la asa fotografii. Dor de zapada si de copilaria inocenta. Multumesc pentru clipele de evadare odata cu aceste superbe si reusite cadre.O vara de poveste mai departe!

    Apreciază

  21. Imaginnile astea chiar asa le pot privi, in tacere, pentru ca frumusetea lor nu mai lasa loc cuvintelor.

    Apreciază

  22. Aura B. Lupu zice:

    N-am cum să aleg, minunate toate!

    Apreciază

Lasă un comentariu