Arhive etichetă: televizor
Am revenit să vă rog ceva
Sărut-mâna şi bine v-am regăsit! Da, da, sunt tot eu, bloguleţul care v-a anunţat că Potecuţa intră în concediu. N-a trecut chiar mult de atunci, deşi eu simt că a trecut o viaţă, şi nici nu visam eu că mă … Continuă lectura
Pe vremea mea…
Azi dimineaţă, pe la 11, când munceam mai cu spor, pac, se stinge lumina, se opresc calculatoarele, se închide televizorul, se face linişte. Toate odată, da. După 15 secunde, se aprinde lumina, ţiuie calculatoarele, porneşte televizorul. Din nou, toate odată. … Continuă lectura
Dependenţe reactivate
Când am fost mică, am avut un vecin. Îl chema Bogdan şi era la fel de mic. Nu ştiu dacă am avut chiar de toate, ştiu doar că nu mi-a lipsit nimic în anii ăia. Mă rog, nu am simţit … Continuă lectura
O zi pe repede-nainte
Nori. Mulţi nori. Mulţi şi grei. Apasă pe umeri şi pe priviri. În staţie, oamenii se uită pierduţi în zare. Sau după autobuz. N-au timp de nori, nici norii n-au timp de oameni. Autobuzul nu vine. Încă. Se apropie doi … Continuă lectura
Niciun titlul n-ar fi titlu…
Nu e o postare potrivită pentru o zi de luni, după Crăciun. O zi în care unii se întorc la muncă mai obosiţi decât au plecat înainte de vacanţă, mai fără chef decât oricând, povestesc colegilor cum au petrecut, cu … Continuă lectura
Sunt pui de omidă. De Mamă Omidă
Încep să cred că, văzând că nu vreau să mă nasc, ba din contră, că am intenţii să mor înainte de-a primi pălmuţa la fund şi să-i mai trag şi pe alţii după mine, ursitoarele sau ce-or fi fost, mi-au … Continuă lectura
Dimineţi pentru… vise şi noi
Cunoşti dimineţile acelea care te iau prin învăluire cu aerul lor curat şi te aruncă în viaţă înainte să apuci să îţi dezlipeşti capul de pe pernă? Alea în care deschizi larg geamul şi insipiri adânc ca şi cum ar … Continuă lectura