Arhive etichetă: suspin
Telefon din neant…
– Bună ziua, am sunat la biroul de reclamaţii? – Bună ziua, doamnă! Nu, noi nu primim şi nu facem reclamaţii. Dar vă putem îndruma spre… – Atunci la obiecte pierdute? Autodenunţuri primiţi? – Nu, ştiţi, aţi sunat la… – … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat denunţ, reclamaţiii, suspin, telefon din neant, tuse
61 comentarii
Toamna unui ne-scriitor
Dragă…, mi-e toamnă. Nu râde, citeşte-nainte, ar trebui să ştii cât sunt de previzibilă. Cum ar putea să-mi fie când afară-i toamnă? Dacă aş fi scris asta-n plină primăvară şi dacă aş fi scriitor… eheei, câte alte nuanţe ar fi … Continuă lectura
Publicat în Scrisori
Etichetat cer socoteala, frunze, ne-scriitor, ploi, scriitor, suspin, toamna
97 comentarii
Ce-ar fi fost să fie…
Ştii…, era să fie primăvară! S-au înseninat priviri, s-au dezmorţit simţiri şi dintr-o dată, oamenii au reînceput să zâmbească. Mergeau aşa, prin dimineţi, cu eşarfe la gât şi cu surâs pe buze, cu flori în mâini şi cu vise-n braţe … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amintire, ar fi putut fi, flori, inverzire, primavara, rascruce, senin, suras, suspin
52 comentarii
Pe cine-ai vrea aproape?
Pe cine-ai vrea aproape să-ţi învelească visul prea brusc şi prea devreme pierdut între păcate când vântul sau neantul i-or înteţi suspinul cin’ să-i aline dorul, să-l legene pe pleoape? Şopteşte-mi, ştii prea bine că n-am să dau de veste … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amestecand, aproape, culori, irosim, ne pasa, neant, nuante, prag, secret, secunda, suspin, vis, zori
77 comentarii
Cincizeci de rânduri ale potecuţei
Am văzut, plimbându-mă prin căsuţele din jurul potecuţelor, un fel de leapşă în care trebuie să spui cincizeci de lucruri despre tine. Primul gând, mai sprinten şi mai gălăgios, a strigat: „cincizeci? Atât de mult? Ce-aş putea să scriu în dreptul … Continuă lectura
Aud plângând pădurile
Suspină-n cruci pădurile şi degetele, foste ramuri, se-adună-n trei ca se-nchine când sărutate-s pe la hramuri Îşi risipesc setea prin jarul mistuitoarei neputinţe şi îşi trosnesc mocnit amarul prin fum renunţă la dorinţe Le strigă crengile pe nume adulmecând câte … Continuă lectura
Pierdut gând, îl declar nepreţuit
N-aţi văzut, cumva, un gând Cald şi bun şi fără pată? L-am trimis să încălzească Dor stingher, alb, tremurând. N-a ajuns pe-un ram de brad, Pe-o steluţă sau frunzare? Eu i-am spus să se oprească Doar pe-un chip înfrigurat. Nu … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat brad, colinde, frunzare, gand, infrigurat, insingurat, mangaiat, nepretuit, pierdut, ram, suspin
56 comentarii
La taifas cu sufletul
„Auzi, suflete? Tu cum iubeşti când iubeşti?”, l-am întrebat în timp ce se juca ascunzând dorinţe în baloane de săpun. Preţ de o risipire, am crezut că nu m-a auzit deşi a tresărit, i-am văzut zvâcnirea. Şi-a sprijinit apoi fruntea … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat cromatic, culori, iubire, izvoare, muzical, suflet, suspin, vise
34 comentarii
Urme de gânduri în zăpezi
Se vor aşterne curând zăpezi peste cuprins şi îmi voi adăposti gândurile în braţele albului ce-mi va acoperi cărarea. Va ninge peste întâmplări şi va fi frig într-un „acum” nedefinit. E vremea când amintirile se prind în jocul umbrelor şi … Continuă lectura
Publicat în Picătura de folk
Etichetat alb, casute, Emeric Imre, foc, fum, gand, ning, saraci, suspin, zapezi
49 comentarii
Poteci de dor 