Arhive etichetă: refren
Nu el e schimbat, ci tu, doar tu…
Acelaşi oraş cu aceleaşi străzi, parcă din ce în ce mai mici, parcă din ce în ce mai pustii, aşteaptă, cuminte şi tăcut, să laşi puţin nicăieri-ul în care te-a pierdut şi să-i revii măcar pentru o respiraţie la umbra … Continuă lectura
Pe-un colţ de telegramă
Aşa mi-a venit, nu, n-am plănuit nici ora la care voi fi de plecare, nici trenul în care-am urcat la-ntâmplare, nici locul spre care mă-ndrept. N-am geamantane dar am buzunare în care se-ascund un cer şi-un pământ-frunze în vânt, o … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat buzunare, cantec, colt, de demult, de jale, geamantane, iubiri interzise, mahalale, nescrise, noapte, plecare, refren, reguli, telegrama, tren
64 comentarii
Ploile-mi bat în geam cu fiori. Lirici.
Eu nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine ploaia, dacă nu mă înghite (cum era să o păţesc în ziua aia nefastă), mă inspiră. Şi dacă nu mă inspiră, face un bâldâbâc şi-mi intră mintea la apă din două … Continuă lectura
Cad printre frunze şi tac…
Uneori, când visele rămase singure încă îşi mai ascund în pernă pleoapele întredeschise, mă împiedic de un surâs şi mă agăţ de câte o amintire care să amortizeze căderea. Mă amuză privirile încărcate de suspiciune ale trecătorilor curioşi care analizează … Continuă lectura
Romanţă în doi. Gheaţă la mal
Noaptea încă nu şi-a ridicat perdeaua de tot, o mai leagănă puţin, să nu ne scoată brusc din lumea viselor chiar dacă suntem deja în plină stradă, pierduţi printre cei care îşi grăbesc paşii încercând să se ascundă de frig. … Continuă lectura
Poteci de dor 