Arhive etichetă: poezia ucisă
Domnul XO şi poezia ucisă – finalul
S-a simţit vinovat. Nu s-a gândit nicio clipă la faptul că ar putea face un mare rău, dorind de fapt să facă, dacă nu un bine, atunci măcar un gest care să abată pentru o clipă atenţia de la cotidian … Continuă lectura
Domnul XO şi poezia ucisă III
A mai scris câteva astfel de îndemnuri pentru zâmbet, pentru poftă de viaţă, pentru bucuria clipei. Scurte şi însoţite mereu de acel semn universal al zâmbetului. A mai găsit câte un mesaj, la fel de scurt, sub mesajul lui, un … Continuă lectura
Domnul XO şi poezia ucisă II
S-a gândit că e nevoie de ceva, de un ceva, în afară de anunţurile obişnuite care nu fac decât să-i încrunte pe oameni atunci când se întorc acasă sau când pleacă de acasă. Ştia foarte bine că în ambele cazuri … Continuă lectura
Domnul XO şi poezia ucisă
Domnul Vlădescu, aşa cum i se adresau oamenii care aveau cu el o legătură strict profesională, Tudor, cum îi spuneau prietenii, sau Tuto, cum îi spuneau ai lui, că aşa şi-a spus el prima dată numele, participa pentru prima dată … Continuă lectura