Arhive etichetă: plecare
Mai e o fărâmă…
Mai e o fărâmă de toamnă -un rest rătăcit prin sertare- şi crud ne condamnă la iarnă în loc de un semn la plecare. Nu mai e timp de reproşuri, nu mai e loc de cuvinte când fumul înalţă prin … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat condamnare, desfrunzeste, farama, iarna, menestreli, noaptea, plecare, prag, toamna
70 comentarii
Pe-un colţ de telegramă
Aşa mi-a venit, nu, n-am plănuit nici ora la care voi fi de plecare, nici trenul în care-am urcat la-ntâmplare, nici locul spre care mă-ndrept. N-am geamantane dar am buzunare în care se-ascund un cer şi-un pământ-frunze în vânt, o … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat buzunare, cantec, colt, de demult, de jale, geamantane, iubiri interzise, mahalale, nescrise, noapte, plecare, refren, reguli, telegrama, tren
64 comentarii
Monolog ironic
Şopteşte-mi, iubite, despre visare, Pictează-mi în gând bucurii nefireşti Hai să fugim la un capăt de zare Să afle doar vântul când m-amăgeşti Spune-mi, iubite, despre dorinţe, Aşterne-mi pe trup dulci săruturi fierbinţi Cât judecă lumea şi-aruncă sentinţe, Eu sorb … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asteptare, iubire, mirare, plecare, tarm, uitare, visare
34 comentarii
Poteci de dor 