Arhive etichetă: masa
Spune-mi cum mănânci ca să-ţi spun… ceva
Din când în când, se recomandă o cură intensă de săpături interioare pentru a-ţi reaminti ce, cine sau cum eşti tu în cele mai deep cotloane, vorba ardeleanului. Sigur, te cunoşti destul de bine şi fără să-ţi pui muşchii minţii … Continuă lectura
Aud plângând pădurile
Suspină-n cruci pădurile şi degetele, foste ramuri, se-adună-n trei ca se-nchine când sărutate-s pe la hramuri Îşi risipesc setea prin jarul mistuitoarei neputinţe şi îşi trosnesc mocnit amarul prin fum renunţă la dorinţe Le strigă crengile pe nume adulmecând câte … Continuă lectura
Linişte-n noi…
La masa morţii se ascut pumnale Lumea cu totu-i un cumplit război Se-abandonează vieţi prin galantare Şi nimeni nu mai crede-n negustori Pustiu e-n străzi căci foste felinare Sperie umbre şi le-ntorc din drum Alungă orice pas spre aşteptare Nu … Continuă lectura
Constantine, Constantine…
Bucură-te, Constantine, toţi cei dragi îţi bat în poartă, dă-le vin, dă-le şi pâine, uită de-amarul din soartă, să te bucuri, Constantine! Hai şi cântă, Constantine, ţi-au venit copiii-acasă, toţi ai tăi sunt lângă tine, hai, aşează-te la masă, râzi … Continuă lectura
Lumânări la porţi II
Fata lu’ mama, ia vezi oţâră că o mai rămas nişte salată orientală de ieri, dă să o pun la porc că nu o mai mâncă nimeni că e cu oţăt şi nu e bine să mai mâncăm azi. Şi … Continuă lectura
Gând din necuvânt
Tăcut-am ieri şi-n necuvinte Aripi pe gânduri am pictat Iar clipa-aducerii aminte Dorul de zbor le-a strecurat Nu le-am şoptit spre care zare Să-mi ducă nerostitul dar Când fost-au gata de plecare Şi-au scuturat visul de-amar Şi s-au pierdut în … Continuă lectura
Dor de pridvor
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, Spunea Poetul vremilor apuse Îi caut astăzi urma prin noroi Dar toate ale satului sunt duse Feciori şi fete şi-au legat norocul Lângă fântâni secate de uitare Când dorul de-ai lor „buni” aprinde focul … Continuă lectura
Arome din trecut
Ieri, în timp ce „bucătăream” cu talent, mi-a revenit de nicăieri o amintire care m-a luat în braţe şi mi-a ţinut companie până când am terminat treaba pe lângă aragaz. Nu ştiu în ce sertăraş a fost păstrată dar văd … Continuă lectura
Iaaaar? Logica ei de treabă…
E foarte adevărat că „după război mulţi viteji” arată muşchii şi recunosc că mă încadrez perfect în „peisaj” dar e cam târziu pentru scuze şi rugăminţi fierbinţi la îndurare. Nu i-am găsit iubită lui Gheorghiţă şi s-a răzbunat crunt. A … Continuă lectura