Arhive etichetă: drum
Din cioburi de oglindă
Nici azi nu ştiu prea bine cine sunt Poate-am rămas doar început de gând Sau poate doar o umbră de mirare Ce-şi caută-nţelesul pe cărare. Născută din iubire, aş fi vrut Să nu cerşesc nimic cu împrumut, Să dau comori … Continuă lectura
Prea plinul unui gând
Sssst! Gânduri nerostite au rămas suspendate undeva între colţul drept al sufletului şi cerul gurii. Visează nemărginiri dar îşi fac culcuş în cotloane umbrite de ticuri nervoase care trântesc uşa-n nasul dimineţii şi se întorc la somnul lor în care … Continuă lectura
Gând din necuvânt
Tăcut-am ieri şi-n necuvinte Aripi pe gânduri am pictat Iar clipa-aducerii aminte Dorul de zbor le-a strecurat Nu le-am şoptit spre care zare Să-mi ducă nerostitul dar Când fost-au gata de plecare Şi-au scuturat visul de-amar Şi s-au pierdut în … Continuă lectura
The return of Potecuţa
Am vinit. V-a fost dor de mine? Tare, tare? Ştiam. Dacă nu, ce să zic? Îmi pare rău dar mai stau pe capul vostru. Uf, dar scurt mai e concediul şi repede mai trece. Nu ştiu cu ce să încep. … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat Chisinau, concediu, drum, fete, oboseala, return of, tineri
77 comentarii
Fiind şcolar cutreieram
Intru brusc în subiect, fără introducere pentru că oricum presimt că mă voi lungi enervant de mult. Profesoara de geografie din V-VIII, era îndrăgostită de excursii şi cred că e şi normal. Organiza cam trei excursii într-un an şcolar şi … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat apa, colegi, cutreieram, drum, excursie, munte, obiectiv, profesoara, scolar, tara
45 comentarii
Călcând pe urme de om mare…
Că românu’ s-a născut poet, se ştie? Se ştieee! Că e frate cu codru’, se ştie? Se ştie! Că e inventiv, se ştie? Se. Că scoate bani şi din piatră seacă, se? Se. Măi, da’ că uneori se întrece pe … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat bani, drum, obiectiv, oras, preşedinte, traseu, turist, urme
38 comentarii
„Să nu știe că m-am dus…”
În nopțile fără de vise, după ce pictezi și ultima stea pe pânza care te apără de neșoptire și te întrebi dacă ochii care-ar putea număra sclipirile din întuneric sunt acoperiți de pleoape obosite sau înecați de neputințe, te iei … Continuă lectura
M-am pierdut de mine…
E tot mai greu drumul spre mine Tot mai anevoioasă-i căutarea În negura asta din lume, Mi-am rătacit de tot cărarea Spun ce-am de zis doar când cuvântul Are puteri vindecătoare De nu, las să vorbească vântul În locul şoaptei … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat cale, cotitura, drum, felinar, nebunie, poteci, ratacit
40 comentarii
Flori şi mulţumiri!
Mi-e greu să mai scriu ceva după ce am trecut pe la voi, prieteni dragi, şi am „respirat” fiecare cuvânt scris cu dragoste pentru Mamă, pentru Femeie. Şi totuşi, încerc să las o uşoară urmă cu parfum de mulţumire. La … Continuă lectura
Din doi în doi
Îmi rătăcesc paşii prin zăpezile de altădată şi las fulgii să-mi învăluie surâsul. Privesc cu mirare cum urmele mele sunt acoperite încet ca şi cum totul trebuie să rămână imaculat, fără regrete, fără semne că cineva a păşit, cândva, pe … Continuă lectura
Poteci de dor 