Arhive etichetă: crengi
Aud plângând pădurile
Suspină-n cruci pădurile şi degetele, foste ramuri, se-adună-n trei ca se-nchine când sărutate-s pe la hramuri Îşi risipesc setea prin jarul mistuitoarei neputinţe şi îşi trosnesc mocnit amarul prin fum renunţă la dorinţe Le strigă crengile pe nume adulmecând câte … Continuă lectura
Poveste despre oameni
A fost odată un brăduţ. Avea înălţimea unui copil de câţiva ani. Tatăl acelui copil l-a adus de departe, din vârf de munte şi l-a plantat cu grijă în faţa unui bloc oarecare, dintr-un oraş oarecare. Îl urmărea cu atenţie … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat brazi, ciripituri, conuri, copil, crengi, iarna, oameni, poveste, ram, ramuri
36 comentarii
Cad printre frunze şi tac…
Uneori, când visele rămase singure încă îşi mai ascund în pernă pleoapele întredeschise, mă împiedic de un surâs şi mă agăţ de câte o amintire care să amortizeze căderea. Mă amuză privirile încărcate de suspiciune ale trecătorilor curioşi care analizează … Continuă lectura
Când plâng copacii…
Îşi murmură copacii deznădejdile florilor pierdute, iubire! Valsează frunzele printre amintiri şi adie a vară dorul miresmelor apuse. Îi privesc pe ascuns de teamă să nu mă recunoască, să nu mă strige pe nume, să nu mă deconspire. Ce uşor le-ar … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat copaci, crengi, frunze, iarba, mugur, petale, vara, verde
35 comentarii
Poteci de dor 