Arhive pe categorii: Picătura de folk
La braţ cu dorul…
… am plecat la drum. Strâng la piept o carte veche care îmi va păstra amintirile între filele îngălbenite. Am luat cu mine şi un ulcior din care voi sorbi, la ceas de seară, stropi de nemărginire şi tot din … Continuă lectura
Cu toamna la rever…
Potecuţa s-a trezit cu chef de filosofat, cu melancolie, cu postare de „corason”, cu… înţelegeţi voi ideea. Dar după câteva ture pe bloguri, s-a instalat în sufletul potecuţei o veselie de nedescris şi numai serioasă nu pot sta. După zâmbetul … Continuă lectura
Încă e joi…
… şi toamna e în plin spectacol. De culori, de arome şi de amintiri. Las azi muzica să spună ce aş fi vrut să spun eu. Sau să spună ce vrea ea… E prea multă linişte şi „aud frunzele cum … Continuă lectura
Folk pe potecuţe…
Spuneam în prima zi de „folk pe poteci” că, pe lângă cei foarte iubiţi şi cunoscuţi artişti, aş vrea să vă pot face cunoştinţă şi cu cei mai tineri. Şi dacă toamna se numără bobocii, aduc şi eu pe potecuţe … Continuă lectura
„Este vorba de foc şi cenuşă”
Astăzi pe potecuţe e folk. Şi suflet. Un suflet mare cât o lume-ntreagă : Tatiana Stepa. Am citit sute de articole despre ea, aş vrea să vă scriu atât de multe dar mi-e teamă că mă voi pierde în detalii … Continuă lectura
La ceas de seară
Se-aşterne lin toamna şi-mi plouă-n suflet ruginiu… Ochii-mi sunt oglinda târzie a nopţii, scrutează pustiul şi-şi scaldă cearcănele în picuri fierbinţi de doruri. M-am pierdut printre întrebări, mă caut în răspunsuri şi învâţ semne noi de punctuaţie. Trasez linii şi, … Continuă lectura
Picătura de folk
Pentru că e joi, pe potecuţe e … folk. Şi pentru că e o „joi” specială, am amânat picătura de astăzi pentru săptămâna viitoare. Aici şi acum, nu puteam decât aşa :
Picătura de folk
Începând de astăzi, îmi propun ca în fiecare zi de joi, cei care aleg să se plimbe pe potecile mele de dor, să fie însoţiţi de …o picătură de folk. Pentru că asta fac de mai mulţi ani în zilele … Continuă lectura