Un singur sens, mai multe înţelesuri

Pe strada cu un singur sens, locuiesc, de-o parte şi de alta, în case mari, oameni care i-au dat vieţii sensuri multe. Şi diferite. Fiecare-n felul lui. Diferiţi sunt şi ei, diferite le sunt şi casele, şi visele, şi bucuriile, şi durerile. Uneori, doar dimineţile îi aduc în punctul comun în care numai ele ştiu să aducă oameni împreună: în faţa porţilor, în graba spre niciundele fiecăruia, salutând pe fugă înainte de a urca în maşină sau înainte de a porni, aproape alergând, pe acelaşi trotuar, în direcţii diferite. Neaţa bună, vecine, neaţa, vecine! Spor la treabă! Şi ţie, vecine! Şi uneori, doar uneori, şi în sens invers: gata treaba, vecine? Gata pe azi, vecine. Seară bună! Seară bună şi ţie! Şi intră apoi, fiecare-n parte, în casa lui, la grijile lui, la bucuriile lui, diferite toate, lăsând acel punct comun pe dimineaţa următoare, pe seara ce va să vină. Care grijă e mai mare, care bucurie mai deplină? Cine-ar putea spune? Şi de ce ar face-o?
Şi tot aşa, zi după zi, an după an, viaţă după viaţă. Dimineţile de iarnă îi mai făceau să poposească la o vorbă-n plus, dacă nopţile de dinainte le acopereau maşinile şi trotuarul din faţa porţilor cu zăpezi care trebuiau date la o parte. Cu gândul, fiecare, la ziua ce aştepta să fie bifată, tăiată-n bucăţi mari sau mici, planificată atent sau lăsată la voia-ntâmplării, vorbeau totuşi mai mult, cât dura curăţarea aia obligată sau făcută cu intenţii bune, uneori şi pe bucata de trotuar de la alt vecin sau la maşina altei vecine, că e prea frig şi prea îngheţat, nu strică un ajutor.

Aceeaşi stradă cu sens unic şi oameni cu atât de multe sensuri şi un singur punct comun. Până-ntr-un miez de noapte. Un miez de noapte care-a aprins acoperişul uneia dintre case. Şi dincolo de asta, a produs o tragedie. Da, dincolo de asta. Ar fi fost oricum o dramă. Dar puse-n balanţă… ar fi fost doar un acoperiş. Deşi, dacă ar fi fost doar aia, ar fi fost tot nenorocire.
Aşa cum pentru oamenii de pe orice stradă, o zgârietură pe maşină e o problemă. O maşină făcută praf, dar cu o viaţă salvată, devine… doar nişte fiare, bine că n-a fost mai rău. Dar o maşină lovită de o altă maşină în faţa casei e o tragedie. Că aşa sunt oamenii, pe orice stradă ar locui. Şi nu-s de condamnat pentru asta. Cum să le măsori problemele? Şi totuşi…
În acel miez de noapte, oamenii de pe strada cu un singur sens s-au întâlnit într-un alt punct comun, în suflet şi gând. În disperare, între Doamne fereşte! şi Doamne, te rog, ajută să nu ajungă la casa mea!, între durerea împărţită cu vecinii în necaz şi rugăciunea de a-i feri pe ei de un aşa necaz. Un singur sens, aceleaşi gânduri.

Dimineaţa a găsit strada în tăcere. Şi apoi învelită-n nori şi vânt aspru. Unii s-au trezit greu după o noapte nedormită. Şi au pornit, grăbiţi, spre acelaşi niciunde. Cu propriile gânduri. Poate mai împovăraţi, şi de povara asta, poate mai uşuraţi, că n-au fost ei, că ale lor sunt mai uşoare în comparaţie cu asta. Şi cu multe altele. Şi poate au uitat, luaţi cu bucăţile mari şi mici în care şi-au împărţit ziua. În felii, în funcţie de priorităţi sau necesităţi.
Îşi vor aminti când vor reveni spre casă. Şi cât timp acoperişul făcut scrum va rămâne aşa, cu strada la picioare, îi va face poate să-şi mai ridice ochii spre el, dereticând prin curte. În comparaţie cu asta, un copăcel în floare, peste care se lasă iar fulgii, e doar un copăcel în floare. Şi totuşi…
Pe lângă asta, o maşină stricată e doar o maşină stricată. Şi totuşi…
Pe lângă asta… şi totuşi…

Se va repara cândva acoperişul. Drama lăsată-n urmă nu va mai putea fi reparată. Dar un acoperiş nou îi va face pe cei care locuiesc pe strada cu un singur sens să uite. Şi vor reveni la ale lor. Ale lor care sunt mari sau mici, fără a mai fi comparate cu nimic. Pentru că totuşi… bucuriile şi visele, tristeţile sau dramele, nu au termeni de comparaţie. Şi fiecare stradă, cu unul sau mai multe sensuri, aduce din când în când oameni împreună şi apoi îi lasă pe fiecare să le trăiască aşa cum poate, aşa cum crede. Zi de zi, an de an, viaţă după viaţă. Cu multe sensuri.

Foto

Publicitate