Jurnal din capul meu V

Bucuria săptămânii: soarele şi ploaia şi ninsoarea şi iar soarele şi ploaia. Şi primele semne de cado’ şi discuţia de aseară despre bucurii mici şi mari, lumi mici şi mari, vise mici şi mari. Şi mâncarea „din briscă” cu o prietenă dragă, şi fiecare zi din săptămâna asta. Da, bucuriile mici ştiu să ofere bucurii mari. Dacă le lăsăm să fie.

Mirarea săptămânii: nu ştiu dacă nu ar fi mai potrivită la descoperirea săptămânii. Sigur, n-am descoperit eu apa caldă, dar acum parcă am realizat mult mai bine şi „pe concret” cum ştie memoria să selecteze ce vrea ea. După postarea cu teză de la psihologie, am avut un moment de ezitare, m-am îndoit de mine, am avut un moment de: băi, dacă era doar o lucrare?, aşa că ce metodă mai bună de a-mi verifica amintirile decât întrebând foştii colegi? Am intrat deci pe grupul de fb al clasei, cu praf de 10 degete, am întrebat, am primit răspunsuri. Da, era teză. Dar cum era de aşteptat, s-a activat grupul şi am mai stat la depănat amintiri. Şi am realizat cât de ciudat funcţionează memoria. Unii nu-şi mai aminteau nici numărul de materii la care am dat teză, alţii au ştiut şi un subiect primit la o altă teză, cum am ştiut eu de ăsta de care am scris. Una jura că am dat teză la latină, deşi nu, alta la germană, deşi nu, altele au ştiut şi anii în care am dat aia şi nu aia şi tot aşa.
Evident, ştiam cum face memoria, pe pielea mea, ştiu că depinde de mulţi factori ce reţinem şi ce nu, dar nu ştiu să mai fi avut până acum ocazia să verific aşa, cu oameni care 4 ani au împărţit fix aceleaşi experienţe, aceeaşi vârstă deci, şi uite cum unii au uitat tot ce alţii ar putea reproduce de parcă a fost ieri. Fain, mi-a plăcut experienţa.

Descoperirea săptămânii: Un bărbat pe nume Otto. Delicios Tom Hanks. Şi nu numai el. Mariana Trevino e o scumpă. Problema e că n-am putut să-l antipatizez deloc pe Otto, aşa cum am făcut cu Ove, din celălalt film. Nu am reuşit şi nu ştiu de ce. Că Tom Hanks sau că, din contră, deşi e Tom Hanks n-a făcut rolul de ursuz şi morocănos până la capăt, ca apoi să-şi topească puţin câte puţin inima, aşa cum i se întâmplă lui, în acelaşi timp cu a lui? L-am iubit din prima şi m-au amuzat încercările de a fi nepoliticos. Dacă se mai face o variantă şi pe aia o voi vedea. 😀

Jocul săptămânii vine de la Jo şi sună aşa: cum explicaţi cuiva ce înseamnă vineri, fără să folosiți cuvintele: zi, săptămână, week-end.

Acest articol a fost publicat în Jurnal din capul meu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

71 de răspunsuri la Jurnal din capul meu V

  1. Mona zice:

    Ah! Mă bag la joc 😃 E despre cafea și nescrise 🫣 Iartă momentul de publicitate, dar nu m-am putut abține 🫠

    Cu această ocazie, încep și eu numărătoarea inversă… 4… 😉 și apoi ne auzim ❤️

    Apreciat de 1 persoană

  2. sticri zice:

    Deci… 🤣
    Fara sa folosesc cuvintele enumerate mai sus de tine, pot sa definesc ziua de azi cu un mic clip 🤣

    Apreciat de 2 persoane

  3. Ileana zice:

    Început de odihnă, dacă se poate și un post negru și cea mai importantă! 🙂

    Apreciază

  4. Cri zice:

    Vineri – 24 de ore mult așteptate și cu bucurie mare-mare întâmpinate. 😘🤗❤️

    Apreciază

  5. Oana zice:

    Vineri? Preludiul unei voluptoase relaxări. 🙂

    (asta la modul general și metaforic, pentru că eu mi-am planificat pentru mâine să fac ordine în cămară… deci voluptoasa debarasare) 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  6. rofstef zice:

    Exact așa: bucuriile mici le întrețin pe cele mari, nu?

    Mă alătur și eu . Urc în mașină, o duc la spălătorie, la aspirat, apoi parchez la benzinărie și bag motorina. Cam asta fac eu vinerea după serviciu.😆

    Weekend superb îți doresc, Po!

    Apreciază

  7. Vero zice:

    Fiindcă şi cele 24 de ore dintre joi şi sâmbătă trebuie să poarte un nume, li s-a spus vineri.

    Apreciat de 2 persoane

  8. Mugur zice:

    Nu intru în joc, căci nu mă joc, dar am să fac doar apel la grupul meu de colegi. Avem unul dintre colegii noștri care ști cine, în ce bancă și cu cine a stat în clasa întâi, spre exemplu. Ne-a uimit pe toți cu memoria sa.
    Eu, în schimb, nu mă pot lăuda cu performanțe, din contră.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mie mi-e rușine să zic, dar unor colegi din clasa întâi le-am uitat numele, i-am uitat pe ei…
      Am avut colegi 1-4, apoi alții 5-8, că s-a făcut o clasă nouă din mai multe clase. Și e șters mult din 1-4.

      Apreciat de 1 persoană

      • Mugur zice:

        La mine e și mai… complex. Am avut colegi în primele 3 clase, apoi m-am mutat în alt oraș, deci alți colegi. Am mers până în primul an de liceu, apoi iar am schimbat locul și colegii, de data asta înapoi, cu unii dintre colegii din clasele 1-3. Practic au fost 5 serii de colegi. Cumva este normal să fi uitat parte dintre ei, în special pe cei cu care nu am fost în relații mai apropiate.
        Iar dacă mai introduc și factorul timp…

        Apreciat de 2 persoane

  9. adrianport zice:

    Aveti grup de FB pentru fostii colegi de liceu! Super, sunt gelos!
    Ce-mi place mie cel mai mult vinerea este asta:

    Apreciază

    • Nu mă lasă să văd videoclipul. Oare pentru că-s pe telefon? Ma uit mâine de la PC, să văd ce e. Zice că nu disponibil în țara mea de glorie și dor.
      Aaaa, stai, lasă gelozia. A fost făcut pentru o întâlnire și s-a tăcut cu grație apoi ani buni. Când mai pune cineva o poză, se agită lumea o oră, două, și iar tăcere. Deci nu e de gelozeală 😆

      Apreciat de 1 persoană

      • Mugur zice:

        Mi-ai amintit de o filă de blog, cerută de unul dintre colegi. Am deschis-o, am avut câteva vizite sporadice și cam atât. Culmea, colegul cere o ceruse nu a apărut pe acolo. Filele acelea mai există și azi, dar este mult praf așternut pe ele, ca și pe umerii noștri, de altfel.

        Apreciat de 1 persoană

      • adrianport zice:

        Între „câte o poză din când în când” şi „nu mai ştiu nimic de ei de ani de zile” e o uriaşă diferenţă… Se simte al naibii de bine când eşti departe. Dar nu vreau să-mi plâng de milă. Mai sunt 40 de minute de vineri (la mine) deci: „The Cure – Friday I’m in love”

        Apreciază

        • Așa e, e o mare diferență. Dar nu ai fb? Știu, eu pe cel personal nu postez, dar e bun pentru astea. Că întreb de x de y, y pe z și tot așa, mai aflăm unii de alții.
          Daaaaaaaa, e super piesa, îmi place mult! Mulțumesc!

          Apreciat de 1 persoană

  10. -X- zice:

    Vineri ? … pretext pentru semi-leneveală la locul de muncă.

    Apreciază

  11. CARMEN zice:

    Otto, mersi trebuie sa-l caut ♥
    Amintirile… Daaa, suntem diferiti si percepem diferit si… e bine asa! ☺
    Vineri? Mda, total nepoetic, dar e o definitie posibila ☺☺☺24 de ore curinse între joi si sâmbata ☺☺☺
    Un weekend placut, Potecuta!

    Apreciază

  12. Păstrând ideea ta, aș zice că vineri este o bucurie mare formată din multe alte bucurii mici pe care așteptăm să le adunăm într-un șirag.

    Apreciat de 2 persoane

  13. Iosif zice:

    VVenus…

    Sa ai un weekend însorit si…înflorit!

    Apreciază

  14. anasylvi zice:

    Eu mai stiu la ce am dat teze, dar ce anume, nexam! Asa ca te felicit. 🙂 Pe Otto vreau si eu sa-l vad, mie mi-a placut Ove din carte, si cel din filmul suedez, am scris despre carte la mine pe blog, daca vrei sa (re)citesti – nu mai stiu daca ne citeam pe atunci. Na, memoria de peste. 😀
    Vineri: calificari sarituri cu schiurile/P1 si P2 Formula 1. Sezon rece/sezon cald. Intre sezoane avem bucuria ambelor.

    Apreciază

    • Da, unele amintiri îmi sunt foarte clare în minte, altele s-au ascuns bine, nu ştiu cum selectează, dar o face cum vrea ea 😀
      Mie Ove din filmul suedez mi-a plăcut de la jumate-ncolo. Otto din prima mi-a plăcut, e delicios.
      Uai, mie dacă mi-ai zice de calificări şi formula 1, aş zice orice, numai vineri nu. Aş zice sport, aş zice viteză, dar nu mi-ar trece prin cap că vrei să zici prin asta „zi de vineri” 😳 na, sunt paralelă, ai pierde jocul cu mine 😀 😀
      Zi faină să ai, Ana!

      Apreciat de 1 persoană

  15. Suzana zice:

    Vinerea este pentru mine cel mai delicios moment, in care fac bilanturi si (planuri de) giumbuslucuri! 😀
    Un weekend de poveste, draga Potecuta!

    Apreciază

  16. Diana zice:

    Ce este intre joi si sambata? Prietenul lui Robinson Crusoe. 😀 (nu ma pricep sa explic chestii, deh) 😉

    Uauuu! Ce faina faza cu grupul clasei! Singurele teze de care-mi amintesc sunt la fizica, mate si română.
    Weekend frumos, Potecuta! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Jo zice:

      Bravo, Diana! Exact asta am avut în minte când am propus cuvântul. Adică pe prietenul lui Robinson Crusoe. High five! Ești singura care și-a dat seama, deși unele din definițiile pe care le-am citit sunt de-a dreptul poetice. E nostim jocul ăsta, Potecuță!

      Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc, Diana!
      Da, e fain că e acolo, chiar dacă nu e prea activ, din contră. Dar uite aşa, apare câte o dilemă din asta şi îl mai resuscităm 🙂
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  17. Gabriela zice:

    – Venera –
    Pe vremuri era bucuria vantului de libertate. Dimineața – o rugă către iubita Sfãnta Paraschiva şi dietă de post. Dupą pranz, cu energie pozitivă, gata de drum. La jumătate distanță, intalnire tandră ş plan de explorare. Un început de excursie, cu triluri de fericire pe față şi-n inimă!

    Apreciază

Lasă un comentariu