Voi asociaţi voci cu melodii?

Intru direct în… direct, adică-n subiect, că n-am găsit introducere la reducere şi pe aia cu „toamna ne mângâie blând cu razele-i ademenitoare şi nuanţele de basm şi aromele îmbătătoare” o las pentru o postare cu şi despre toamnă. Aşa că n-am decât să intru ca Vodă-n leguma aia din care în anumite zone din ţară se face ciorbă, şi vă zic că, înainte să vă zic, vreau să vă întreb (Doamne, ce talent de-a face varză o idee zace-n mine) cum staţi cu reinterpretările unor melodii celebre? Ştiu că nu ştiţi ce să răspundeţi, că n-aţi înţeles nimic. Vă explic acum. Şi nu vă întreb dacă auziţi voci, staţi liniştiţi.
Vorbeam cu cineva care cântă foarte frumos, că parcă ar vrea să apeleze şi la nişte „hituri”. Pardon, şlagăre, că cică hituri sunt astea cântate mimate de la Andre încoace, alea mai vechi sunt şlagăre. Genul de melodii fredonate de generaţii-ntregi, ba pe la cabane la munte, ba pe chefuri, ba pe la mare, ba pe la nunţi-botezuri-divorţuri. Melodii pe care le ştie aproape oricine, dar care sunt inevitabil asociate cu o voce, indiferent de cum sună vocea aia.

Ca o paranteză în strânsă legătură cu subiectul, îmi amintesc de un concert Cargo la care un mare fan din grupul cu care eram a zis: bă, melodiile-s tot alea, le ştiu pe toate pe de rost, dar fără vocea lui Kempes parcă nu mai sunt alea şi nu-mi mai vine să urlu la ele. Aşa cum unii ziceau că nici Compact n-a mai fost la fel fără Leo Iorga. Oricât de bine ar fi sunat o altă voce, nu era aia. Aia cu care eram obişnuiţi, ba răguşită, ba subţire, ba cumva, altcumva, nu aşa cum e asta.
Şi, revenind la discuţia de care am scris, spuneam că inevitabil oamenii vor asocia melodia cu vocea aia originală. Sigur că există foarte multe alte voci poate mult mai bune, nu susţin că aia e cea mai bună, dar nu va suna la fel. Şi nu ştiu, să fie doar obişnuinţa?
De pildă, că tot am avut aici recent jocul cu Pittiş, dacă vreţi să ascultaţi Vinovaţii fără vină, ce voce căutaţi? Dar The winner take it all? Sweet child o’mine? Nu vă sună deja vocile-n cap numai auzind titlurile? Iar zic: nu înseamnă că nu mai pot fi cântate de nimeni. Ba pot şi chiar sunt şi bine că e aşa.
Dar cred că una e să le cânţi undeva, într-un grup restrâns, alta la un alt nivel. Că nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când am chef de o melodie, mă duc direct la original, vorbind de astea foarte cunoscute, nu stau să ascult şi alte variante.

Nu vorbesc despre reorchestrări, reinterpretări. Că astea nu se pun. Am auzit nişte piese din folclor, „de mahala” sau aproape manele, puse pe jazz şi sună cum nu pot explica. Dar asta e altceva. Discuţia era dacă să cânte sau nu piese foarte cunoscute fix aşa cum sună ele, să nu schimbe nicio notă, niciun sunet, nimic.
Şi a rămas că se mai gândeşte. Că prima dată las să ştie lumea de el, după aia de alţii. Că-i mai bine aşa.
Voi? Ce aţi zice voi?

Şi am şi un remix pentru voi. Şi remixurile intră la altă categorie, că aici se pune beat, se pune bum, se pune poc-poc, se lasă ceva din original şi gata, şi uneori rezultatul e buuun de tot. Ca acum.
Piesa asta e fierbinte, de azi adică. Şi place la mine mult de tot, de tot, de tot. Dar, cum ziceam, nu-i despre ce vorbeam mai sus. O las aici, să o mai ascult 😀

Nici încheiere n-am. Asta e. Punct.

Foto

Publicitate