Citim un gând în joacă?

Şi la voi cad din cer cuburi de gheaţă în miniatură? Adică un fel de ceva, că grindină nu e. Dar nici ploaie normală nu-i. Ploaia asta doare. La propriu. Te biciuieşte pe unde te prinde. Ce bine că pe mine nu m-a prins. Încă. Nu se ştie în drum spre casă ce va fi, dar nu cred că doare mai tare decât o căzătură pe gheaţă. Pe asta din urmă am prins-o, am prins vremurile alea, vreau să zic. Am experimentat-o de mai multe ori şi-n poziţii diferite. Surpriză, doare la fel de tare şi pe spate, şi pe burtă, şi numa’ pe-un picior.
Altfel, aveţi chef de un joculeţ? Am avut prima şi prima dată-n minte să fie cu întrebări şi răspunsul să înceapă obligatoriu cu ultimele două litere din întrebare. Dar cred că pe ăsta l-am mai făcut şi oricum, ar însemna să ce? Să răspund numai eu? Nu-i frumos. Bine, şi la ăsta tot numai eu răspund, dar va fi altfel.
După aia am zis că facem aia cu mă gândesc la un cuvânt şi voi îl ghiciţi după indicii. Dar mi-am amintit de ceva care m-a întristat puţin când am auzit. Cineva întreba pe cineva dacă a auzit de cineva. Şi al doilea cineva a răspuns cu un nu care mie mi-a sunat ca nu-ul ălora care n-au auzit nici cuvântul „manea” apăi să fi auzit şi de un nume. Adică, nu ştiu, poate mă înşel eu, dar parcă a zis-o ca şi cum ar fi fost ruşine să fi auzit. Şi chiar dacă doar mi s-a părut, simplul fapt că nici măcar n-a auzit, fără să mai fie discuţie să şi ştie ceva, orice despre, mi se pare tristuţ. Bine, hai, trist de tot.
Acel cineva nu are nicio legătură cu zona de manele. Ăsta e un indiciu. 😀

Şi am zis să ne gândim noi toţi la acel cineva care cred cu tărie că merită asta. Prima dată eu, că voi vă veţi gândi pe parcurs. Va suna tare complicat la început, ştiu, dar veţi vedea că nu-i chiar aşa de horror.
Mă gândesc la o melodie. Da, cu legătură cu acel cineva de care celălalt cineva n-a auzit. Din păcate, zic eu.
Voi întrebaţi, să primiţi indicii, dar eu numai cu da, nu, poate, nu ştiu, irelevant voi răspunde.
Să nu mă ia gura pe dinainte, dau un exemplu altfel. Mă gândesc la un cuvânt. Voi întrebaţi: e românesc? Da. E substantiv, verb, bla, bla, eu zic dacă e sau nu. Dacă chiar mă prindeţi pe picior greşit şi nu ştie nici google (habar n-am, întrebaţi ceva ce chiar nu ştiu şi de bun simţ ar fi să caut pe google, să aveţi indiciul, zic nu ştiu şi mă iertaţi şi întrebaţi altceva, da?)
Irelevant ar însemna că nu vă ajută răspunsul. Deşi asta nu cred că se va întâmpla, că e clar că aveţi o pistă şi de aia întrebaţi, chiar dacă e falsă sau nu.
Nu promit că mă voi putea abţine, şi nici nu cred că ar fi corect, să nu vă zic şi un „cald sau fierbinte”, dacă sunteţi aproape tare de tot. Adică dacă ziceţi o altă melodie care să aibă măcar ceva-n comun cu cea la care mă gândesc. Că dacă zic nu, poate vă încurc şi ieşiţi din zona aia şi nu vreau asta.

Deci: eu mă gândesc la o melodie. Voi întrebaţi, pornim de la zero, că n-avem nimic acum. Vă rog din inimă, să nu daţi reply, chiar dacă după răspunsul meu mai aveţi întrebări ajutătoare. Eu vă dau reply cu da, nu, nu ştiu, irelevant, voi întrebaţi în comentariu nou. Ştiu că sună nasol, ca şi cum impun reguli. Nu asta vreau. Dar va fi mult mai uşor pentru ceilalţi să urmărească întrebările şi răspunsurile şi să adune indiciile.
Mă arunc în presupuneri şi zic aşa: sunt convinsă în proporţie de 99 la sută că pentru nimeni de aici nu va fi necunoscută piesa. De persoană nici nu mai încape discuţia. E cineva pentru care n-aş băga mâna-n foc, dar are o scuză mai mult decât bună. Şi ăsta deja e al treilea indiciu. 😛 😀

Încercăm? Dacă vreţi să întrebaţi de „personaj” prima dată, e ok, poate vă e mult mai uşor aşa ca de el să ajungem le melodie. Sau prima dată ne lămurim cu ceva despre melodie şi ajungem la el, cum vreţi voi.
Dacă nu aveţi chef de joacă, vă înţeleg, nu e nicio problemă, dar vă rog eu mult, mult, mult, să… să nu ne fluieraţi de pe margine. Data viitoare aducem şi fluierăturile, bine? 😉

Eu sunt pregătită să răspund. 😀

Foto

Publicitate