Stres la-nceput de toamnă

Eu nu-nţeleg de ce atâta stres
Tocmai acum, când toamna ne inundă
Aleile cu frunze, şi de vers,
Cu ploi şi ruginiu, lumea abundă

E timp de romantisme şi plăceri
Satisfăcute-n vii, la degustare
De struguri, mere, pere, dovlecei
Ce te îmbie cu a lor culoare

Ne-a ofticat ministrul Simonetta,
C-ar fi intrat prin baie, pe la noi,
Şi ne-ar fi zis că duşul şi chiuveta
Se-mpart de-acum la doi şi între doi

Şi unii s-au speriat puţin cam tare
C-au înţeles că ar fi obligaţi
Să-şi spele şi-alte chestii din dotare
Nu doar pe mâini, cum au fost învăţaţi

Au fost şi cazuri, foarte izolate,
De doamne ce au prevăzut dezastru’,
Şi-au năvălit pe la notari cu acte
De stări civile, casă şi cadastru’

Că fufa aia de la ei din scară,
Mutată de vreo lună şi ceva,
A pus în umbră bomba nucleară,
Şi-acum e mai periculoasă decât ea

Ea-i plină peste tot de silicoane,
Soţul, spăşit, de empatie-i plin,
Fata-ar putea de duş în doi să-ntrebe,
El, bun samaritean, să-i spună: vin!

Alţii se simt total nedreptăţiţi,
Au tot sperat că, pentru-economie,
Prin lege, obligaţi, forţaţi, siliţi,
La duş în minim trei ar trebui să fie

Şi uite-aşa, în ţara cu de toate,
Cu oameni ce se spală neîncetat,
Am auzit de-un duş şi dintr-o dată,
De nervi şi spume toţi ne-am inundat

De nu mai poate toamna să inunde
Aleile cu frunze, şi de vers
Cu ploi şi ruginiu, lumea s-abunde,
Că până şi prin băi e plin de stres.

foto

Publicitate