Doar întreb, bine?

Repet ce-am scris în titlu, să fiu sigură că nu mă certaţi degeaba când io-s nevinovată ca un pui de rândunică, inocentă ca un strop de ploaie caldă de vară şi alte metafore din sezonul primăvară-vară. Doar întreb. No aşa! No deci: eu nu pricep o treabă şi vă rog să-mi explicaţi.
Poate ştiţi, poate nu. Dacă nu ştiţi, vă zic eu: aseară, pe fusul orar made in Ro, mai exact în Sibiu, adică duminică, s-a terminat FITS-ul (dacă nu mi-ar fi fost lene, i-aş fi scris numele întreg, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Dar mi-a fost lene) cu un spectacol de lumini, lasere şi drone, în loc de artificii. Sigur că ce vreau să vă întreb nu e doar de acum, că am mai văzut din astea, dar ce-am văzut pe la festivalul ăsta mi-a amintit că vreau să vă întreb.
Dragilor, de ce unii preferă să rateze un moment cu care nu se vor mai întâlni curând, poate chiar deloc, pentru o înregistrare de proastă calitate, în condiţiile-n care ar putea găsi înregistrarea profi a momentului de care se pot bucura cât îl au fix sub ochii lor?

Şi mai clar: spectacolul de final. A fost transmis şi live pe net şi, evident, pentru că au scule de scule şi aparatură ultra super profi, urcată la mama naibii, au filmat mai clar şi mai bine decât ar fi putut filma toate telefoanele mobile la un loc. Spectacolul a ţinut 15 minute şi nu ştiu când va mai fi curând altul în Sibiu.
M-am uitat pe înregistrare, se vede tare bine. Normal, nu se compară cu ce s-a văzut atunci, acolo, afară. Dar eu aseară, acolo, nu am fost. Că la ora 23 şi ceva, când a fost, eram deja în pat, ruptă după un weekend cu escapade din oraş. Deci eu am ales varianta online, că pe aia live am dormit-o 😀
Ce se vede în înregistrare jos, unde stătea publicul? O pătură de luminiţe. Măi, oameni buni, de ce? Ce poţi filma cu un telefon, oricât de performant ar fi el? Şi ce să faci cu ce-ai filmat? Să ai amintire? Păi tătă suflarea presei a fost aici, ai filmări profi, cum am zis, dacă tot vrei şi amintirea filmată. Nu-i mai fain să vezi momentul cu ochii tăi, dacă tot eşti acolo, în loc să o vezi prin ecranul telefonului tău şi să te chinui să reglezi, să dai zoom, să stai cu telefonul nemişcat? Că atunci, care-i diferenţa între a vedea filmarea şi a fi acolo, când tu tot prin ecran vezi ce vezi?

Bun. Asta-i una. Alta: au fost spectacole de stradă (măcar la alea din sală nu e voie cu filmatul şi acolo nu prea au cum, nu că n-ar vrea) şi e drept, nu se pun pe net toate spectacolele de stradă, dar măcar frânturi. Dacă chiar vrei, tot găseşti. Unele spectacole au presupus care alegorice şi mii de oameni adunaţi. Şi pornea caru’ din punctul A, ajungea în punctul B şi gata. Ei, cum erau mii de oameni, tu, pă părsoană fizică, nu te puteai duce după ei, că era cordon. Dar se duceau ăia acreditaţii, cu camerele profi. Deci tu aveai la dispoziţie cam un minut, hai două, în care vedeai treaba exact în dreptul ochilor tăi. De ce, Doamne iartă-mă, să preferi să vezi treaba prin ecran, să ratezi privirea aia ochi în ochi, când ce-ai filmat tu, cu imaginea naşpa, că ai mişcat sau te-a lovit altul care filma şi se vede când ai tras de telefon, sau a trecut altul fix prin faţa ta şi din 50 de secunde de filmat, 20 sunt cu faţa oamenilor care ţi-au trecut ţie prin cadru, când te puteai uita liniştit la ce se întâmpla în faţa ta şi găseai pe urmă filmarea în altă parte?

Nu zic de selfieuri cu actorii, că a vrut omul să aibă poză cu el şi actorii pe lângă el în timpul actului artistic. Nu zic de filmări de câteva secunde, hai minute, nu zic de poze făcute actorilor. Zic de unii care, cât a ţinut „magia”, s-au uitat la ecranul telefonului cu care au filmat. De ce aşa? Nu e ca şi cum ratezi ceva şi nici nu-ţi dai seama că ratezi? 🙄
Vorbesc deci de momentele astea care-s ca steaua care-a răsărit şi azi le vedem, şi nu sunt. Dar le găseşti mâine filmate frumos, regulamentar. Şi în clipa aia cât durează ele şi se desfăşoară lângă tine, le-ai putea savura.

La un concert, de exemplu, ce anume speri că prinzi cu telefonul? Cu tăt zoom-ul de care-i capabil telefonul tău, faţa omului de pe scenă oricum nu ai şanse să o prinzi clar. Că-s lumini multe pe scenă care-ţi bat fix în telefon. Şi că tu eşti departe de scenă. Sunet? Ok, hai. Dar dacă-ţi place o melodie, nu o auzi mai bine pe youtube şi la concert urli cât poţi tu şi sari şi aplauzi şi te distrezi, în loc să ai grijă să nu-ţi sară telefonul din mână dacă te loveşte unul din spate sau din faţă?
Na, gata, doar am întrebat.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

42 de răspunsuri la Doar întreb, bine?

  1. Ecoarta zice:

    De întrebat, ai întrebat, dar și eu m-am întrebat de multe ori, fără să aflu răspuns. Cred, nu știu, poate omu’ nost vrea o amintire, cum o fi ea, bună/ rea, să fie acolo!
    Ceea ce nu înțeleg, nu pricep, nu concep, nu…, nu…, este ronțăitul semințelor, oriunde, oricând numai semințe să fie!
    Dar musai a-ți zice ceva: eram pe plajă, pe șezlong, știi tu, și fac ochii roată să văz lumea, eu pe ea nu ea pe mine! La ceva distanță de mine, un individ, cam la patruzeci de ani, ce crezi că făcea?! Exact! Ai ghicit! Rodea! Avea lângă el o grămadă apreciabilă de coji! Zic în gând: „ăsta-i român, sută la sută!” A îngropat în nisip toate resturile și, ca să mă conving că-i român, îmi fac de lucru în zonă. Da, vorbea cu soața lui românește! Până să apuc să zic ceva, un american i-a făcut observație. L-a înjurat și s-au dus! Mi-a fost atât de rușine…
    Te întreb, dar nu-mi răspunde: de ce?!

    Apreciat de 3 persoane

    • Mda, e posibil şi asta. Na, eu-s mai ciudată şi prefer amintirea momentului „palpabil”, chiar dacă se mai estompează-n timp. Să-mi amintesc emoţia simţită la faţa locului, nu să văd ceva rece, filmat în grabă…
      Trist! Bine, nu răspund 🙂
      Te îmbrăţişez!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Issabela zice:

    Eu pricep bine ce-ntrebi tu… 😀 și nu le iau apărarea ălora de se bagă-n sufletul circului, doar-doar să prindă un cadru mai bun. Mai ales dacă o fac să se laude apoi cu el, cadrul, pe fb.
    Însă mi s-a întîmplat să simt nevoia să-mi fac o poză într-un loc anume sau o împrejurare anume, chiar dacă le puteam găsi berechet pe net. Vezi tu, pe net sînt chestii profi, dar, oricît de proastă ar fi poza mea, e cu mine și eram acolo 🙂 cam asta ar fi ideea mea, atunci cînd fac d-astea.
    În general, însă, vorba ta, nu prea fac, că știu că fac alții destule, dacă am nevoie sau îmi trebuie la ceva 🙂

    Apreciat de 3 persoane

  3. ©Cri zice:

    Acum, citindu-ți cuvintele Potecuță, și eu mă întreb de ce-ar rata cineva niște momente unice, dar -în același timp, îți mărturisesc- mă simt și cu musca pe căciulă, fiindcă și eu am făcut la fel. Fotografiam, sau filmam, în ideea de a împărtăși mai apoi cu cei dragi momentele acelea…, deși sigur că ei vedeau doar fix ce-ai zis, nici vorbă de emoția pe care o simțisem eu însămi, fie și pentru câteva secunde, cele în care n-am filmat. 😀
    Dar acum, după ce-am citit acest articol, știu că nu voi mai rata momentele speciale… ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    • Eeei, draga mea, Cri! Nu trebuie să faci ca mine. Eu simt că dacă filmez momentul ăla, şi vorbesc de cele date ca exemplu, nu de ceva personal, nu ştiu, cum ar fi aducerea tortului unui sărbătorit, cele pe care le poţi găsi pe urmă oriunde, e ca şi cum sunt împiedicată să mă bucur de moment. Că trebuie să pornesc camera, să nu mişc prea mult mâna, să nu intre cineva în cadru, să fie clar, să nu bată lumina nu ştiu cum etc. Pentru mine asta înseamnă ratarea momentului. Şi la din astea, prefer să savurez fiecare clipă şi pe urmă, dacă chiar vreau să revăd, le caut şi le revăd acasă. Sau stau acasă şi mă uit la ele filmate, e tot aia pentru mine 🙂
      Te pup!

      Apreciat de 2 persoane

  4. sticri zice:

    Unii pe fb sunt ca o carte deschisa. Nu ai nevoie de „servicii secrete”, pur si simplu intri pe fb si vezi ce fac in fiecare zi. Asta vine din Ego dar si dintr-o mare prostie, in sensul ca sa vada si altii pe unde umblu eu, . Eu un fel de lauda.
    Nu mai zic mai multe deoarece cu siguranta am deranjat (nu pe.tine).

    PS: Am observat ca si wp a devenit pt unii un fel de fb mai mic, unde isi povestesc unii vacante si viata. Oare e bine? Oare e rau?
    Pt mine.e doar dezgustator …. 😜

    Apreciază

    • Of, Sticri, nu ştiu ce să zic, cred că aici discuţia e lungă şi complicată, asta cu FB-ul.
      Hehehe, să îţi zic ceva? Acum nişte ani, cineva, nu spui cine, o doamnă stimată şi stimabilă care se făcea că nu mai ştie prea bine să parle vu româneşte, atenţiona lumea pe aici să fie atentă la mine, că e prea suspect ca cineva care are blog să nu-şi pună numele, să nu-şi pună poza şi să nu scrie despre familie, copii, dacă are sau nu, despre ce munceşte şi ce face, ce mănâncă şi pe unde merge-n vacanţe. Că cică e suspect că cineva îşi păstrează anonimatul şi scrie numai versuri şi gânduri.
      Mă crezi că atunci, pe moment, când am aflat, m-am supărat tare, am suferit, şi am început să mă întreb dacă nu are dreptate? Dar mi-am revenit, am râs de cât de limitată poate fi şi mi-am văzut de ale mele, aşa cum ştii şi vezi şi azi.
      Nu ştiu dacă e bine sau e rău, chiar nu ştiu. Eu fac ca mine şi atât 😀

      Apreciat de 4 persoane

  5. Tatar Lau zice:

    Potecuță, pentru mine, fotografia este mai mult decât o imagine surprinsă cu un aparat, oricât de sofisticat ar fi. Fotografia cuprinde în ea senzația mea din acel moment. De aceea, când se oferă cineva să ne facă poze într-un loc deosebit, nu refuz, dar nici nu păstrez acele poze, pentru că sunt lipsite de emoțiile pe care eu le înmagazinez în fiecare imagine pe care o capturez..

    Apreciat de 1 persoană

    • E la fel și la o piesă de teatru? Se transmite emoția și dacă în loc să privim spre scenă, filmăm cu telefonul și privim prin ecran?
      Că eu despre asta întrebam.

      Apreciat de 1 persoană

      • Tatar Lau zice:

        Sunt locuri în care nu fac poze, de exemplu în sala de spectacole când urmăresc o piesă sau în biserică, în timpul slujbelor, tocmai pentru că nu vreau să interferez cu emoțiile celor din jur.
        Iar când fac o poză nu privesc doar ecranul telefonului. Nici nu fac o poză fără ca ceva din ceea ce văd să nu-mi fi impresionat vederea. O fotografie care nu conține emoții este fără valoare…

        Apreciat de 1 persoană

  6. Diana zice:

    M-am intrebat, am intrebat, si-am aflat ca multi altii s-au intrebat si au intrebat, de cand au aparut telefoanele care fac poze si – mai ales – de cand cu cele care filmeaza.
    Unii spun ca vor sa retraiasca momentele, altii ca vor sa aiba „dovada” ca au fost acolo, altii ca vor sa le arate celor dragi care n-au ajuns… (sunt unii care au spus ca filmeaza pentru ca si prietenii lor filmeaza si mai apoi ar putea observa ceva ce n-ar fi observat fara video si ar putea face „un intreg” din toate fragmentele filmate) etc. Toti, insa, (si) din punctul meu de vedere 🙂 pierd magia momentelor. Sa fii acolo si sa privesti prin ecranul unui aparat n-o sa inteleg si nici nu ma straduiesc. Poate ca unii au ajuns (deja) in acel punct in care daca nu vad ceva pe un ecran nu simt, nu cred etc..

    Apreciat de 3 persoane

    • Da, şi mie mi se pare că aş pierde tot farmecul clipei dacă aş sta să filmez, în loc să mă bucur de ce am în faţa ochilor. Dar dacă ăsta-i trendu’… abia sunt mai puţini ochi care „fură” din strălucire, ne rămâne nouă mai mult 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  7. Suzana zice:

    Pai tu intrebi, iar eu nu prea stiu ce sa-ti spun, dar dau si eu o parere. Daca oamenii au telefoane cica inteligente, sa nu le utilizeze si ei? Uneori ma intreb daca e important evenimentul, sau vor sa li se observe prezenta in context, sa se dea prezenti, unde ‘ademeneala’ e mare. Mai vad prin targ cum pustimea isi face self-iuri un fata a orice li se pare interesant. E la fel ca si moda pantalonilor rupti. Nu pot sa uit o faza, pe la inceputurile acestei mode, cand in masina, un nene s-a oferit sa-i dea niste bani unui pusti, crezand ca nu are cine sa-i cumpere pantaloni.
    Toate momentele frumoase se pierd incercand sa le pastrezi asa cum ai spus. Insa nu cred ca se poate face ceva legat de subiect. Din pacate.
    Seara buna, draga Potecuta! ❤

    Apreciat de 3 persoane

    • Suzana dragă, nici nu aş vrea să fac ceva legat de asta. Am vrut doar să încerc să înţeleg. Că altfel, eu rămân aşa cum sunt, o demodată care atunci când în faţa ei se petrece ceva frumos, preferă să soarbă momentul şi să se bucure de el. Că altfel, prin ecran de telefon, îl pot vedea şi altădată. Dar sub ochii mei poate e singura dată când se petrece. Asta nu pricep.
      Am văzut şi la spectacole de artificii: se uită în telefon la ele, că le filmează. Păi le ai în faţa ta, cum să preferi să le vezi „virtual”? Mă rog, nu pricep eu,
      Rept, nu spun că îţi faci o poză sau faci o poză undeva. Nu! Sigur că dacă eşti undeva, vizitezi ceva, faci şi o poză. Asta-i una, ce am zis eu e alta.
      Că eu am zis de a sta numai cu telefonul, numai să filmezi un moment care nu-i acolo, ca un munte, tot timpul. Durează puţin şi tu tot prin telefon îl vezi…
      Na, fiecare cu stolurile lui, drept e şi asta 😀
      P.S. Să ştii că mă denunţ: am o pereche de blugi rupţi 😳 😀
      Te pup! Zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  8. tink3rbe11 zice:

    Da dă ce să nu aibe uomini dovada clară că ei au fost acolo și nu spune gogoși ?!@
    Dă ce să nu mă pui eu colea ,în derect pă Febeu să moară dușmanii mei de oftică …aa??!!
    Înregistrarea este dovada adevărată că „am fost acolo și nu am făcut copy .
    Sincer…nu cred că mintea omului…(a unora) este musai să încercăm a o descifra
    Complicate bre!!

    Apreciat de 3 persoane

  9. adrianport zice:

    Eu cred că lipseşte un element, poate important. Nu numai că filmau, prost şi fără rost, cum zici. Dar erau probabil şi liiiive, deci puteau să spere că cineva din lista lor de prieteni o să crape de ciudă că ratează marele eveniment. Lucru mai important decât evenimentul în sine.

    Apreciat de 2 persoane

    • Cum am putut omite aspectul ăsta atât de important? Erau practic live la live, în live. 😀
      Da, cu siguranţă despre asta era. Mai important decât să vezi cu ochii tăi e să se vadă că tu teoretic vezi cu ochii tăi. Dar în cazul ăsta, mai câştigat e ăla care vede de acasă fix cum văd şi ăia de acolo. Tot prin ecran…

      Apreciat de 3 persoane

  10. Sunt năravuri care-i determină pe mulți să prindă pe telefon ceva care se poate descărca pe rețelele de socializare. Unul din ele ar fi spiritul de turmă care ne caracterizează, ”doar și alții fac la fel, de ce să rămân eu mai prejos”. Cam la fel se întâmplă și când se duc să viziteze diferite obiective de mare interes, cât mai multe într-o zi, numai să fie bifate ca văzute și fotografiate. Ca să vadă lumea unde au fost ei!

    Apreciat de 1 persoană

  11. Ileana zice:

    Facebook și alte rețele să trăiască!😀 Personal nu aș rata un spectacol făcând poze , filmulețe… Îmi stric bucuria vie! Restul văd pe net destule!
    E fala, lauda, dar nu mereu. Cei plecați în vacanță, excursii e frumos să aibă o amintire, însă când vine vorba de spectacol nu îmi place, în plus se înghesuie de nici nu te poți bucura de spectacol, mai ales cu statura mea 🙂
    O după amiază plăcută!🤗❤️

    Apreciază

    • Da, Ileana, despre spectacole vorbeam. Despre un moment care trece şi pe care nu-l mai vezi decât virtual.
      Nu despre poze din concedii, poze de familie, cu prietenii… nu despre astea vorbeam. 🙂
      Îţi mulţumesc! Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  12. Iosif zice:

    N0 comment. 🙂
    O zi cu senin în Suflet, draga Potecuta !

    Apreciază

  13. anasylvi zice:

    Inteleg ce vrei sa spui. E o diferenta intre a capta intr-o poza sau scurt filmulet senzatia din timpul unui astfel de evenimet si a sta numai cu telefonul in mana sa filmezi, cand, intr-adevar, sunt niste profesionisti care se ocupa de asta. E normal sa ne facem poze la evenimente, sa savuram mai tarziu senzatiile ca intr-un fel de reluare, dar nu sa uitam de ce ne aflam acolo, de fapt. Cat despre marea de luminite, stiu ca multi isi aprind telefoanele ca sa faca un efect, cam cum se facea inainte cu brichetele aprinse, mai stii?
    Altminteri, e ca si cum te-ai duce la stadion ca sa filmezi meciul, in loc sa te bucuri de atmosfera si toate cele, cand il poti vedea filmat mult mai bine acasa din toate unghiurile. 😀

    Apreciază

    • Nu, Ana, ce zic eu, nu era pentru efecte. Era spectacol de drone, lasere şi lumini şi tocmai, indicat ar fi fost să fie cât mai puţină lumină în jur. Altfel, şi la concerte, da, e tare fain când se aprind luminile telefoanelor pentru efect. eheee, vremea brichetelor… ce fain era 🙂
      Excelent exemplul cu meciul!! Chiar, cum ar fi să mergi pe stadion şi să filmezi meciul? 😀 😀

      Apreciat de 1 persoană

  14. Vladen zice:

    Ca sa demonstreze ca au fost acolo. E la fel ca poza eterna cu „mamutul” din fata monumentului. Nu conteaza ca ala e un gras de 500 de kile cu gusa de s-ar speria si tiroida, tot acopera jumate din turnul din pisa/eiffel/etc ca sa fie clar alora 200 de prieteni pe FB/insta ca chiar el, Lobezel, a fost acolo. Eu inca imi aduc aminte mirarea si hazul pe care l-am trait cu doamna cand, pe vremea cand aveam bloguri ceva mai populare (vreo 10 ani in urma), ne-a zis o blogarita de succes ca vai ce-i place ca-n unele poze pose de mine e nevasta-mea ca asa e clar ca am fost acolo (de atunci am ffff rar poze cu ea pe insta/fb 😀 ). Las’ sa creada ca n-am fost 😀 .

    Apreciază

  15. Vladen zice:

    Altfel sa stii ca nu pierzi filmand. Cam toate telefoanele noi au autofocus si expunere automata decente, nici nu trebuie sa te uiti la ecran, doar sa-l indrepti spre obiectul pasiunii sa apesi play. Efortul e minimal.

    Apreciază

  16. Fabiola Ion zice:

    Nici eu nu văd rostul filmării, pentru că am trăit în vremuri complet netehnologizate. Copiii ăștia s-au trezit cu ecranul în față fix de la naștere. Nu au cum să înțeleagă conceptul de a trăi momentul, nu de a-l imortaliza. Câteva poze îmi place să fac, dar dacă am mai filmat ceva, never-ever nu m-am uitat iar la filmulețe. E o lume în care se preferă amintiri înregistrate și netrăite, decât trăite și înregistrate de creier. Și suflet.

    Apreciază

    • Finalul comentariului tău mi-a făcut piele de găină! Cât de frumos şi de adevărat!
      Nu ştiu dacă mă crezi, eu spun oricum: scriind asta, de câteva ori m-am gândit la tine şi am zis aşa: eu, când voi privi un apus sau un răsărit pe mal de mare, nu voi pierde nicio secundă cu filmat. Că vreau să văd tot-tot. Şi oricum, niciodată nu voi face nici măcar o fotografie mai frumoasă decât face Fabiola. Deci voi vedea totul în direct şi apoi, când mi se face dor, merg la ea pe blog şi văd pozele 🙂
      Te pup!

      Apreciază

      • Fabiola Ion zice:

        Ahhh, draga mea… Te înțeleg perfect. Multă vreme m-am luptat și eu cu conflictul ăsta, ce fac, admir și trăiesc live sau fotografiez? Acum am făcut pace, le-am delimitat clar, mă duc ori pentru una, ori pentru alta. Mulțumesc din suflet pentru că ai simțit exact ce am vrut să zic!🤗

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s