Doar întreb, bine?

Repet ce-am scris în titlu, să fiu sigură că nu mă certaţi degeaba când io-s nevinovată ca un pui de rândunică, inocentă ca un strop de ploaie caldă de vară şi alte metafore din sezonul primăvară-vară. Doar întreb. No aşa! No deci: eu nu pricep o treabă şi vă rog să-mi explicaţi.
Poate ştiţi, poate nu. Dacă nu ştiţi, vă zic eu: aseară, pe fusul orar made in Ro, mai exact în Sibiu, adică duminică, s-a terminat FITS-ul (dacă nu mi-ar fi fost lene, i-aş fi scris numele întreg, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Dar mi-a fost lene) cu un spectacol de lumini, lasere şi drone, în loc de artificii. Sigur că ce vreau să vă întreb nu e doar de acum, că am mai văzut din astea, dar ce-am văzut pe la festivalul ăsta mi-a amintit că vreau să vă întreb.
Dragilor, de ce unii preferă să rateze un moment cu care nu se vor mai întâlni curând, poate chiar deloc, pentru o înregistrare de proastă calitate, în condiţiile-n care ar putea găsi înregistrarea profi a momentului de care se pot bucura cât îl au fix sub ochii lor?

Şi mai clar: spectacolul de final. A fost transmis şi live pe net şi, evident, pentru că au scule de scule şi aparatură ultra super profi, urcată la mama naibii, au filmat mai clar şi mai bine decât ar fi putut filma toate telefoanele mobile la un loc. Spectacolul a ţinut 15 minute şi nu ştiu când va mai fi curând altul în Sibiu.
M-am uitat pe înregistrare, se vede tare bine. Normal, nu se compară cu ce s-a văzut atunci, acolo, afară. Dar eu aseară, acolo, nu am fost. Că la ora 23 şi ceva, când a fost, eram deja în pat, ruptă după un weekend cu escapade din oraş. Deci eu am ales varianta online, că pe aia live am dormit-o 😀
Ce se vede în înregistrare jos, unde stătea publicul? O pătură de luminiţe. Măi, oameni buni, de ce? Ce poţi filma cu un telefon, oricât de performant ar fi el? Şi ce să faci cu ce-ai filmat? Să ai amintire? Păi tătă suflarea presei a fost aici, ai filmări profi, cum am zis, dacă tot vrei şi amintirea filmată. Nu-i mai fain să vezi momentul cu ochii tăi, dacă tot eşti acolo, în loc să o vezi prin ecranul telefonului tău şi să te chinui să reglezi, să dai zoom, să stai cu telefonul nemişcat? Că atunci, care-i diferenţa între a vedea filmarea şi a fi acolo, când tu tot prin ecran vezi ce vezi?

Bun. Asta-i una. Alta: au fost spectacole de stradă (măcar la alea din sală nu e voie cu filmatul şi acolo nu prea au cum, nu că n-ar vrea) şi e drept, nu se pun pe net toate spectacolele de stradă, dar măcar frânturi. Dacă chiar vrei, tot găseşti. Unele spectacole au presupus care alegorice şi mii de oameni adunaţi. Şi pornea caru’ din punctul A, ajungea în punctul B şi gata. Ei, cum erau mii de oameni, tu, pă părsoană fizică, nu te puteai duce după ei, că era cordon. Dar se duceau ăia acreditaţii, cu camerele profi. Deci tu aveai la dispoziţie cam un minut, hai două, în care vedeai treaba exact în dreptul ochilor tăi. De ce, Doamne iartă-mă, să preferi să vezi treaba prin ecran, să ratezi privirea aia ochi în ochi, când ce-ai filmat tu, cu imaginea naşpa, că ai mişcat sau te-a lovit altul care filma şi se vede când ai tras de telefon, sau a trecut altul fix prin faţa ta şi din 50 de secunde de filmat, 20 sunt cu faţa oamenilor care ţi-au trecut ţie prin cadru, când te puteai uita liniştit la ce se întâmpla în faţa ta şi găseai pe urmă filmarea în altă parte?

Nu zic de selfieuri cu actorii, că a vrut omul să aibă poză cu el şi actorii pe lângă el în timpul actului artistic. Nu zic de filmări de câteva secunde, hai minute, nu zic de poze făcute actorilor. Zic de unii care, cât a ţinut „magia”, s-au uitat la ecranul telefonului cu care au filmat. De ce aşa? Nu e ca şi cum ratezi ceva şi nici nu-ţi dai seama că ratezi? 🙄
Vorbesc deci de momentele astea care-s ca steaua care-a răsărit şi azi le vedem, şi nu sunt. Dar le găseşti mâine filmate frumos, regulamentar. Şi în clipa aia cât durează ele şi se desfăşoară lângă tine, le-ai putea savura.

La un concert, de exemplu, ce anume speri că prinzi cu telefonul? Cu tăt zoom-ul de care-i capabil telefonul tău, faţa omului de pe scenă oricum nu ai şanse să o prinzi clar. Că-s lumini multe pe scenă care-ţi bat fix în telefon. Şi că tu eşti departe de scenă. Sunet? Ok, hai. Dar dacă-ţi place o melodie, nu o auzi mai bine pe youtube şi la concert urli cât poţi tu şi sari şi aplauzi şi te distrezi, în loc să ai grijă să nu-ţi sară telefonul din mână dacă te loveşte unul din spate sau din faţă?
Na, gata, doar am întrebat.

Foto