Io ştiu să „cobesc” de bine!

Heeei, neaţa bună vă zic! Că acu’ m-am trezit, deşi muncesc de azi dimineaţă. Dar am dormit cu ochii deschişi toată ziua şi a fost din inerţie tot ce-am făcut până acum. Staţi că vreau să salut pe cineva înainte: STS, calde salutări!
No, gata! Aşa. Ce-am vrut să zic? Măi, atât de frumos am „cobit” eu cu marea, că nu ştiu cum se face, dar cred că-mi vine să mai cobesc aşa şi în alte domenii. Acu’ nu ştiu exact cum să fac. Că am zis că ajung anul ăsta sau că am zis că mie nu-mi place la mare şi astrele au făcut cumva de se pare că de la anu’ voi fi în fiecare an, aşa că s-au… de râs la adresa mea? Încă nu m-am prins ce a funcţionat. Chestia e că deşi cumva mă implică şi nu puţin, dorinţa şi bucuria nu-s neapărat ale mele. Cineva şi-a dorit mult de tot ceva şi acel ceva s-a adeverit. Nu şi-a dorit să merg eu la mare, măi, că nu cred că mai există cineva care să-şi dorească asta despre şi pentru mine, exceptând prietenii care m-au şi invitat.

Nu vă pot spune exact ce-i, dar e un fel de două feluri. Să zicem că tu, dragul meu prieten care citeşti aici, îţi doreşti mult de tot o bicicletă pe care urmează să o car eu în spate, să-ţi aduc cu ea leuştean şi flori de tei, nu ştiu, pricepi tu. Eu scriu pe blog, fără să am în cap planul tău, că eu nu mă ştiu da pe bicicletă şi nici nu-mi place, dar că mă gândesc totuşi ca anul ăsta să încerc. Şi tu, după câteva zile, câştigi sau primeşti o bicicleta. Mno, cam aşa a fost.
Sigur că mă alint şi mă prostesc. Bicicleta nu se primeşte şi nu se câştigă că scriu io pe blog, dar s-a nimerit să fie aşa, la distanţă de două-trei zile. Dar putem încerca, poate funcţionează şi cu voi 😀
Şi ieri beui şampanie. Dar nu m-am îmbătat, vă jur. Am martori că aseară am fost în toate minţile, toate pe care le am şi pe care mă mai pot baza şi eu. Că nah, după o vârstă…
Mno bun. Deci? Care ce vreţi să primiţi sau să câştigaţi? Spuneţi lu’ Potecuţa şi bag articol.

Acum mi-am amintit, când l-am scris pe „mno”. Am văzut filmul „Respect”, despre viaţa Arethei Franklin. Şi când era ea mică, mama ei i-a spus că e tare urât să spui „mda”, nu e politicos, e golănesc. Că trebuie spus DA! Acu’, copila spunea un fel de „yaaa”, în loc de yes, dar bestiile alea de la HBO au tradus aşa şi s-au luat de mda-ul meu. Şi mda-ul meu nu-i golănesc, da? Să fie clar, să fim înţeleşi, io nu-s golan! Deşi mi se ridică puţin inima-n gât când aud „Imnul golanilor”, dar aia-i altă poveste.

Pare că-s fericită? Păi sunt, na, că empatizez cu explozia de bucurie a cuiva care nu mi-e codru, nu mi-e frate, nu mi-e neam, dar mi-e drag tare, că-i om fain. Şi hai, recunosc, şi io am sărit în sus Aşa că… „pe o mare-nspumaaatăăăă, un vapooor naviga, opreeeeştie, Nae, vaaapoooru’, oprieşte, că mă scufund, vai, vai şie dureri…” 😀 😀

Azi e iulie??? Să fie, vă fie, ne fie numai cu frumos şi bucurie!!!

Pâr, pâr, pâr, un val îmi atinje chişoru, pâr, pâr, pâr… !

Foto