Între om şi… om

Ce frumos ne adie unori întâmplările aparent banale care ne apar prin zile şi cât de uşor ne pot spune ele poveşti despre noi, despre alţii, despre noi în raport cu alţii, şi cât de discret ne pot da ele răspunsuri la întrebări peste care s-a aşternut praf de aşteptare, când suntem pe punctul de a renunţa să mai căutăm răspunsuri! Dacă le putem aranja în ordinea lor firească, dacă le şi ascultăm, nu doar le auzim.
Am stat azi de vorbă cu cineva. Un tip. Un bărbat. E cunoscut. M-aş feri să-i zic vedetă deşi, după toate standardele actuale, e. Nu ştiam mare lucru despre el înainte. Adică nimic altceva decât chestii superficiale. Îl ştiam de la televizor, nu am fost interesată niciodată prea mult de ceea ce face şi prea puţin m-am intersectat cu imaginea lui, virtual vorbind, să pot spune ceva concret. Nu contează cine. Cântă, prezintă emisiuni, dansează, face multe.

Ideea asta de „vedetă” ne poate face uneori să lipim etichete incorecte. E drept, nu greşim întotdeauna. Deşi, uneori, ne dăm seama că undeva ne-am grăbit. Că undeva am fost surzi şi că altundeva am fost orbi. Şi nu doar în astfel de cazuri, ci şi în cele cu oamenii în general. Chiar şi cu cei pe care credeam că îi cunoaştem.
Nu ştiu ce-aş fi spus despre el dacă aş fi fost întrebată înainte. Nu ştiu. Cred că ce-am zis mai sus, adică ce ştiam că face. Despre cum cred că e… poate m-aş fi abţinut. Nu poţi crede ceva despre un om pe care nu-l cunoşti decât de la televizor, prin prisma actului lui artistic.
Ei bine, am cunoscut unul dintre cei mai cazi, mai faini şi mai deschişi oameni. Dar altceva am vrut să spun.
Ştiţi ce-a zis despre followerii lui de pe… toate alea? Că face tot ce poate să răspundă tuturor comentariilor. Şi ştiţi de ce? Pentru că, spunea, dacă omul ăla şi-a rupt din timpul lui să îmi dea mie follow şi să-mi scrie mie un gând, orice, eu cu ce motiv îl ignor? Nu pot. Mie-mi aduce bucurie că omul ăla mi-a scris, măcar atât pot face, să îi spun simplu mulţumesc.
M-a impresionat ce-a zis. Şi asta spune multe despre el ca om. Şi da, îi tare fain.
Poate că unii veţi spune că tipul are un interes să îşi ţină fanii aproape. Ia încercaţi să faceţi pe blogurile voastre, la mişto, un concurs. Dacă veţi avea acelaşi număr de comentarii ca la orice postare, din orice altă zi, eu îmi retrag cuvintele. Dar nu ştiu cum, nu ştiu de ce, ceva mă face să cred că vor fi mult mai multe. Şi poate că unii oameni vor comenta atunci pentru prima dată. Înmulţi asta cu sute de mii pe care deja îi are şi fără concurs. Deci nu, nu e interes. E nişte suflet şi atât. Nişte suflet cu care alţii doar bravează. Dar de fapt, ar avea mare nevoie să-l mai aibă…

Ştiţi, unii chiar cred că li se cuvine totul. Inclusiv să fie adoraţi de fani. Şi dacă e să vorbim făcând disecţie, poate că se cuvine. Pentru a ajunge în punctul de a avea fani, ai făcut tu ceva înainte. Ai muncit. Ai renunţat la ceva. Ai pierdut altceva. Nu se poate să te trezeşti într-o dimineaţă şi să ai brusc sute de mii de oameni care-ţi dau follow şi-ţi scriu.
Deci există acolo un merit şi nu e mic. Dar de aici şi până în punctul în care te uiţi de sus la cei care te adoră şi-ţi spui că aşa trebuie să fie, e o singură treaptă. Pe care unii au urcat-o demult.
Un om care ajunge să fie iubit, asta să aduc ideea şi pe străzile noastre, de oameni „obişnuiţi”, are, evident, un mare merit. Pentru ce e, pentru ce-a făcut să fie iubit. Dar când ajunge să creadă că absolut totul i se cuvine din punctul ăla şi crede că poate face orice, oricum, că i se va ierta, deja e pe treapta aia. De pe care se cade mai uşor decât se urcă.

Şi mi-am amintit, după povestea cu răspunsul dat celor care aşteaptă unul, că acum vreo două săptămâni, într-o seară târziu, eram în balcon. Jos, la bloc, un tip vorbea precipitat la telefon. Era linişte, el vorbea tare, auzeam perfect. Îl certa pe un el. Că nu a mai ieşit, că e un bou, că merge peste el şi că (şi vă voi ruga să mă scuzaţi, dar citez): „bă, eşti idiot? Da mai dă-o şi-n …. mea, bă. Bă, dacă n-o murit între timp, n-are nicio scuză că nu ţi-o răspuns până acum. Di ce eşti aşa prost?”
Am râs bine de tot, atunci mi s-a părut extrem de amuzant.

Azi, punând cele două părţi cap la cap, că na, se joacă frumos, cum spuneam, întâmplările zilelor noastre, şi ne pun piese de puzzle în decorul perfect, având într-o parte felul în care se raportează un om, care întâmplător sau nu e ceea ce numim vedetă, la nişte oameni pe care nu-i cunoaşte, dar simte că ei aşteaptă un răspuns şi el o face, şi în altă parte, cum se vede din afară lipsa unui răspuns din partea unui om care nu doar că te cunoaşte, dar şi ştie cât ar înseamna asta pentru tine… mi se pare că mai poezie decât concluzia omului care vorbea în noapte nu există.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

84 de răspunsuri la Între om şi… om

  1. ©Cri zice:

    Lipsa unui răspuns e tot un răspuns, doar că nu-i clar în mintea celui care așteaptă și, mai ales, speră… „Spieri mata’, da’ spieri dijieaba!”, frumos i-ar zice moldoveanul. Și asta-i tot poezie pură, nu-i așa? 😉 Te pup, Potecuță!! 💕

    Apreciat de 4 persoane

    • Depinde extrem de mult de context, Cri!
      Da, e un răspuns şi ăla. Dar în unele momente, e unul pe care-l punem noi, în lipsa unuia concret. Şi… na, de ce-ar fi ca al tipului care încerca să-l încurajeze pe celălalt la telefon? 😉
      Te pup!

      Apreciat de 4 persoane

  2. Mona zice:

    Cred că „a fi om” este un concept care e pironit de câțiva piloni, aceiași în orice realitate sau societate. Iar a nu îți face rău tribului tău a fost valabil de când am apărut pe lume. Pentru că altfel mori. În societatea modernă ne reducem „tribul” la o singură persoană, noi înșine, și -surpriză!- așa nu supraviețuim.
    Deci, da, este o poezie în cei care deși nu sunt nevoiți, contribuie, ajută, se implică și își iubește „tribul”. În cei care aleg să rămână oameni ❤️

    Apreciat de 6 persoane

  3. sticri zice:

    Eu zic ca e discutabila chestiunea deoarece poti ajunge la „rangul” de vedeta doar facand ceea ce este cerut de un anumit public si astfel iti atragi urmaritori si in final iti cresc incasarile.

    Depinde de ceea ce urmaresti …

    Am citit in presa zilele trecute ca „celebrul” Jean de la Craiova 😂😂😂 (Offfffffff, viataaaa meaaaa 😂😂😂😂), o sa scoata o carte.
    Da, ai citit bine 😂😂😂😂. Unii pt popularitate si bani fac orice.

    Oare, o „vedeta” de pe la.noi, o sa aiba aceeasi popularitate si acelasi numar de urmaritori pe retele sociale daca pleaca pe alte meleaguri?
    Eu zic ca aici este vorba despre calitatea reala a unui om si „aparenta” calitatii acelui om.

    Simona Halep, ramane Simona Halep, pe orice teren de tenis din lumea.asta, pe cand cartea distinsei „vedete” o sa fie pe alte meleaguri doar „hartie pt toaleta”

    Exemplele pot continua, cu fizicieni (Cristian Presura) si cu multi alti romani care sunt cunoscuti si in strainatate pt ceea ce sunt ei si nu pt ceea ce fac pe relele sociale.

    PS: Branza de la tine din zona e „vedeta” in toata tara asta 😂😂😂😂😂😂, pt ca sa a fost sadita aceasta idee in mentalul colectiv 😂😂😂😂😂

    Apreciat de 4 persoane

    • Dar oare un actor de aici, Beligan, Marin Moraru, Rebengiuc, cum ar fi fost ei dacă s-ar fi născut în altă țară? Există deci și reversul.
      Și dincolo există oameni despre care noi nu știm și la ei sunt vedete. Așa că fiecare cu gașca lui.
      Păi eu asta am zis. Să ajungi să ai sute de mii de oameni pe fb, înseamnă că tu ai făcut ceva înainte. Cel de care am zis eu a devenit cunoscut înainte de era fb-ului. Nu e influencer din ăla de carton 😉
      Normal, ardelenii cu totul au faimă peste tot, nu doar brânza 😂

      Apreciat de 4 persoane

      • sticri zice:

        Am spus mai sus ceva despre mentalul colectiv. Acesta conteaza enorm si de aceea unii actori de pe la noi poate ca nu ar avea succes pe afara. Cred ca si reciproca e valabila.
        Daca merg in UK si spun un banc despre cei din Vaslui care au cazut pe jos de beti, nu o sa-l inteleaga nimeni, dar aici pt ca in mentalul colectiv e inradacinata ideea ca la Vaslui sunt destui betivi, atunci un banc cu ei ar putea sa fie amuzant.
        PS: Oare cum priveste mentalul colectiv ideea ca maine mergem la plaja la Sibiu si o sa mancam branza de Constanta 😂😂😂😂 Dpdv tehnic, cred ca e posbil 😃

        Dupa parerea mea vedetele sunt „acele rezervoare” care revarsa spre public un anumit tip de continut care e salvat in mentalul colectiv al unui grup. Asta-i explicatia faptului ca acea vedeta se simte obligata sa raspunda la toate mailurile, comentariile, etc. El exista pt ca e o reflexie a mentalului colectiv pe o anumita latura. Atunci cand refuza conexiunea cu publicul care face/construieste mentalul colectiv, el dispare deoarece el este o reflexie a mentalului colectiv reprezentat de public.
        Cand publicul care formeaza un mental colectiv al unui grup, dispare, atunci o sa dispara si vedeta care reflecta acel mental colectiv.

        Apreciat de 1 persoană

        • Dar oare cei despre care știm și noi și care au murit când nu exista net, cum or fi făcut să nu dispară din mentalul ăla?
          Toma juca la București, rar prin țară, apărea la Tv așa cum se apărea. El nu răspundea la mailuri. Și totuși…

          Niiieee, brânză de Sibiu numai la Sibiu e. Nici ăia din piață nu-s toți de aici. O cumpără sau o fac ei din lapte praf și pun etichetă că-i de aici. 😂
          Și na, plajă se face și aici, dar nu e mare. Și nici vapoare-n zare. Sau epave.
          Deci e greu cu trocul ăsta 😁

          Apreciat de 1 persoană

          • sticri zice:

            Hai sa le punem celor din generatia celor care acum au in jur de 20 ani glumele lui Toma sau ai altor mari actori din trecut si am curaj sa pun pariu ca nu o sa le inteleaga.

            Nu stiu cate tipuri de lapte praf au astia de pe aici dar eu de cate ori cumpar branza, intotdeauna are alt gust si alta consistenta. 😊

            PS: La cata branza de Sibiu se gaseste prin toate pietele din tara asta, eu cred ca pe la.voi aveti niste munti inalti cat Everestul 😂😂😂care-s plini de oi.
            PSS: Lasa ca si voi mancati in toata tara scoici din marea neagra (Cta)

            Apreciat de 1 persoană

            • Auoleu! Vorbim de două chestii diferite. Eu de talent spuneam! Că așa, De Niro ar fi aici un nimeni… la cum știm noi să apreciem.
              Păi vezi? Asta zic. Deci ori noi nu mai avem, că e toată la voi, la Cluj, la Cimișoara, ori pe la voi nu-i ce trăbă să fie. Ceva e.

              Apreciat de 1 persoană

        • Marina Costa zice:

          Cris, exista branza si de la Constanta spre Tulcea, si stii prea bine ca e facuta de profesionisti, ai caror strabuni, prin muntii Macedoniei, aveau mii de oi…

          Apreciat de 1 persoană

          • sticri zice:

            Eu as dori sa maninc ceea ce maninca machedonii, nu ceea ce vand machedonii ca sa consume altii. In Dobrogea, din toate natiunile conlocuitoare, machedonii sunt cei mai „tribali” in mentalitate si actiune. Rar vezi machedoni amestecati cu romani, rusi, greci, bulgari, etc. Cele mai mari tepe in comert si restaurante le trag machedonii. La nuntile machedonilor nu prea vezi decat rudele lor … si cam atat. Inca exista familii unde stau bunici cu copii si nepoti in vile luxoase si „papu” – bunicul cel batran decide ce se face cu banii care sunt pusi toti la comun. Pt multi machedoni „mandria si fala” e litera de lege.
            Trebuie sa recunosc ca in casele lor e deosebit de curat.

            Apreciat de 1 persoană

            • Marina Costa zice:

              Da, spiritul tribal, cum le zici, i-a ajutat să se mențină. Dar chestia cu țepele e nouă, adaptare la societatea contemporană 😦 Erau cunoscuți de la Istanbul la Viena, pe unde ajungeau caravanele de catâri încărcate cu brânză și velințe de toate felurile (doagă, înflucată, etc) tocmai că erau negustori foarte cinstiți, cu produse de calitate… Cuvântul dat era lege!

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              Da, e adevarat, recunosc, la ei cuvantul dat e lege. Acelasi lucru e si la greci. Cu un machedon n-ai nevoie de acte ca sa faci ceva. Pur si simplu te intelegi cu ei si gata. Si inca ceva, au un respect enorm pentru persoanele mai in varsta din neamul lor, ceea ce pe la romani nu exista.
              Nici machedonii intre ei nu se prea inghit, exista diferite triburi (zone de unde vin), cipani, verioti, farseloti si cred ca mai sunt. Ei nu se amesteca.

              Apreciat de 1 persoană

            • Marina Costa zice:

              Acum se mai amestecă, s-a cam dus tradiția… Iau și români, nu prea își mai vorbesc limba (tinerii), dar era așa cum spui tu când i-am cunoscut eu, în anii 1980.

              Apreciat de 1 persoană

    • Ecoarta zice:

      Exact! Puține „vedete” spre deloc au succes peste granițele României. Eram în țară când cineva (chiar nu știu cine!) se lăuda cu succesul avut în U.S. Am ajuns aici și am aflat cum e cu succesul afișat. Nimic mai fals. Orice artist român, și nu numai, care susține un concert aici, o va face numai și numai în fața conaționalilor lui. Americanii nu se duc la astfel de concerte, doar dacă au pe cineva în familie sau sunt invitați. Habar nu au de muzica europeană. Și nu, nu sunt niște ignoranți, mai ales cei cu care eu am nu numai relații de prietenie și/sau de „afaceri” (de artă!). Concertele românilor se desfășoară în sălile unor restaurante deținute de români. Dar și despre aceste concerte ar fi multe de spus!

      Apreciat de 4 persoane

      • Aura, asta nu e din cauza lipsei de talent. Și nici a mesajului. Inna, Alexandra Stan, O-zone, au rupt topurile în alte țări.
        Dar, nu-i așa, românu neaoș ar spune: cine-s ăștia? Ăștia sunt vedete? Nu e bine nicicum, că avem cârcoteala-n sânge, vrem sau nu să admitem asta.
        Dacă mâine ar fi concert cu o trupă oarecare de la noi, dar căreia îi știu piesele, și o alta no name venită din SUA, să îmi fie iertată lipsa de ospitalitate, dar mă duc unde știu.
        Și dacă la cei din SUA va fi sala goală, nu înseamnă că nu au talent. Înseamnă ceva legat de promovare. Dacă eu nu știu de ei, vina nu e a lor.

        Apreciat de 3 persoane

        • Ecoarta zice:

          Sunt convinsă că cei menționați au avut succes. Nu le contest calitățile și meritele, dar nu aici. Iar dacă au susținut aici concerte, au fost tot pentru români. Știu ce spun. A fost acum vreo doi ani un concert mare cu E. Iglesias. Au fost 90% europeni. Restul dedu tu cine erau. Cât privește cârcoteala, da, ne pricepem a dracului de bine! ☺️

          Apreciat de 3 persoane

  4. miniaturile zice:

    Mi-ai adus aminte de toate momentele…de așteptare…a vreunui răspuns, apel, semn de viață. E, într-adevăr, extrem de dureros să constați că…nu. Dar e drept că o astfel de experiență, mai ales dacă e nefericit repetată, călește. Uneori bine de tot, poate chiar prea bine.
    Gânduri bune, la vreme de seară, Potecut!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Ecoarta zice:

    Și tăcerea e un răspuns se spune, însă uneori e mai bine să vorbești, să clarifici sau să te faci înțeles. Nu știu despre cine este vorba și nici nu este important, dar dacă e vedetă reală, atunci este așa cum l-ai descris tu: fără fasoane, fără nuri, fără nas pe sus! Puțini sunt așa. Prea multe „vedete” avem, însă puține sunt cu adevărat ceea ce pretind a fi. Și-ți spun ceva (cred c-am mai spus asta cândva!)! Eram într-un restaurant în Bahamas, cu niște prieteni și români și americani. Cineva ne-a întrebat ce limbă vorbim. Și auzind de română/România a strigat tare: „Hagi”! Da, Hagi e vedetă!

    Apreciat de 2 persoane

    • Da, ar fi. Dar Elvis a fost vedetă, Kim Kardashian e vedetă, Paris Hilton e vedetă, Rihanna e vedetă, Etta James, Nina Simone au fost vedete. Mă doare sufletul că am pus aici cel puțin un nume care nu are ce căuta aici. Dar sunt vedete. Dacă popularitatea te face vedetă, și nu talentul. În unele cazuri, fericite, e o combinație între ele, da.
      Hagi și Nadia sunt cunoscuți peste tot în lumea asta. Ah, și Dracula. Că atât se știe despre noi, unde și dacă se știe.
      Și dacă știi să rămâi tu, e de apreciat. Cum ai zis, puțini sunt așa.
      Îți mulțumesc, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Suzana zice:

    Mereu relatia noastra cu ceilalti spune ceva despre noi. Si mereu relatia celorlati cu noi spune ceva tot despre noi. Asa cred, oricat am vrea altceva. Totul cred ca porneste din respectul fata de noi ceea ce se reflecta si spre ceilalti. Si asteptarile sunt pierderi pe cararile noastre si poate cel mai greu de infrant. Din reactiile celorlalti invatam sau ne bucuram. Daca nici una nici alta vor ramane undeva in fundal si nu ne mai batem capul… o vreme. Dar se pot scoate de aici idei de postari pentru cineva inspirat ca tine!
    Un weekend cu aroma de capsuni, draga Potecuta, ca le-am vazut pe ale Dianei si m-a prins o pofta de numa-numa. ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu știu dacă sunt toate pierderi. Depinde, sigur, ce și de la cine așteptăm. Nu spun de schimb pe schimb. Dar dacă oferi respect, iubire, prețuire, e absurd să nu aștepți un răspuns sau să accepți că ești ignorat și e ok așa, că vina e a ta. Nu, deloc! Nu e vina ta! Nici nu există vină. Dar undeva, în partea cealalată, există o problemă. De obraz. De caracter. De suflet. De orice.
      Deci sunt așteptări și așteptări.
      Aaaaaaah, și eu vreau căpșuni!!!
      Mulțumesc, Suzana! ❤

      Apreciat de 1 persoană

  7. Ecoarta zice:

    😀Da, ai dreptate! Cineva NU este vedetă din punctul nostru de vedere! Dar cine le-a făcut „vedete”!? Oamenii. Privitorii la tv. Știi ceva?! Și americanii sunt tot oameni. Bine, puțin mai altfel decât alții, dar asta nu o poți înțelege decât stând/locuind cu ei. Și nu clar sunt toți doctori- docenți sau academicieni. Știu că nu sunt iubiți de europeni, am simțit-o pe propria piele, dar, culmea, americanii apreciază Europa.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu știu, Aura. Niciodată nu am înțeles un om care a judecat alt om după meserie, loc de naștere, țara în care locuiește. Niciodată. Nu e nimic de înțeles. Să spui despre un om că e cumva pentru că e oltean, ardelean, moldovean, român, american, suedez, mi se pare o limitare și refuz să o înțeleg.
      Nu am fost nicioadată acolo, am învățat însă istoria și geografia Americii de mi-au ieșit pe ochi. Deci aș fi limitată să emit așa păreri despre americani. Și cine o face, nu e din gașca mea.
      Nu suport generalizările și emise și așa, cum o fac unii, de zici că-s mame omizi toți, devin mizerabile. Așa că e fix treaba cui nu suportă un continent, că așa i se pare cool. 😉
      Te pup!

      Apreciat de 2 persoane

  8. Diana zice:

    Mai rar oameni ca cel despre care scrii, si ma bucur sa stiu ca exista si astfel de vedete. Sa raspunda personal tuturor fanilor e de lauda, dar si un consum enorm de energie – nu-s de blamat cei care angajeaza pe cineva sa raspunda in locul lor. 🙂 As zice ca e chiar sanatos.
    In general, cei care ajung sa-si atinga scopul cam uita ca au fost ajutati, intr-un fel sau altul, ajungand sa creada ca totul li se cuvine (cum ai spus si tu). Talentul e munca lor, e har, e o combinatie – dar poate avea cineva talent cu carul, de la natura, fara munca, si n-ar putea „urca” fara ajutor; si-apoi ii auzi: „singur am ajuns unde am ajuns” – da, da! si marmota invelea ciocolata in staniol.

    Cred ca, uneori, e bine sa nu avem asteptari prea mari de la ceilalti; sa facem ceea ce stim / credem / simtim ca e corect si… toate bune! (zic io, care accesez e-mail-ul / FB cand sunt anuntata pe alta cale ca… am de citit un e-mail / mesaj; ups!) 😊

    Weekend frumos iti doresc, Potecuta! ❤

    Apreciat de 2 persoane

    • Ai perfectă dreptate! Da, unii, mulți, chiar uită. Numai că, știi și tu, și succesul e efermer și… 🙂
      Da, a fost o surpriză plăcută. Fain om. Deschis și natural. Mda, deci se poate.
      La tine, în cazul ăsta, nu e ignoranță. Deci nu e despre asta 😉
      Azi cred că am reușit să scriu la Suzana. La tine tot nu am reușit. Dar e semn bun dacă la ea m-a lăsat. Hai că se rezolvă și asta! 😀
      Îți mulțumesc mult! Noapte bună și weekend frumos! ❤

      Apreciat de 1 persoană

      • Diana zice:

        Ups! Imi pare rau ca ai pierdut timp si n-ai reusit… Ce l-o fi apucat pe blogger de face nasoale dupa atata timp cand – mai usor sau mai greu – a fost posibil? 😦 Voi cauta ceva info…

        Si eu iti multumesc, Potecuta! ❤

        Apreciază

        • I-am scris Suzanei acum două postări, ca răspuns. Da, a început să fie greu de când blogspot a făcut schimbări. Uneori scrie că nu a putut fi publicat şi nu mai mişcă de acolo.
          Zi bună îţi doresc!

          Apreciat de 1 persoană

          • Diana zice:

            Mare lucru n-am gasit… 😦
            Cica, „soft-ul” blogger se asteapta ca numele de utilizator si cel al blogului sa fie identice… Ar fi comod pentru tine sa scrii si la „nume” si la „adresaURL” link-ul care duce spre blogul tau (adresa, cum ar veni)? Am facut o proba, cu un cont wp, si a functionat – poate a functionat doar pentru ca e contul meu de wp (si ma „recunoaste”)… n-am idee. 🙂

            Multumesc! La fel!

            Apreciază

            • Păi la mine numele Poteci de dor, adresa e http://www.potecidedor.wordpress.
              Am încercat si cu „anonim”, există varianta. Tot nu merge.
              Deci e doar o eroare pe undeva. La Suzana, după zile bune fără reușită, ieri a părut că vrea.
              Se va rezolva, sper.

              Apreciat de 1 persoană

            • Diana zice:

              Daca accesez link-ul postat de tine in cometariu am mesaj „acest site nu poate fi accesat”.
              Copiind adresa blogului tau din „bara de cautare” apare asa: https://potecidedor.wordpress.com/
              (fara www. si cu s in http)
              Ma gandeam sa introduci, pentru mesaje, si la nume si la Adresa URL adresa blogului (va aparea ca nume utilizator adresa blogului si nu „Poteci de dor”, dar se face redirectionare spre tine)
              Ma mai gandesc la ceva, dar nu stiu cat de aproape sunt de realitate: au schimbat protocolul http cu https si site-urile care nu au „migrat” spre https au unele „probleme” la conectare (ma refer in special la link-urile https care nu puteau fi inscrise in tabel la „povesti parfumate” pentru ca site-ul nu trecuse la acel protocol si trebuia sa stergem „s” din https pentru a putea inscrie link-urile).
              Ieri am verificat tot ce mi s-a indicat sa verific si e ok, inclusiv faptul ca motorul de cautare accepta si cookie terta parte (ceea ce ar trebui sa accepte si ale eventualilor vizitatori). Prin „cookie terta parte” blocat nu prea se accepta orice, ceea ce e bine, in general, dar trebuie inscrise acolo unele exceptii (pentru site-uri „de incredere” sau pe care vrem sa le accesam). Da, stiu, explic de ma doare mintea! Oricum, daca ai browser goo sunt neblocate „de la sine”, daca nu le-ai blocat special.

              Nu poti posta cu anonim?! Ups!
              Scuza-ma, te rog, ‘ca ti-am facut capul mare. 🙂
              Duminica frumoasa!

              Apreciază

            • Da, e clar, nu e de la mine. La Suzana, de exemplu, dacă apăs de mai multe ori pe ”trimite”, la un moment dat mă lasă, fără să schimb nimic.
              Voi încerca cu anonim, și mă semnez, e mai ok decât să apară toată adresa la utilizator.
              Altfel, la orice alt blog pe wordpress, adresa asta duce direct la blog deci nu-i fac nimic blogului meu, că-l dau peste cap.
              Mulțumesc mult, Diana!

              Apreciat de 1 persoană

            • Diana zice:

              Adresa scrisa de tine in mesajul tau (fara s la http si cu www) duce la blog?! La mine nu apare cu www (pe niciun browser de pe care am incercat).

              Oricum, la blogul tau nici nu ar trebui sa umbli pentru a posta mesaje la mine, ci doar atunci cand scrii adresa; daca apare www prin copiere/lipire la mesaj pe blogul meu poate reusesti daca stergi doar „www”.
              Te bat la cap din dorinta de a nu mai pierde timp aiurea cand esti in vizita la mine – sunt ca o gazda nepoliticoasa cand prietenii se simt nasol la mine. 🙂

              Am vazut ultimul tau mesaj la mine si iti multumesc si aici pentru timpul dedicat. ❤

              Apreciază

            • Eu, când vă scriu vouă, celor de pe blogspot, că la wp nu mai e nevoie să completez nimic, iau cu copy direct din bara de sus. Deci nu eu o scriu aşa. Mai încerc eventual cu www. Dar am scris aşa o dată şi mi-a zis că nu e acceptată forma aia, trebuie cu http. Deşi http://www.potecidedor.wordpress.com e adresa.
              Stai liniştită, eu încerc până mă lasă. Azi am apăsat de 5 ori pe trimite, de 4 a zis că nu poate posta comentariul, ultima dată m-a lăsat. Şi nu am făcut modificări, doar am apăsat. Deci e ceva de la ei, nu de la adrese. Tot încerc 😀
              Mulţumesc pentru răbdarea de a-mi explica!

              Apreciat de 1 persoană

            • Diana zice:

              Acesta e ultimul mesaj pe tema 🙂 Alte idei nu mai am.
              Pentru ca apare prin copy-paste cum e scris mai sus incearca, eventual, fara www si cu s dupa http.
              Sunt aproape sigura ca e de la „platforma blogului” si mi-e ciuda…. Poate-si revine.
              Multumesc pentru rabdare, Potecuta! ❤

              Apreciază

            • Încerc, Diana!
              Eu zic totuși că e o eroare. Uite, ieri, fără să fac nimic, undeva a vrut, apoi nu a mai vrut.
              La Ștef, că e tot blogspot, merge din prima, fără să fac nimic.
              Mulțumesc mult! Te pup!

              Apreciat de 1 persoană

            • Diana zice:

              Am zis ca nu mai am idei, dar mi-ai dat tu! 🙂 Am prins ideea acum cateva zile, cand am citit raspunsul tau, unde ai scris ca la Stef functioneaza din prima.
              Cu ani in urma citisem ca trebuie alese formate noi pentru bloguri pe Blogspot pentru ca cele foarte vechi nu vor mai fi imbunatatite. Ma gandesc ca o fi din aceasta cauza si vreau sa schimb formatul (structura) dar pentru ca e destul de dificil tehnic si as pierde destul de multe din cele ce le am acum acolo as vrea sa stiu daca in alt „format” poti posta fara probleme, din prima.
              Am intarziat sa ajung aici pentru ca am intrebat in stanga si-n dreapta si parerile fiind impartite intre „da, multe nu-s posibile” si „e posibil ca unele sa se piarda” am ales sa te rog pe tine sa faci o „proba” directa, pe doua bloguri cu formate diferite (si care m-ar „avantaja” mai mult decat altele) – cand ai timp, cand ai dispozitie.
              Prefer sa pierd unele chestii dar sa stiu ca nu se mai chinuie prietenii care vor sa lase un semn ca au trecut pe acolo.
              Intr-un mesaj separat las doua link-uri pe care te rog sa le accesezi pentru a vedea daca poti posta usor mesaj (comentariile nu sunt moderate, deci ar trebui sa apara imediat). Dupa „verificare” te rog sa stergi comentariul cu link-uri, sa nu ramana, in timp, „oarbe” pe aici si sa duca la pagini care nu mai sunt. Iti multumesc tare, tare mult!
              Pupici! ❤

              Apreciază

            • Of, Diana dragă! Te rog eu să nu te mai stresezi! Nu-ţi face nimic la blog. Uite: azi, la cireşe, am dat click pe publică, a zis „comentariul nu a putut fi publicat”, aşa cum zice de fiecare dată. Nu am modificat nimic nici la comentariu, nici la adresă, am dat click după click, de vreo 8 ori şi brusc, a zis că gata, va fi publicat după moderare. Uneori, e drept, am renunţat eu, că apărea ceva cum că am depăşit limita maximă de ceva. Dar azi a mers după mai multe clickuri fără nimic.
              Nu vreau să îţi faci ceva la blog şi să-ţi strici ceva.
              Am încercat vu linkurile. A mers la cel cu Poe, după al treilea click. La cel cu Păturică a mers din prima. Acolo te rog eu să ştergi, am scris doar de probă.
              Şi la ce întrebai data trecută şi am uitat să răspund, mie linkul meu de la tine îmi dă pagina mea, nu eroare.
              Mulţumesc mult pentru grijă! Dar încă o dată te rog, nu te stresa şi nu-ţi face modificări, să nu fie cum a mai fost şi pe wp o eroare de la ei şi să-ţi dai peste cap setările.
              Te pup!

              Apreciat de 1 persoană

            • Diana zice:

              Tare-ti multumesc pentru rabdare. ❤ Sper sa fie de la platforma, dar tot e nasol pana (daca!) se rezolva.
              Am sters ce era de sters.
              Datorita discutiei cu tine am mai invatat cate ceva si am cam inteles ca la un moment dat tot va trebui sa schimb ceva – in functie de timp, voi face unele adaptari pana cand pot schimba formatul fara mari complicatii. 🙂
              Pupici!

              Apreciază

            • Spor şi răbdare multă să ai!
              Şi eu îţi mulţumesc mult pentru sfaturi şi preocupare!
              Zi frumoasă, draga mea!

              Apreciat de 1 persoană

  9. Ana May zice:

    Nu mă îndoiesc în cazul acesta de onestitatea vedetei…dar…multe vedete au o „politică de imagine”- pe care o recită ca pe o poezie, așa, „să dea bine”…

    Apreciat de 1 persoană

  10. Și totuși sunt destule ”vedete” care au ajuns sus mai mult prin șansă. Au avut norocul să fie dotați cu o voce de excepție și să găsească persoanele potrivite pentru a-l propulsa. Sau au fost binecuvântați cu alte calități artistice, nefiind nevoie decât să și le etaleze într-un mediu potrivit. Tot respectul pentru aceia care au muncit cu adevărat să se remarce, ei merită cu adevărat să fie admirați.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu e foarte ușor, Petru. Uite la autori. Avem doi autori talentați, două cărți deosebite. Doar una ajunge vândută bine. Și pentru asta, pe lângă talentul și munca autorului, se muncește în spate de se rupe: la imagine, la promovare.
      Deci nu se ajunge ușor. Vorbim de talent aici, de vedete în zona asta.
      Că altfel, dacă azi mă văd în oraș cu Jason Statham și mă fac că-l pup la momentul potrivit, mâine sunt vedetă.

      Apreciat de 1 persoană

      • Ca scriitor trebuie depusă și multă muncă, într-adevăr. Eu mă gândeam mai mult la cântăreți, care devin adorați de tineri și se cred semizei.

        Apreciază

        • Şi la ei e la fel. Mai ales acum când piaţa e supra-saturată. Şi la scriitori la fel. Zău, dacă intri în librărie şi ai mii de cărţi în faţă, numele autorului pe care-l citeşti pentru prima dată pe o copertă e ultimul criteriu de alegere. Alegi ceva ce deja cunoşti, ceva ce ţi-a fost recomandat, ceva ce te atrage la copertă sau la descriere. Nimic din toate astea n-au legătură cu talentul. E vorba strict de marketing. Vrem sau nu să acceptăm.
          Dacă autorul e deja vedetă, vinde şi cărţi de bucate.
          Şi la ei e la fel. Numai că la muzică nu mai e cu vânzare de albume, e cu bilete la concerte, chemări la evenimente, accesări pe youtube. Pentru toate astea, trebuie promovare, dacă artistul nu-i deja celebru. Şi e mai greu decât ne imaginăm.
          Sigur, în ambele cazuri pot exista nişte „bombe” care explodează absolut inexplicabil şi ajung să aibă milioane de vizualizări şi mii de exemplare vândute fără ca noi să găsim vreun sens în asta.

          Apreciat de 1 persoană

  11. Iosif zice:

    “…mai poezie decât concluzia omului care vorbea în noapte nu există.”
    Fascinanta formularea finala ! Felicitari sincere !
    Mi-ai amintit de cuvintele de binecuvântare si rugaciunea Regelui Solomon, la încheierea constructiei Templului Domnului: “Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!”
    Un sfârsit de saptamâna minunat, binecuvântat si luminat, draga Potecuta !

    Apreciat de 2 persoane

  12. anasylvi zice:

    Uite, si eu am fost placut surprinsa atunci cand anumiti autori straini cunoscuti, tradusi in mai multe tari, mi-au dat apreciere pe insta la pozele postate de mine cu cartile lor, ba chiar mi-au si multumit unii – si sunt conturile lor, nu gestionate de terti, cum s-ar crede. E valabil si reversul medaliei, dar aici nu vreau sa intru in detalii. Adica, vezi cum altul primeste reactie de la respectivul (roman fiind), multumiri si toate cele, iar pe tine, pentru ca nu l-ai ridicat in slavi asa cum si-a dorit, adica la maximum, si ai indraznit sa spui si ceva ce ar fi putut fi mai bine, din punctul tau subiectiv de vedere (atentie, nu vorbim de o parere negativa, ci de una pozitiva per total, dar cu cateva sugestii exprimate elegant), te ignora cu desavarsire. E chiar amuzant, dar iti faci o parere, vrei nu vrei, si eviti pe viitor. Atentie, nu ma refer aici la cei care sunt asa in general, fiindca sunt si persoane care nu cultiva zona aceasta de social. Pe aceea te superi ca magarul pe sat, adica degeaba. Daca sunt buni, ii citesti si ii recomanzi oricum, fara sa astepti reactii. dar ce frumos e cand vezi aceste reactii, cand se creeaza o conexiune! Eu, care nu sunt vreo vedeta, ma bucur cand cineva alege sa comenteze pe blog, si in afara de situatii exceptionale, incerc sa raspund de fiecare data. Nu din complezenta, ci ca un firesc.

    Apreciat de 1 persoană

    • Chiar am adus în discuţie şi partea asta cu „expunerea” lor şi cu posibilitatea de a fi în contact direct cu fanii, dacă nu cumva are şi dezavantajele ei. Înaintea netului, erau cumva intangibili oamenii care scriau, cântau, jucau diverse roluri.
      Şi-n exemplul tău: sigur că o replică poate mai puţin entuziastă din partea autorului sau lipsa ei poate deranja sau poate face ca „imaginea” lui în ochii noştri să sufere modificări. Dar nu ar trebui să-i ştirbească din talent. Cum ai spus, nu înseamnă că nu-l mai citim. Şi totuşi…
      Altfel, da, am spus-o de multe ori: dacă pe stradă te salută cineva şi răspunzi e fix acelaşi lucru cu a nu răspunde aici unui comentariu. Vorbim de noi, cei care nu avem mii de comentarii.

      Apreciat de 1 persoană

  13. Diana zice:

    E păcat cum unii se cred atât de importanți încât ceilalți s-ar întoarce la ei oricât i-ar ignora. Nimeni nu e atât de prețios încât să-i accepți orice pentru o fărâmă de atenție. Nu statul de vedetă sau cel iubit(ă) (ori orice alt statut) îți dă importanță. Oamenii îți dau asta și tot ei ți-l pot lua. Unii înțeleg asta alții nu.

    Apreciat de 1 persoană

  14. Floare de mai zice:

    Unii chiar”vedete”ştiu să fie şi Oameni,măcar nu sunt cu”nasul pe sus”şi încearcă să răspundă măcar la comentarii de la oamenii ca noi….

    Apreciază

  15. Tatar Lau zice:

    Potecuță, nu trebuie să fii supărată dacă nu ai întotdeauna feedback de la urmăritori. În primul rând, cititorul are și el o viață reală, care nu rezonează întotdeauna cu ceea ce citește. Poate nici nu are chef să citească ceva.
    Că mai sunt și „vedete” care nu-și fac timp niciodată de scrierile altora, e adevărat.
    Însă, eu zic că trebuie să ne bucurăm de cei care simt la fel ca noi, care ne citesc și ne împărtășesc sentimentele generate de postările noastre.
    În ceea ce mă privește, când citesc ceva și îmi place, răspund. Se poate întâmpla să-mi placă textul, dar să nu am timp în acel moment să raspund și să uit să revin ulterior la el. Altădată, fiind în concediu, cum e cazul acum, sunt pur și simplu prea leneș să o fac😜

    Apreciază

    • Ooooo, nu, sub nicio formă nu despre asta e vorba! Ştiu, e alambicat textul, ştiu. Dar sub nicio formă nu asta am vrut să zic. Cum să mă supăr? Şi care urmăritori? Eu vă am pe voi, nu am fani, nu am urmăritori. Suntem o gaşcă şi atât. Şi nu e feedback. Din ăla au scriitorii, influencerii. Eu am discuţii cu prieteni. Şi între prieteni.
      Nu. Ideea e că dacă un om vedetă spune că i se pare normal să mulţumească unui străin pentru un gând bun lăsat la comentarii, şi poate are sute, când un alt om îţi ignoră toate semnele şi semnalele deşi ăla te ştie poate mai bine decât te ştii tu în anumite aspecte, nu există nicio scuză. Absolut niciuna.
      Deci răspuns, aici, nu înseamnă comentariu. Înseamnă răspuns la un comentariu sau la un mail sau la un mesaj sau la o scrisoare sau la ceva, orice.
      Despre asta e. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  16. ane zice:

    Tocmai azi am primit un mesaj de la o doamnă, care mă atenționa ” ferește-te cât poți de X„ A fost o mare surpriză, nu știu de ce, nu-l cunosc doar că-mi dă like, când e pe FB. Da, îl credeam un om serios. Ce bine că nu am prieteni decât câțiva pe FB, vechi și câteva cunoștințe. Prin urmare eu nu aș crede că poți să apreciezi o persoană din toate pdv, nu cunoaștem oamenii doar superficial, îndeosebi pe site-uri. Poate persoana respectivă e chiar precum spui. Eu poate, aș avea altă părere.
    E din experiență!🙂

    Apreciază

    • Hm. Da, foarte interesant ce spui. Să rămân strict la postare, eu pe acest tip ieri l-am văzut „live” prima dată. În rest, doar la TV. Şi ieri mi s-a părut super om, nimic de vedetă în el, nicio fiţă, niciun aer de superioritate. El a zis că răspunde comentariilor şi asta se poate verifica. Deci aici e închis „cercul”. Nu spun că gata, îl cunosc. Bătrânii spun că nici după ce mănânci un sac cu sare lângă un om nu cunoşti acel om. Ştiau ei ce spuneau.
      Pot spune doar că mi s-a părut foarte fain, ca om, că s-a purtat ca orice om, nu ca o vedetă.
      Revenind la ce ai spus tu. Poate că acel x i-a spus sau i-a făcut ceva doamnei respective şi de aia a vrut să te atenţioneze. Altfel, nu aş vedea de ce. Dar şi asta poate fi caz izolat, nu ştiu. Poate a fost ceva punctual, nu că acel x ar fi un pericol, un obsedat, un om care caută ceva anume sau mai ştiu eu ce.

      Apreciat de 1 persoană

      • ane zice:

        Pare un domn serios cu multe femei prietene, nu e primul domn serios , aparent 🙂 nu am avut curiozitatea să o întreb de ce. Dar, uite că mi-ai stârnit curiozitate.

        Apreciază

        • Interesant. Să ştii, Ane, că şi pe aici, pe bloguri, au fost nişte discuţii. Vezi că poate x nu e x, vezi că poate y are nu ştiu ce interes. Şi am gândit aşa: şi dacă e, ce? Eu citesc ce scrie, citeşte ce scriu. Ne comentăm, glumim, punct. Ce se poate întâmpla rău, indiferent cine e sau ce vrea. Că un like şi un comentariu nu înseamnă că a doua zi mă mut la om acasă şi el e criminal în serie. Şi sunt foarte relaxată aşa.

          Apreciat de 1 persoană

          • ane zice:

            Era vorba de părere! Poate unele au interese🙂 nu e nimic rău.

            Apreciat de 1 persoană

          • ane zice:

            Am întrebat doamna și mi-a răspuns adevărat sau nu, că nu e ce pare a fi, pe FB. De acea e bine să ne convingem noi, cred. Vorba ta, nu e criminal și nu ma supărat cu nimica, cine stie ce interese ascunse ori fi la mijloc. Nu-mi bat capul cu așa ceva. Seară faină!

            Apreciază

            • Ei, acum, așa cum ai zis tu în celăĺalt comentariu, părerile pot diferi. Dacă pe tine nu te-a supărat și ție nu ți s-a părut ciudat sau ceva de rău, de ce să îți faci griji?
              Seară bună, Ane!

              Apreciază

  17. Issabela zice:

    S-a comentat atâta, văd, de statutul de vedetă, încât n-are rost să-l mai teoretizez și eu. Doar să precizez că vedeta ta-i un om de treabă și cam rar în peisajul treptei cu pricina.
    Și că brânzeturile de Sibiu sunt ale naibii de bune și de scumpe, deși pe la noi prin piețe umblă (umbla, că n-am mai fost de-un veac) de mult vorba că numai de la Sibiu nu-s, sau cel puțin cei ce le vând nu-s de pe-acolo 😀

    Apreciază

  18. imaginarycoffee zice:

    Cred că atâta timp cât ți se pare firesc să răspunzi la un salut, ai garanția că nu ai deraiat încă. Nu m-ar mira dacă ”aroganța celebrităților” ar fi doar masca sub care își ascund incapacitatea de a lega o conversație, în lipsa PR-ului. Jos pălăria pentru cel din relatarea ta! 🙂

    Apreciază

  19. tink3rbe11 zice:

    În orice vedetă este un suflet de om. Nimeni nu prea ajunge ceva fără un minim efort doar că ei au ghinionul de a fi mereu priviți cu alți ochi decât cei normali,banali și atunci orice mișcare, cuvânt,comportament este despicat nu în 4 ci în 8! Li se dă conotații ,se critică, apar așteptări, etc. Dar peste toate nu se gândește nimeni că și ei sunt ca și noi doar că sunt puși în lumini proaste ,descrieri convertite și multe altele de genul.
    Sunt vedete care se schimbă dar eu consider că împrejurările ii forțează.
    Si noi ne schimbăm de la un an la altul ( chiar de la o zi la alta) doar că nu avem un reflector, un bliț, o cameră îndreptată înspre noi.

    Apreciază

    • Hai să îţi zic o chestie: acum ceva vreme, am citit pe un blog, ca al nostru, nu cu sute de mii de abonaţi şi sute de comenatrii, nu scris de o persoană publică, ceva în genul: eu ofer conţinut cititorilor mei, gratuit, deci să zică merci, ei lasă comentarii, e schimb pe schimb, nu am timp de pierdut să le răspund, ar fi culmea.
      Deci da, evident, şi vedetele sunt oameni, fix ca noi. Şi la ele, caracterul e cel care face diferenţa 😉
      Omul de care spuneam eu pare să aibă nişte respect în plus faţă de persoana aia din primul exemplu, cu blogul. Atât. E doar chestie de viziune.
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  20. adrianport zice:

    N-am mai intrat de mult pe WP, din diverse motive, dar dupa postul asta simt ca a fost momentul potrivit sa dau un semn de viata. 🙂

    Apreciază

  21. Ileana zice:

    A fi om e lucru mare! Bine punctat proverbul!
    Însă articolul scris de tine este și bine punctat și de nota 10000000!!!!🤗
    Am întâlnit oamenii și neoamenii, nu le spun vedete pentru că toți avem suflet, educație și….
    Personal, cunosc pe cineva care are pretenția să i se comenteze fără să răspundă. Am vorbit în virtual, i-am explicat că nu e frumos să nu răspunzi măcar cu un mulțumesc, însă răspunsul a fost acid,,, cum că nu se compară cu ceilalți 🤔, arunci de ce ești printre ceilalți întreb eu 🤔, nu am primit răspuns dar am văzut după cimentari răutăcioase, se pricepe la critică, iar asta duce la lipsă de Tot!
    Tot respectul pentru articol, da, sunt și oamenii cu suflet!
    Vise frumoase pupicii 😘🤗❤️

    Apreciază

    • Auoleu, ce caracter urât are omul de care ai zis! Nu l-aș mai putea citi după o asemenea replică. Foarte urât!
      Dar uite că sunt și oameni la polul opus care dau dovadă de educație.
      Îți mulțumesc mult, Ileana!
      Să ai o zi frumoasă! Te pup!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s