Între petic de cer şi petic de pământ

Undeva,
într-un colţ de lume,
pe un petic de pământ,
o mamă îşi plânge fiul
şi unii îi spun să se liniştească,
să fie puternică,
pentru că trebuie să fie,
şi să nu mai plângă.

În acelaşi colţ de lume,
un copil aleargă
şi râde şi ţipă,
şi nimeni nu-i spune nimic,
toţi îl privesc zâmbind,
aprobându-i bucuria,
pentru că trebuie să existe-n el,
şi toţi participă, tăcând, la ea.

Tot acolo,
doi tineri vorbesc despre o nuntă
şi glumesc şi râd, poate mai tare,
poate prea tare,
aşa că unii le spun să vorbească mai încet,
pentru că trebuie,
deşi se bucură şi ei de tinereţea lor
şi de viaţa toată pe care o plănuiesc
râzându-i vieţii.

Desupra peticului de pământ,
sub un petic de cer,
câţiva pescăruşi se întrec în zbor,
şi ţipă, sau poate cântă,
şi nici lor nu le spune nimeni nimic,
deşi poate şi ei sunt prea gălăgioşi
pentru un astfel de moment.

Dar niciun moment
nu poate opri râs de copil
şi cântec de păsări în zbor,
aşa cum nici ele nu pot opri plâns de mamă,
deşi ei, doar ei, i se spune să tacă.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Între petic de cer şi petic de pământ

  1. Ecoarta zice:

    O mamă vorbește și atunci când tace, pentru că doar ea știe să vorbească cu ochii, cu mâna pe creștetul copilului, cu aplecarea spre cer și spre pământ. Tare, tare mult mi-a plăcut! M-a impresionat!
    ☺️🤗♥️

    Apreciat de 1 persoană

  2. Suzana zice:

    Doar plansul elibereaza ceva, chiar daca prea putin, totusi.
    Atunci cand o mama isi plange copilul, lumea se face tandari si nu exista vreun
    liant pentru a o recompune, din pacate.
    Impresionant textul, draga mea! Multumesc! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  3. Issabela zice:

    Cei care-i spun să tacă sau să se liniștească nu știu ce-i cer.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Iosif zice:

    Un dèja vu magnific ! Plin de profunzime poemul. Felicitari sincere !
    Când o mama îsi plânge copilul pierdut, plânge tot cerul cu îngeri cu tot…
    O saptamâna sublima, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ileana zice:

    Adevărat! Mi-a plăcut tare mult!🤗❤️😘 Felicitări cu drag!!!🤗🍀

    Apreciat de 1 persoană

  6. adrianport zice:

    Ai spune că nu lipseşte mult pentru ca lumea aia să fie mai bună. Dar aşa e?

    Apreciază

  7. Tatar Lau zice:

    Libertatea unei păsări e un ideal către care tindem. Dar o mamă nu mai cauta acest ideal pentru ea, ci pentru puiul ei. Să-i ceri unei mame să-și oprească strigatele de disperare la pierderea unui copil este un gest cinic, lipsit de empatie. Înseamnă să-i iei ultima libertate pe care o mai are. Și oricum, acele strigăte răzbat dincolo de cuvinte.
    Copiii se nasc liberi și rămân liberi până când acceptă hamurile adulților. Apoi devin doar o altă piesă de puzzle în angrenajul societății.
    Dar cu toții zburăm între un petic de pământ și un petic de cer…

    Apreciază

  8. Diana zice:

    Am simtit o arsura la inima – nici n-a trebuit sa citesc pana la final; am strans din dinti la prima strofa. Scuza-mi academica exprimare: cat de tampit trebuie sa fie cel care-i spune unei mame ce-si plange copilul sa se linisteasca, sa nu mai planga, sa fie tare?!

    In cateva versuri ai ilustrat o lume! Esti super tare la faze de gen. 🙂
    Zile senine iti doresc, Potecuta!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Numai o mamă știe cât de mult poate răbda în tăcere, iar tu ai reușit să ne arăți foarte frumos acele dureri care rămân adesea înăuntrul sufletului ei.

    Apreciat de 1 persoană

  10. tink3rbe11 zice:

    Nu știu cum să reacționez …
    Sunt stări de exprimare normale,primare , ce nu pot fi înfrânate . Ce rost ar mai avea viața omului fără ele?!!!
    Cred că încă mă șochează uneori intervenția unora in firesc!

    Apreciat de 1 persoană

  11. ©Cri zice:

    Cât de frumos, Potecuță! ❤️ Și adevărul e că nimic nu ar putea opri orice s-ar întâmpla între un petic de cer și un altul de pământ… veselia tinereții, plânsul mamei, sau… țipetele pescărușilor. Totul se întâmplă pentru că a fost scris deja în stele, eu așa cred. Minunat ai așezat în vers… de-ale vieții! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  12. Ana G. zice:

    Nu cred că poate exista durere mai mare decât să trebuiască să-ți plângi copilul.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Alex zice:

    Ce poezie frumoasă și plină de emoție! Ai cuprins în versuri câteva fragmente din viața oamenilor, cu veselia și cu tristețea lor, sub același cer senin care ne curpinde pe toți.
    Sărut mâna pentru momentul de poezie. Să ai o zi minunată! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s