Ce-ai avea de pierdut…

… chiar dacă te cred nebun? Nu la modul general, deşi nici acolo nu-s multe de pierdut. Dar de data asta vreau să mă refer la un singur caz, o singură situaţie. Nu ştiu dacă aţi auzit de asta, nu ştiu dacă aţi probat-o vreodată, nu ştiu dacă o credeţi sau nu, dar eu zic că, şi dacă ar fi ultimul lucru la care v-aţi gândi într-o astfel de situaţie, şi doar aşa, ca o ultimă încercare, de ce nu?
Acum ceva ani, nu mai ştiu câţi, o amică şi-a pierdut câinele. Era din ăla mic-mic şi nebunel rău. Ea stătea la casă, dar poarta nu era din aia prin care ar fi putut ieşi. Singura variantă era că a deschis cineva poarta şi câinele a ieşit şi dus a fost. Sau cineva a deschis-o cât să poată lua câinele. Disperare mare, mai ales în cazul fetiţei ei care plângea tot timpul. Anunţuri pe unde s-a putut, recompense, cam tot ce se putea face. Cineva i-a spus aşa: du-te pe stradă şi dacă vezi un câine, îi spui cu voce tare: spune-i lui x să se întoarcă acasă, că îl aşteptăm. Cât era de supărată amica mea, a răbufnit în râs şi a zis că chiar nebună încă nu e. Eu sunt convinsă însă că a făcut şi asta. Dar după un timp, nu ştiu cum, a găsit câinele. A fost furat şi ţinut în casă. Deci nu umbla lela pe străzi, nu ar fi putut reveni singur.

Am uitat de treaba asta, sincer. Dar recent, răsfoind prin FB, am găsit o postare a cuiva pe care-l urmăresc, că i-a dispărut pisica. Şi că soţia îi plânge toată ziua. Poze cu pisica pe FB, poze puse pe stâlpi, recompense. Curgeau comentariile, ba că cineva ar fi văzut-o pe nu ştiu unde, ba că parcă era pe nu ştiu unde, nu ştiu cum. Dar erau mulţi cei care îi spuneau şi de asta: du-te pe străzi şi unde vezi pisici, spune-le să-i spună pisicii tale să vină acasă. Evident, şi multe miştouri la adresa lor.
Şi povesteşte cel în cauză că îi era atât de milă de soţia lui, dar era şi el disperat să îşi găsească pisica, că ar fi făcut orice. Chiar a făcut, că s-a dus pe toate pistele pe care le-a primit de la cei care spuneau că ar fi văzut o pisică ce semăna cu ea.
Şi, la un moment dat, fiind cu soţia, au văzut câteva pisici pe stradă. Şi povesteşte el, tare simpatic, că i-a fost cumva şi ruşine, şi teamă de soţie, să nu-l creadă dus cu pluta. Dar le-a zis acelor pisici, mai în şoaptă, „dacă-l vedeţi pe… să-i spuneţi să vină acasă”. Şi, simpatic cum am spus, povestea că s-a uitat cu ruşine spre soţia care i-a zis: dar spune-le mai tare, că nu te-au auzit. 😀
Şi cine credeţi voi că i-a trezit în noaptea aia, mieunând la uşă? Exact.

Na bun. Acum vreo trei săptămâni, povesteam cu cineva despre animale, despre cât de inteligente sunt, am zis în treacăt şi despre asta, am trecut la ale noastre. Şi ieri îmi poveşte că acum trei zile, un amic era tare supărat că una dintre pisici i-a dispărut şi ea i-a spus de treaba asta. El s-a uitat puţin ciudăţel la ea, a trecut. A doua zi, omul tare fericit, îi spune că i-a revenit acasă pisica. I-auzi, bravo ei. Pe unde o fi fost?
El: nu ştiu, dar să ştii că am făcut ce-ai zis şi când am văzut o pisică pe stradă i-am zis, după ce m-am asigurat că nu mă vede nimeni, să-i zică la a mea să vină acasă. Şi venit. 😀 😀

Acu: evident, pot fi simple coincidenţe. Să presupunem că toţi cei care au spus că au păţit asta au spus adevărul. Deci coincidenţe în toate cazurile. Şi dacă cei din comentarii au minţit că au păţit, tot rămân cel cu postarea şi cel din cazul ăsta din urmă. Ei doi nu au minţit. Deci două coincidenţe.
Nu ştiu dacă e ceva cu universul, ştiţi că se zice că dacă ai o dorinţă, să o spui clar, să ştie universul ce vrei. O fi, habar nu am.
Nu ştiu dacă animalele alea chiar te înţeleg. Sunt mai deştepte ca noi oricum. Rectific: ca mine sigur sunt. Că nu-mi permit să vorbesc în numele altcuiva.
Orice-ar fi, nu merită încercat, oare? Adică, na, şi să fie o nebunie, dacă e ultimul lucru de făcut, voi l-aţi face? Că eu sigur da.

Voi ştiaţi de asta? Cum spuneam, mie mi-a ieşit din cap de la întâmplarea cu amica mea. Dar mi-am amintit recent, când am văzut postarea.
Deci ce ar fi de pierdut dacă ne-ar auzi unii şi ar spune că suntem nebuni?

Foto