De ce răul e mai uşor de crezut?

Azi dimineaţă, „mângâind” cu degetul mare ecranul telefonului, a se traduce: mă dădeam pe FB, mi-a apărut o postare pe care nu aveam cum s-o ratez, că avea 4 poze mari, de la o pagină pe care eu nu o urmăresc. Se pare că a comentat cineva din lista mea şi aşa a aterizat postarea în aria mea vizuală. Spuneam de patru poze: una în care era un actor foarte cunoscut, nu-i spun numele, şi altele cu lumânări, cu fundiţă de doliu şi cu o cruce. Nu era link în postare, era doar un text care anunţa că aseară, în jurul orei 19, ne-a părăsit şi acest mare actor şi cum scena e mai goală şi din astea. Recunosc, şi pe cuvânt că nu e laudă, când sunt tută, vă zic, de data asta doar o fracţiune de secundă a durat tresărirea mea. Apoi, evident, a intervenit creierul care-a zis că n-are cum, că e fake.
Nu întâmplător am spus că nu exista link. E cu atât mai de neînţeles. De obicei, la fake, există un link care duce la o pagină şi în 9 din 10 cazuri nu e virus. Pur şi simplu se fac vizualizări care ajută pagina să crească şi apoi se pot posta reclame fără probleme, că doar există public. Aici nu exista link.
Şi deşi pe bună dreptate fake news mizerabil ar trebui să fie deja pleonasm, mi s-ar părea corect ca în astfel de cazuri să fie permisă şi folosirea de grade de comparaţie pentru mizerabil. Evident, toate fake-urile sunt mizerabile, dar parcă una e să scrie că într-un cireş din Dorohoi au ieşit banane, alta să scrii că a murit un om, oricine-ar fi acel om. Dacă mai e şi cunoscut de o ţară-ntreagă, e cu atât mai nasol. Aşa că fake-urile ar trebui să fie mizerabile, mai mizerabile, cele mai mizerabile. Ar trebui să avem norma asta, să le putem clasifica.

Cu toate astea, nu despre practicile astea vreau să vorbesc. Am stabilit că-s mizerabile. Am intrat însă pe la comentarii, sperând totuşi să nu fie ce bănuiam. Peste 2000 de comentarii cu regrete exprimate în toate felurile, comentarii care spuneau că e o pierdere imensă, că a fost cel mai mare actor, că regretă nespus această pierdere, că… ştiţi voi cum ne arătăm aprecierea când nu mai are absolut niciun sens.
Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost unul tâmpit, dar cred că nu chiar retardat: oare cum ar fi ca omul ăla, actorul, să găsească azi în telefon, pe messangerul de FB, peste 2000 de mesaje în care oamenii îi spun cât e de iubit şi de apreciat? Cum ar fi ca „Maestrul”, care evident că e în viaţă, să citească aprecierile astea de la oamenii care spuneau că-s extrem de afectaţi de disparţia lui? Adică, oameni buni, omul n-a murit. Luaţi-vă R.I.P-urile şi plânsul, transformaţi-le-n mulţumiri şi inimioare, şi haideţi la om pe pagină, să-i spuneţi că-l iubiţi. Are cărţi. Din 2000, 500 dacă le cumpărăm azi, va fi o bucurie. Are spectacole, haideţi pe bilete. Ce ziceţi?

Am văzut comentarii care încercau disperate să spună că e fake. Credeţi că au încetat cu ripul? Nu. Mai grav decât atât, şi acum ajung unde vreau, la vreo 20 de minute după asta, am văzut că actorul a postat pe pagina lui o replică elegantă şi scurtă, puţin ironică. Au fost comentarii cu râsete, dar au fost, atenţie, comentarii care întrebau: deci e fake, deci nu e adevărat, adică trăieşte, adică nu a murit? Şi alţii răspundeau, cât puteau de elegant, că ce dovadă mai bună ai mai vrea, şi ei o ţineau pe a lor: sigur? Păi s-a scris că a murit, acum ce să mai credem? Sigur a postat el? Sigur e pagina lui?
Incredibil!
Nu are sens să mai scriu care ar fi fost logica aia simplă şi cât de simplu, în trei secunde, îţi dădeai seama că e fake. Dar de ce acea ştire a fost crezută imediat, unii cred că nici n-au citit, au văzut poza lui, pe aia cu lumânările, şi s-au grăbit să spună că-s devastaţi de veste, şi când omul care n-a murit scrie că n-a murit, se pune la îndoială veridicitatea mesajului? De ce? De ce credem mult mai uşor ceva negativ şi ne îndoim de ceva pozitiv? Doar pentru că adevărul e uneori mai puţin spectaculos?

De ce e mai uşor să credem că vecinul a furat şi de aia are acum curtea plină de flori şi de legume, şi nu credem că a muncit de-a căzut în cap şi de aia are? Da, ştiu, e banal. E mai mişto să credem că e văr cu cineva „acolo sus” şi-n curtea lui a plouat mai des decât în a nostră. Brr.
Nu e extrem de trist că am ajuns aşa? Doar întreb.

Nu vreau să vorbim acum despre fake-uri plasate cu un scop. Despre presă şi manipulare. Îi sunt datoare lui Sticri cu asta, nu ştiu când şi dacă voi reuşi să-mi adun ideile, să mă documentez şi să scriu despre asta. Deci nu despre asta e. E despre noi. Despre cum ne place nouă să credem tot felul de bombe şi adevărul, simplu şi uşor de verificat, e lăsat deoparte. Atât.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la De ce răul e mai uşor de crezut?

  1. Iosif zice:

    „Falsificatorul” Cuvântului adevarat, absolut, atemporal, eliberator, de mii de ani însala si manipuleaza lumea, jucând desavârsit în roluri de parinte salvator.
    „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.”
    Un sfârsit de saptamâna minunat, binecuvântat si luminat, draga Potecuta !

    Apreciază

  2. Cri zice:

    Bună întrebare, Potecuță… și nu știu de ce-i așa. Bine, în ce mă privește, nu cred până nu mă conving cu ochii mei, dar în jurul meu, majoritatea crede bârfa, sau ce se spune de rău despre oricine, vedetă ori doar cunoscut. Poate că așa e construită mintea omului, iar noi, ăștia care nu credem imediat răul din auzite, om fi defecți… 😉 Să știi că m-ai făcut curioasă 😀 cine-i cel care n-a murit… dar nu întreb, doar spun. 🙂 Te îmbrățișez!! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  3. Irina zice:

    Tot ce este senzațional atrage mai mult decât ceea ce este simplu. Miraculosul, fabulosul au mereu întâietate față de ceea ce poate fi explicat rațional, științific. Și mai e ceva: când moare o persoană sau se îmbolnăvește, ceilalți se grăbesc să își exprime regretele. Dar în aceste regrete e și ceva ascuns, ceva ce nu îndrăznesc să recunoască nici față de ei înșiși: se ”bucură” că ei au scăpat, măcar de data aceasta. Că s-a mai dus unul, dar nu au fost ei. E în firea omenească. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  4. Ecoarta zice:

    Să ai un sfârșit de săptămână minunat! 🥰🌺

    Apreciat de 1 persoană

  5. sticri zice:

    In general ce e bun = normal, ce e normal = uzual, ce e uzual devine plictisitor. Ca atare suntem atrasi oarecum de „ceva anormalitate”, fie ca e o extrema pozitiva sau una negativa. Cum cele poziykve sunt foarte rare iar cele negative sunt foarte dese, ghici …..😂😂😂😂. Exista o teorie care spune ca toti avem in noi dualitatea, fie ca recunoastem, fie ca nu, deci si o parte negativa dar si una pozitiva. Acum depinde ce hranim in noi, daca ne uitam zilnic la stirile de la ora 5, o sa hranim negativitatea.

    Recunosc si sa-mi fie rusine pt ca m-am bucurat nespus cand am aflat ca crucisatorul Moskva a fost scufundat de armata din Ucraina. (YESSSSSSSSS !!!!) – deci am alimentat partea negTiva din mine 😂😂😂😂😂😂
    Am primit o poza pe whatsapp in legatura cu asta, practic e o gluma/mistocareala

    Daca o consideri inoportuna, te rog sa o stergi.

    PS: Referitor la fake-uri, vreau sa-ti spun ca nu ai vreo datorie fata de mine, faci cum simti.
    PSS: Apropo de fake-uri, ai auzit in ulyima luna de vreun rus bun/destept/milostiv sau de vreun ucrainean rau/prost/brutal? …😂

    Apreciat de 4 persoane

    • Sticri, nu ştiu ce să zic. Chestia cu crezutul orice, în orice condiţii, fără să te uiţi măcar în stânga sau dreapta, unde găseşti atât de uşor răspuns, în cazuri ca ăsta de care ziceam, nu ştiu dacă ţine numai de dualitatea de care bine ai spus.
      De ce să şterg, e taree! 😀
      Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 2 persoane

      • sticri zice:

        Aici nu e vorba de mine sau tine, ci de anumite categorii sociale care daca afla ceva de la o televiziune sau de la un politician, atunci asta are valoare de adevar si cu asta basta.

        Potecuto, din pacate alienarea asta mintala care „se executa” acum asupra intregii populatii are efectele scontate de cei care au gandit acest lucru. Mai e ceva, acum populatia e bombardata cu „senzatii si informatii” si nu mai are timp sa gandeasca si sa analizeze mai nimic. Ma refer la.concerte, petreceri, tot felul de motive pt a manca, distractii, TV, radio, muzica peste tot, malluri, etc. E o civilizatie plina cu tot felul de info si daca nu reusesti sa disociezi binele de rau, ai cam dat-o in bara. De aici pana la mase de oameni care sunt manipulate, nu-i decat un pas … cele mai abile metode de manipulare sunt acelea in care se ia un adevar si ‘se ambaleaza” pt a putea sa serveasca unui scop bine determinat iar apoi e trimis maselor ca „desert”.

        Apreciat de 4 persoane

  6. Ileana zice:

    Bună întrebare 👍
    Personal, caut, mă documentez și apoi văd dacă e adevărat sau nu.
    E neomenesc ce fac acești oameni, însă atât îi duce capul, păcat!
    Seară frumoasă!🤗

    Apreciat de 1 persoană

  7. Suzana zice:

    De fiecare data cand citesc asa ceva, mi se mai confirma a ‘n’-a oara ca ganditul e mai putin, si doar reactiile sunt cele care vorbesc. De ce asa? In principiu lucrurile se cunosc, dar multe sunt ignorate. Suntem intr-o perioada cand minciunile sunt peste tot, cand normalul este terfelit si asta mi se pare inadmisibil. Si totul se petrece pentru ca nu exista o reactie fireasca in lumea reala, la anormalitati. Din pacate. Efectele deja se vad, iarasi din pacate.
    Ma tot gandesc ca perioada asta este miraculoasa. Sper sa ne intalnim fiecare miracolul asteptat si sa ne unim cumva miracolele! Poate reusim sa schimbam in bine ceva!
    Seara buna, draga Potecuta! ❤

    Apreciat de 4 persoane

  8. Drugwash zice:

    Problema e verosimil versus neverosimil. Adiacent e despre cît e de greu să faci un bine versus cît e de uşor să faci un rău. Sau, alternativ, cît e de greu să construieşti versus cît e de uşor să dărîmi. Şi la modul general în lume, cum se străduiesc „stăpînii” să fie cît mai uşor/direct/evident pentru ei versus cît mai greu/complicat/rău pentru cei mulţi.

    Luate toate astea la pachet, devine implicit să crezi că mai degrabă e adevărat ceva rău decît ceva bun. Se pierde – de fapt s-a pierdut de mult – credinţa inocentă în bine şi frumos, copilul interior e amuţit de teroarea „educaţiei” şi de experienţa zilnică.

    Lăsînd toate astea la o parte, evenimentul despre care ai povestit ar putea foarte bine să fie parte dintr-o campanie de testare – nu se ştie a cui şi din ce motive anume, dar asta nici nu contează. Sau la fel de bine ar putea fi o glumă proastă sau o răzbunare. Ce ne pasă nouă, pînă la urmă…?

    Apreciat de 3 persoane

    • Nu ştiu cât de mult contează evenimentul în sine, cât contează reacţia. Şi mi-e foarte greu să cred că a fost cu alt scop decât acela de a atrage comentarii.
      Şi da, se pare că e mult mai uşor să credem ceva rău! E evident. Nu doar din exemplul dat de mine. Din păcate!
      Dar asta e, unora le place asta. Să le fie de bine, zic.

      Apreciat de 3 persoane

      • Drugwash zice:

        Un motiv ar fi ca să-i strice fengshui-ul persoanei, poate înainte de un spectacol sau ceva. Sau o răzbunare personală sau altele la care nu stau să mă gîndesc acum.
        Da, răul e mult mai la îndemînă decît binele. Gîndeşte-te cît îi trebuie unui sticlar să creeze un bibelou complicat, cu inserţii de culoare şi altele; şi cît îi trebuie unui copil să-l scape din mînă să se facă ţăndări. Universul însuşi tinde către entropie, de ce ne-am mira de oameni.

        Apreciat de 5 persoane

  9. tink3rbe11 zice:

    Cunosc subiectul și actorul despre care s-a postat. Era soțul lângă mine…tot așa…mângâia telefonul tot în același țarc si îl aud :
    -„a murit ..cutare”…
    zic” -n-are cum ,la mine n-am citit niciunde despre…”.
    Primul impuls am intrat pe google, Wikipedia imediat schimbă ‘datele…zic,” e fake”…el..”adică?”…eu…minciună mă!!
    Eu mi-am luat-o odată, cu un mare cântăreț și de atunci verific informația și am început demult să triez ceea ce citesc.
    Ne place bârfa și alegem să credem în fiecare titlu ,dacă este însoțit de poze pare și mai credibil. Plus că, la acele genuri de postări sunt conturi special create pentru comentarii care să alimenteze, să stârnească interesul . Dacă unul a scris ,restul este turmă!
    Lumea este însetată după bârfe fel de fel ,FB este locul ideal!!
    Weekend minunat!

    Apreciat de 1 persoană

    • Exact, exact, exact! E totuşi cunoscut de toată ţara, ar fi fost numai despre el peste tot.
      Culmea, mi-a apărut şi o postare sponsorizată despre un spectacol pe care îl va avea la Sibiu el cu fiul lui. Şi acolo a scris cineva la comentarii: A murit!
      Doamne!
      Îţi mulţumesc frumos! Weekend liniştit!

      Apreciază

  10. Mi-a plăcut atitudinea ta, că nu ai crezut știrea, ci ai căutat o confirmare veridică. Așa ar trebui să procedăm cu toții, doar că suntem atrași mai mult de senzațional, de știri șocante pe care să le dăm mai departe. Ca să ieșim și noi în evidență cu ceva interesant, neștiut încă de anturajul în care trăim.

    Apreciază

    • Petru, e extrem de simplu: am văzut ieri dimineaţă, nu mai ştiu exact la ce oră. Ştirea anunţa că a murit cu o seară înainte, la ora 19. Oare de atunci, nu se umplea FB-ul de ştiri, de postări in memoriam, de amintiri cu şi despre el? Asta pentru cei care stau numai pe fb. De TV nu mai zic, că toate posturile ar fi anunţat asta.
      Când ceva pare prea frumos să fie adevărat (şi aici modific eu, să fie bine în context) sau prea şocant, e posibil să nu fie adevărat.
      Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 3 persoane

  11. Jo zice:

    Potecuță, are you kidding me? Cine a murit? Și apoi a reapărut cu dezmințirea? Mă lași așa… fără subiectul bârfei?!!!! Pfft! 🙂 Ca să-ți răspund la întrebare, iau exemplul meu, nici mai mult, nici mai puțin. Am o înclinație morbidă pentru senzaționalul sângeros (v. tigaia 2 🙂 ), citesc cărți polițiste, mă uit la filme de groază etc. Știi de ce? Pentru că viața mea este super-banală. Așa și cu amatorii ăștia de scandal pe FB. Dacă-i iei la bani mărunți, oamenii se plictisesc de mor. Noroc cu FB. Spre lauda mea, sunt o secundă mai deșteaptă decât ei. Stau departe de FB. 🙂 Și cine zici că ar fi murit? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Ştiu ce zici, Jo. Dar tot din plictiseală, ar fi fost mişto să accepte şi adevărul la fel de uşor cum au acceptat minciuna. Na, zic şi eu, nu ştiu.
      Nu a venit cu dezminţirea, că el, săracu’ a aflat de la alţii că a murit. Şi să-i liniştească pe cei care poate încercau să afle, a scris pe pagina lui o replică faină. Scurt. Că ce să vrei mai mult? Adică n-a zis nimic concret, a lăsat o replică în genu l”zvoniştilor mei: că nu mai muriţi să scăpaţi de mine”. Cam atât.

      Apreciază

      • Jo zice:

        Nu renunț la diagnosticul de mai sus. Banalitatea vieții este cea care ne îndeamnă să căutăm senzaționalul. Diferența dintre mine și cei care nu l-au crezut pe actor că-i în viață este că eu caut senzaționalul în ficțiune ȘI (foarte important) stau departe de FB și știrile de la ora 5.

        Apreciază

        • Pe FB sunt oameni de care te loveşti pe stradă. Şi pe care-i întâlneşti şi pe aici. Fb-ul nu e locul ăla rău dacă şti ce să alegi. Exact ca-n viaţă. Şi exact ca-n cazul filmelor. Ştii că sunt oameni care spun că e pierdere de timp să te uiţi la filme şi că filmele sunt o prostie? Ce le-ai spune? Cam asta e şi cu Fb-ul.
          Da, e vorba şi de acel banal de care spui. Dar cred că mai e vorba de ceva.

          Apreciat de 2 persoane

  12. anasylvi zice:

    E goana dupa senzational. Stirea ca a murit era ceva senzational, la fel ar fi fost si daca scria ca a divortat, sau ca a facut un accident, sau ca s-a luat la bataie, sau ca a defilat pe podium la saptamana modei la Paris sau Milano etc etc. Nu stiu despre cine-i vorba, dar, evident, faptul ca omul nu numai ca traieste, dar n-a facut nici nimic scandalos ii lasa indiferenti pe multi – exact cum spuneai, are carti, spectacole? Ce plictisitor… 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Îmi amintesc că cineva spunea într-un interviu că de multe ori a citit despre el că a murit şi nu i-a păsat. Însă într-o zi, când a fost sunat de cineva din familie că altcuiva din familie i s-a făcut rău, că se uita liniştit la TV şi a văzut breaking news că a murit în accident şi el chiar era plecat de acasă, a înţeles că astea nu-s de lăsat aşa şi atunci a dat în judecată.
      Deci da, e plictisitor când omul are realizări. Când îşi vede de viaţă… 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  13. Issabela zice:

    Habar n-am despre cine-i vorba, deși intuiesc, din răspunsurile tale la comentarii și aș fi fost, recunosc, puțin curioasă și eu 🙂
    Cît despre cei de pe fb… tu zici că-s tot cei de pe stradă… eu zic că, din contra, îl văd pe omul de pe stradă și mai să nu-l recunosc pe fb… :))))
    Una peste alta, mă bucur că e în viață actorul – săracul, îmi pare rău c-a trecut prin prostia asta. O fi fost rea intenție, mai degrabă, după cum spui că s-a derulat postarea cu pricina 😦

    Apreciat de 2 persoane

    • Când am zis asta, mă refeream la cazurile normale pe care putem alege să le urmărim. Între Issa de pe blog şi Issa de pe FB e vreo diferenţă majoră? Despre asta spuneam. Altfel, şi pe fb, şi pe bloguri, sunt persoanele alea perfecte cu o viaţă perfectă. Dar, cât timp FB-ul îmi arată ce vreau eu, pot bifa pe cine urmăresc şi pe cine nu. Din păcate, cum nu mă pricep la setări, îmi scapă multe.
      Adică fb-ul nu e un loc numai cu minciuni şi prefăcătorie şi mizerie, un loc de care să te fereşti, să scuipi în sân. Nu e, nu ştiu, cum ar fi un club de manele în care ştii clar că numai manele se difuzează şi, dacă nu-ţi plac, nu intri veci.
      Adică aş fi excesiv de ipocrită să spun asta despre fb, că şi eu am cont şi al meu nu e cu poze trucate, nici cu laude fără fundament, nici nu scriu că duc o viaţă de lux, nici nu pun poze din vacanţe. Şi cum sunt eu, sigur-sigur sunt şi alţii, că doar n-oi fi eu buricul lui Zucki 😀 😀
      Na, asta ziceam.
      Eu, de exemplu, azi, de pe fb am aflat o veste excelentă legată de o carte care va apărea-n curând 😉 Deci uite ce bine că am intrat. Sigur, aş fi aflat eu şi din altă sursă, dar na, a fost în premieră vestea. Şi m-a bucurat mult!
      E drept, pe contul personal nu am mai scris de un car de ani. Că eu mă întind la vorbă şi pe fb nu se mai citesc texte. Dar intru şi văd ce mai zic sau fac alţii.
      Mulţumesc, Issa.
      La cum îl ştiu ca actor, cred că s-a supărat foarte puţin. Şi mai mult s-a amuzat. De prostia umană.

      Apreciat de 3 persoane

      • Issabela zice:

        … Dar de ce n-a ajuns și pe wp știrea, de ex.? N-o fi chiar manelizare, mai sînt și piese pe sufletul meu, dar superficialitatea și complezența sunt mult mai mari decît pe alte platforme. Însă, în ipocrizia 😀 mea, le-am acceptat așa cum sînt, mai cîrîind pe alocuri, ca acum 🙂 , pentru că am ales, la rîndu-mi, să public în viață, neinteresîndu-mă vreo iluzorie glorie postumă și, neavînd impresar sau alte posibilități, am un biet cont pe fb, ținut special ca să mă laud cu diverse. Acolo poza cu diploma, aici textul justificativ :))))) că asta se cere 🙂 Cînd pun și linkul la un text, știm cu toții că statisticile spun cîți dintre cei ce te felicită spumos intră și pe link, să vadă pentru ce 🙂
        În fine. Dap, ai fi aflat, at least, de la curier, cînd ți-ar fi sunat la ușă cu margarete de Paște (glumesc, te-aș fi întrebat înainte…!), dar mă bucur, îți dai seama, că știi deja ❤❤❤ N-a fost în martie, e în aprilie, deși cînd am zis-o nu mă gîndeam la nimic exact…

        Apreciază

        • Issa dragă, tu ești dintre cei normali sau, mă rog, ținând cont de normalitatea Fb-ului, atunci anormali, care fac ceea ce trebuie. Tu „te lauzi” cu realizări, cu lucruri reale. Cei de care spuneam, știi bine… rase alese și noi… zero 😀 😀 😀
          Te felicit din inimă! Abia aștept să le am! Dar știi tu, nu vreau să rămân datoare, da? 😉
          Pup!
          Și… la mulți ani cărților tale toate. A ieșit și asta aproape de ziua ei 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Issabela zice:

            Mulțumesc mult, Potecuț!! ❤❤
            Oi, da’ ce bine-i așa, zero, parcă mă simt mai intactă… Dar lasă, că-i sărbătoare, la mulți ani și la tine, dacă ai pe cineva drag cu nume de floare! Și dacă nu, să te bucuri de ziua de azi 🙂

            Apreciază

  14. Diana zice:

    Personal, cred la fel de putin si răul si binele cand ajung la mine „via media” – verific. 🙂 Sigur, daca citesc despre aparitia unei carti in librarii, de exemplu, nu verific (eventual cumpar).
    In cazul dat, cred ca a fost răutate – daca n-o fi fost pacaleala de 1 aprilie si „vestea” se tot rostogoleste (cate pacaleli de 1 aprilie de-a lungul timpului au ajuns sa fie date ca „adevaruri”!)
    E credibila moartea cuiva… Laura Stoica, de exemplu, a murit „de la o ora la alta”, dar de verificat tot trebuie verificat (au fost prea multe cazuri de minciuni).
    De ce nu a fost crezuta vestea buna, ca actorul e viu? Poate pentru ca oamenii nu mai stiu ce sa creada in acest ocean de minciuni si falsuri… Poate pentru ca li se pare incredibil sa minta cineva despre moartea cuiva… Poate pentru ca cei mai multi au avut parte (direct sau indirect) de prea multe rele / minciuni…

    Weekend frumos iti doresc, Potecuta! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, Diana, ştiu ce zici. Dar sunt cazuri şi cazuri. E greu să crezi că pensiile vor fi mărite de mâine. Dar în cazul de faţă, sincer, nu găsesc nicio scuză. Adică, mă rog, am una, dar e mai bine să mă abţin.
      Adică o singură pagină anunţă, după mai mult de 10 ore, moartea unui foarte mare actor. În rest, nimeni nimic. La o simplă căutare după nume, ar fi apărut sute, poate mii, de articole. Dar nu exista decât acolo. Actorul scrie pe pagina lui replica evidentă, şi ei se îndoiesc. Adică, ce? A spart cineva contul şi a scris că n-a murit când de fapt a murit? E noaptea minţii. În fine… asta suntem.
      Deci da, trăim într-un ocean de minciuni şi falsuri. Dar când ne pierdem şi fărâma aia de creieraş care ne-ar fi ajutat să ne prindem, nu mai e vina nimănui. Chiar a nimănui. în afară de a nostră, desigur.
      Când a murit Laura Stoica, în mai puţin de 15 minute, absolut peste tot, dar peste tot, numai asta se vorbea: toate televiziunile, toate posturile de radio, tot netul românesc despre asta era. 15 minute, da?
      Hai să îţi spun ceva: toate instituţiile de presă au legătură directă cu: poliţie, pompieri, smurd, spitale, inspectoratul pentru situaţii de urgenţă. La un accident, de pildă, după ce se primeşte apel la 112, purtătorul de cuvânt sau un reprezentant trimite mesaj către cei „abonaţi” din presă: accident, locul x, SE PARE CĂ sunt implicate 2 maşini, trei victime, una încarcerată. Revenim.
      Adică ei spun ce li s-a spus la telefon, nu e verificat, de aceea acel „se pare că”. Apoi revin după ce un echipaj ajunge acolo şi vede clar ce e şi se trimit toate informaţiile verificate deci sigure. Dacă e implicată o vedetă şi e identificată, se află pe loc.
      Nu mai ştiu exact de cine era vorba, dar îmi amintesc când un canal de ştiri a întrerupt programul să spună că e resuscitat un actor. Informaţia aia era de la cei de pe ambulanţă.
      Ei, dacă omul moare acasă, familia anunţă şi urlă toate canalele cu FB-ul în frunte. Te asigur că nu există şi nu va exista exclusivitate în astfel de cazuri. Aşa că simplul fapt că s-a postat mizeria aia dimineaţa la ora 9-10 şi se spunea că a murit seara la 19 era cea mai bună dovadă că e fake.
      Să ai o săptămână frumoasă şi bună! Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

      • Diana zice:

        Cum ajung informatiile in media stiu si inteleg toti acesti „se pare ca” desi nu intotdeauna se revine cu amanunte – daca nu e vreo persoana cunoscuta.
        In cazul Laurei – raman la ea – am vazut, intamplator, la TV, si am luat vestea rea drept adevar – fara sa verific. De atunci, ocazional mai vad ceva la TV, dar nu am nici alte „surse” de informare (prea trebuie sa verific aproape orice! si-atunci mai bine raman neinformata in acest „segment de stiri”)
        Cei mai multi sunt foarte grabiti – „graba strica treaba” – si doar „bifeaza” ca au vazut / citit ceva, desi nici nu vad cu adevarat (o poza macar) si cu atat mai putin citesc ce urmeaza dupa titlul-link (atunci cand este) – chiar si pe bloguri procedeaza la fel foarte multi (si cine stie ce inteleg si dau mai departe vreo bazaconie).
        Nici nu stiu ce sa zic… Or fi chiar asa de multi oameni creduli, care iau de bun absolut orice fara macar un gand scurt sa verifice?!
        Intre timp am aflat ca e „la mijloc” un film (sau ceva) in care joaca actorul si, probabil, cineva a vazut titlul, poza actorului (n-a mers pe link), a inteles o aiureala si a trimis mai departe fara link…
        Da, cam caut scuze pentru „derapaje” pentru ca, efectiv, refuz sa cred ca sunt asa de multi oameni care iau de bun absolut orice, pe „nemestecate”. 😦

        Iti multumesc! Frumoasa sa fie si saptamana ta! ❤

        Apreciază

  15. Marina Costa zice:

    Guilty as charged! Am crezut și eu, aseară, tocmai fiindcă era postat de altcineva, om serios, în care am încredere, și care crezuse și el… Am văzut de dimineață că nu, și m-am mirat de ce au scornit-o…

    Apreciat de 1 persoană

  16. Faptele, știrile bune nu se „vând”, în schimb nenorocirile primesc comentarii, aprecieri, și sunt unii care doar asta caută să obțină. Cel puțin așa îmi explic eu fabricarea știrilor false.
    Weekend frumos, Potecuță! Te îmbrățișez! 🤗

    Apreciază

  17. pentru ca oamenii au o placere nebuna de a fi surprinsi in toate sensurile, mai ales de spectacolul vietii. mi-a placut stilul in care a raspuns maestrul.
    imbratisari, Potecuta, am citit articolul saptamana trecuta. nu am avut timp sa revin.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s