La mine e problema?

M-am mai lăudat pe aici cu contul personal de Fb pe care am postat ultima dată prin 2015, nu mai zic. Deci nu despre ăla e vorba.  E vorba de ăsta de blog. Şi pe el, fiind cu şi despre blog, dau accept cui mi se pare că nu-mi va trimite apoi mesaje ca cele spam despre care am scris recent că-mi intră aici, la comentarii, cu fete sexy care mă sună şi nu răspund. Am primit cereri de la astfel de fete, dar nu cred că s-au supărat că nu le-am dat accept.
De când cu acest cont însă, am ajuns să mă întreb serios dacă nu cumva sunt defectă (sunt oricum, din multe alte puncte de vedere) şi dacă nu cumva, a face un pas în spate într-o lume care dă buzna pe orice uşă, închisă sau nu, poate fi considerat anormal. Nepoliticos, chiar.
Sigur că pe undeva e o diferenţă între a cunoaşte un om pe stradă şi a-l cunoaşte aici, dar eu încă cred, şi-mi recunosc naivitatea, că şi aici e nevoie totuşi de un minim „protocol”. Am spus-o de mai multe ori, de pe un blog poţi cunoaşte un om poate mai bine decât dacă ţi-ar fi vecin. Când îţi e vecin, ştii cum se numeşte, dacă e sau nu căsătorit, dacă are sau nu copii, dacă are sau nu maşină, ce maşină are, unde locuieşte, dacă are două sau trei sau patru camere. Şi poate ştii şi ce meserie are. Dar cam atât. Asta, sigur, dacă nu eşti mai apropiat de el şi atunci, din vecin, îţi devine prieten.

Altfel, cam astea sunt toate datele pe care le-ai putea avea. Şi asta fără să le cauţi, să te interesezi. Dar le înveţi cu timpul. Şi da, mai poţi afla dacă are sau nu restanţe la întreţinere. Că încă se practică afişajul ăla, fără pic de perdea, a neputinţei sau nepăsării, în funcţie de caz.
Sigur că astea toate fac parte din viaţa omului şi sigur că ele contează poate în definirea omului. Dar aici parcă intri mult mai uşor acolo unde altfel, se ajunge abia după ce te poţi apropia de cel din faţa ta: în gândurile şi sufletul omului.

Sunt atâţia ani de când vorbim aici sau la voi şi, mă credeţi sau, pe mulţi dintre voi nici nu ştiu cum vă cheamă şi totuşi parcă vă ştiu de-o viaţă. Şi ştiţi că deşi nu vorbim în privat, când ne comentăm, parcă suntem prieteni din liceu.
Şi unii dintre voi iar ştiţi, nu spui cine, vă ştiţi voi, că deşi în condiţii normale, pe stradă fiind, dacă ne-am fi cunoscut, eu sigur v-aş fi vorbit cu dumneavoastră (nu, nu pentru că aş fi vreo puştoaică, dar aşa ştiu că e frumos. Şi da, ştiu, aţi fi făcut la fel), când ne-am văzut, n-am putut. Şi ştiţi că v-am spus: nu pot altfel. Aici ne vorbim atât de apropiat, fără să ne fi văzut vreodată, fără să fi vorbit la telefon, şi acum, faţă-n faţă, nu pot cu dumneavoastră.
Şi alţii iar ştiţi, iar nu spui cine, că deşi ne-am vorbit doar aici, când ne-am văzut prima dată, am stat până-n creierii nopţii povestind, şi a doua zi la fel, de-a răsunat casa de râsete, de parcă eram prieteni vechi, mutaţi în părţi de lume diferite şi ne-am reîntâlnit.
Şi alţii iar ştiţi, iar nu spui cine, că acea cafea băută pentru prima dată parcă a fost prima în ziua aia, dintr-un şir lung de alte zile, cu alte cafele. Şi că abia o aştept pe următoarea.
Şi alţii iar ştiţi, toţi, că deşi nu ne-am vorbit niciodată-n privat, vă simt ca pe prietenii mei cu care fac revelioane şi chefuri şi nebuneli, şi oricând, dar oricând ne-am vedea, fix aşa aş simţi, deşi ar fi prima oară.

Şi ştiţi de ce? Pentru că aici, spre deosebire de „stradă” ne dăm voie să fim noi. În sensul că un text, o poezie, un tablou, un cântec, un film care ne aduce împreună, toate spun despre pasiuni comune mai repede şi mai multe decât situaţia în care vorbeşti despre vreme, că nu poţi întreba omul direct ce-i place în sensul ăsta, ce simte, ce doruri are, ce simţiri duce cu el.

Şi totuşi, când zilele trecute, un domn (care-mi părea rupt de genul care-ţi scrie „cf frumoas-o” la două secunde după ce dai accept) insista să-i spun cine sunt şi de unde sunt, şi eu am încercat frumos să-i spun că nu prea contează de unde suntem, că e doar despre blog pe acolo, mi-a zis că ar trebui să fiu mai maleabilă, am început să cred că da, poate că nu mai contează „protocolul”.
Mi-a scris repede după accept, mi-a trimis poezii pe care pretinde că le-a scris, nu ştiu, şi apoi părea că nu contează ce e pe pagină, contează cine e dincolo de pagină. Nume şi localitate, adică exact aşa cum ne cunoaştem vecinii, fără să ştim de fapt nimic despre ei. Şi câte s-ar putea şti despre un om doar citindu-i gândurile!
Ce-a fi spus localitatea despre mine? Poate exact ceea ce nu contează.
Dar poate că sunt defectă. Şi mă mir în continuare de cât de superficial tratăm uneori totul şi apoi dăm vina cel care se miră.
Şi cred că da, vina e la mine. Poate că aşa se face. Poate…

Dar ascult ceva şi-mi trece repede. Vedeţi că începe-n forţă, atenţie la volum. Vă implor, nu-mi ziceţi că v-aţi speriat sau că ceva despre început. Melodia asta e mai mult decât începutul şi cred că merită să nu ne legăm doar de el, da? 🙂
Şi mulţumesc! Asta ascult:

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

85 de răspunsuri la La mine e problema?

  1. Ileana zice:

    Nu e problema la tine draga mea, problema e la cei care intră cu forța în colțișorul nostru! Am avut musafiri nepoftiți când aveam pagină Facebook, am tot dat blok până când am decis să șterg pagina. Am câteva cunoștințe pe Facebook și pot intra când vor.
    Nu te necăji, dai blok și nu răspunzi. Blogul este universul meu, iar voi aerul meu, fără să vă cunosc în realitate! Din suflet pentru suflet!🤗❤️
    Seară frumoasă draga mea 🤗

    Apreciat de 2 persoane

  2. rofstef zice:

    Nu cumva să mă vezi cu portocala prin Sibiu și să mă iei cu dumneavoastră😄
    Vaaai, și ce mi-aș fi dorit la piesa asta să intre și Havasi cu o ritornela pe clapele lui de pian !
    Mna, m-am bucurat măcar că l-am văzut la final.
    Per total, piesa a fost de nota 10, mi-a plăcut mult !

    Seară frumoasă, Po !

    Apreciat de 2 persoane

  3. rofstef zice:

    Oricum mie mi-a plăcut mult și asta ! 😇

    Apreciat de 1 persoană

  4. rofstef zice:

    Stai liniștită, mi-a făcut plăcere să-l regăsesc pe Havasi, pentru că e unul dintre preferații mei în muzica de orchestră și pian. 😇

    Apreciat de 3 persoane

  5. Drugwash zice:

    Totul depinde cu cine stai de vorbă. Ar fi putut fi unul aflat „la datorie”care are ca datorie să afle detalii private pe care să le coroboreze cu cele prezentate oficial, sau ar fi putut fi unul dornic de conversaţii literare sau pur amicale căruia i-ar fi făcut plăcere să ieşiţi la o terasă sau să mergeţi la un club/convenţie/etc de profil.
    Sigur că ar mai fi ceva firimituri posibile între cele două categorii mari însă ele reprezintă extremele, în opinia mea. Şi n-ai de unde să ştii fiecare din ce categorie face parte. Nu poţi şti nici după zece ani de vizite reciproce pe blog plus conversaţii private pe mail şi/sau telefon. Totul e la ghici, mai mult sau mai puţin precum viaţa însăşi zi după zi. Aşa că nu pot nici lăuda, nici acuza, nici oferi sfaturi. Pot doar să-ţi urez baftă să ai parte numai de oameni buni şi sinceri.

    Apreciat de 2 persoane

  6. miniaturile zice:

    Mi-ai reamintit varianta mea de suflet:

    Restul e…detaliu. Ai spus tu tot.
    Te pup!❤

    Apreciat de 3 persoane

  7. Diana zice:

    Inceputul melodiei mi-a zburlit puful! 😀 M-a „proiectat” intr-o savana din Africa, la ora apusului, cand animalele diurne se retrag in locurile de „dormit”, umbrele lor proiectandu-se aproape mistic pe intinderea incendiata de razele soarelui ce-si pierde din puterea dogoritoare.
    E un cantec excelent, pe care-l ascult prima data! Multumesc pentru incantare! ❤
    *
    Intreaba-l tu cine este. Am retinut dintr-un film… Daca-ti zice numele, ii spui ca acela e un nume, nu e cine este; daca-ti spune adresa, ii spui ca acela e locul in care… Si tot asa! Nimeni nu poate raspunde la intrebarea "Cine esti?" 😀 Sau blocheaza-l. 🙂 Sau ignora-i mesajele. Sau seteaza sa-ti poata trimite cereri de prietenie numai "prietenii prietenilor". Umbla la setari, 'ca mai scapi de unii. 🙂
    Weekend frumos iti doresc, Potecuta!

    Apreciat de 1 persoană

    • Mă bucur mult că ţi-a plăcut melodia, Diana! Mă transpune şi pe mine 🙂
      Aaaah, îmi amintesc şi eu de asta cu întrebarea. Oare unde am văzut-o? Sau unde am citit-o? Hm… m-ai provocat acum să caut.
      Îţi mulţumesc mult, Diana. Cu acest domn aveam vreo 34 de prieteni comuni. Bine, pe pe ăsta de blog oricum am mulţi, că am dat accept la greu. 😀
      Weekend frumos îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

      • Diana zice:

        Intre timp am cautat eu: Anger Management, comedie cu Adam Sandler, Marisa Tomei si Jack Nicholson in rolurile principale. 🙂 E filmul in care, cred, am auzit prima data intrebarea „cine esti?”
        *
        Ooh! Nasol daca sunt asa de multi prieteni „comuni”. Intreaba-i, atunci, pe cei ca acesta la ce-i ajuta adresa ta? Spune-le ca le poti da orice nume, dar nu vrei sa minti – si-apoi ignora-le mesajele.
        Am observat ceva pe FB – poate doar mi se pare… Cand accept o cerere (ce aiurea suna!) de prietenie soseste (cred ca automat) un mesaj de salut – nu mai raspunde la aceste mesaje (chiar daca n-or fi automate).

        Multumesc, Potecuta! Saptamana minunata iti doresc!

        Apreciază

  8. Cri zice:

    Mi-am amintit cât de mult mi-a plăcut și mie melodia din Regele leu și cum, la fel ca pe tine, o melodie pe gustul meu are darul de a mă liniști, sau readuce în starea mea de spirit preferată, doar ascultând-o. 🙂 Cât despre cuvinte, și eu ca și tine, deci tot la fel simt. Și ceva îmi spune că n-am fi defecte, ci doar unice, fiindcă deși semănăm, nu suntem chiar la fel. Si ne e foarte bine așa, fix cum suntem, păi nu? Te îmbrățișez cu drag, Potecuță!! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Şi eu încep să cred că suntem tare bine aşa, Cri! 🙂
      Mă bucur mult că îţi place şi ţie melodia! Da, chiar îmi dă o stare de bine şi parcă chiar nu mai contează părţile astea cu feţele multe ale oamenilor…
      Te îmbrăţişez şi eu! Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Suzana zice:

    Mi-a placut melodia mult! Despre subiectul principal, ce poate spune un om care nu are pagina pe fb, doar un cont amarat in care intra mai rarut! 😀
    ‘Riscurile’ sunt inevitabile pe o astfel de platforma. Fiecare decide ce si cum cu ea, ce si cum cu timpul propriu, pana la urma.
    iti doresc un final de saptamana cat mai frumos, draga Potecuta! ❤

    Apreciat de 2 persoane

  10. Ecoarta zice:

    Si eu simt cā fiecare dintre voi îmi sunteti prieteni. Cei mai buni prieteni, cā altii n-am! N-am, iar voi stiti si de ce.
    Cat despre „neavenitii” aceia, da, sunt, pentru cā în „virtual” sunt de toate pentru toti. Am pātit-o si sigur se va mai întâmpla ca un „nustiucine” sā-mi spunā „how are you, beautiful”!, desi nu vedea nici o pozā!
    Concluzia?! Nu tu esti problema!
    🤗🤗🤗

    Apreciat de 3 persoane

    • Păi stai aşa că acum mă umflu-n pene, vorba aia. Dacă tu eşti beautiful şi eu „frumoas-o” fără poze, îţi dai seama ce-ar zice cu poze? 😀 😀
      Te îmbrăţişez! Şi da, ne eşti aproape şi sper că-ţi suntem la fel. Şi e tare bine că e aşa!

      Apreciază

  11. Ana G. zice:

    Am cont pe Pinterest, unde am și poză(în care se vede vârsta, garantat!), am Instagram, fără poză, unde nu am postat nimic, am comentat doar în vreo trei rânduri. Pe Facebook nu prea mă solicită necunoscuți. Dar pe Pinterest și pe Instagram mă asaltează niște unii, mulți, străini după nume. Nu am răspuns niciodată. Și mă tot întreb ce naiba îi mână în căutările astea! Deci nu e la tine problema, e la ei!

    Apreciat de 1 persoană

  12. Tatar Lau zice:

    Cei care am ales anonimatul pe blog, am avut motivele noastre. Eu nu sunt un profesionist în domeniul literar, așa că am dorit ca cei care îmi citesc cuvintele să își poată spune părerile despre ceea ce scriu fără reținerea pe care ar avea-o dacă ar ști că e vorba despre un cunoscut. Așa că, mi se pare normală iritarea ta referitoare la un individ care nu vrea să-ți respecte dorința de anonimat…

    Apreciat de 2 persoane

    • Exaaact! Ăsta e motivul. Şi oricum, şi dacă n-ar fi ăsta, din moment ce nu facem dezvăluiri, nu vindem, nu cerem, care ar fi problema? Mă rog.
      Dar, dincolo de asta, insistenţa aia de a vorbi în privat cu o persoană fără ca înainte de asta să dai măcar un like pe pagina omului, semn că nu te interesează deloc pagina, că nu de aia ai cerut acces pe ea, ci vrei discuţii private, mi se pare de neînţeles.
      Ca şi cum dau follow blogului, nu intru să citesc nimic pe el, că nu contează, dar scriu omului mail să-l întreb nume, vârstă, localitate. Ca ce chestie? Am spus, nu mă duce capul să pricep 😀
      Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Issabela zice:

    Potecuță, eu nu-i mai suport p-ăia care te caută pe mess imediat după accept. 10 ani de fb m-au învățat că nu vor niciodată, dar niciodată ceva bun. Și atît 🙂
    Uite, de pildă, chiar în seara asta mi-a cerut un popă din cucuieți prietenia. Hai, zic, să fiu mărinimoasă, că prea i-am refuzat pe alții. În clipa următoare pac mess: bună seara, îmi donați și mie, dacă nu vă supărați… Wtf, nu. Vrei bani, fă campanie publică.
    Problema e a lor – de fapt, a rețelei extrem de permisive și faptul că intră în continuare în viața ta privată înseamnă, după mine, doar că le merge de obicei, deci consideră că le merge cu oricine.
    P.S: Vorba ta, „părea” mișto, dar uite că n-a fost :)))

    Apreciat de 4 persoane

    • Încep să-i invidiez pe cei de pe Tinder, că acum, cu documentarul, am înţeles cum funcţionează. Acolo e clară treaba şi mai clar e că discută cei de acolo numai cu „potrivelile”. Pe fb e haos şi culmea, mi se pare că ăştia bătrânii, adică noi, că ştii că se zice că numai bătrânii au rămas pe Fb, tinerii-s pe tik tok sau insta, au impresia că ţi-ai făcut fb că vrei aventuri. What the f..k, vorba dacilor, e cu întunecimea asta din mintea lor? În fine.
      Aşa deci, n-ai vrut să dai bani domnului popă? Vaaai, Issa! Tztzt! 😀 😀

      Apreciat de 2 persoane

  14. Foarte frumos, îți mulțumesc frumos!

    Apreciază

  15. asta m-am intrebat si eu: la mine e problema? nu! si nici la tine, clar, nu e problema.
    mie, cel putin, facebook-ul mi-a dat batai de cap. aceleasi intrebari dupa cereri acceptate de prietenie. doamne fereste, nu am sa dau nume, si, din pacate, si aici pe blog mi s-a intamplat sa dau block . exact! block , pe blog, unui blogger.
    oamenii vor transparenta, sunt abuzivi, insistenti.
    cei mai multi dintre noi, avem acel bun simt, acel fel placut de a fi si care este pur si simplu natural. da, Potecuta, modul asta natural, sincer, amabil, cordial, lasa unora impresia ca pot trece de unele bariere. cum nici eu nu sunt tepoasa, veninoasa, nici zgrumpiță, a se citi ostilă, si las loc de un sincer si cald “buna ziua”, oamenii, anumiti oameni, inteleg ca, hai pe bune, “am iesit la agatat”.
    deci, Potecuta, fa-te acra si zgrumpiță, ( stiu bine ca nu poti), sau ramai asa cum esti, si la fel de cald si cordial dai block.
    hai ti pup!
    ♥️

    Apreciat de 2 persoane

    • Uite, vezi, culmea, că ai zis de blog, aici nu mi s-a întâmplat. Şi aici chiar sunt prietenoasă tare. Nu din partea domnilor care-au fost şi care încă mai sunt pe la mine şi eu la ei.
      Mă ştii acum, sunt prietenoasă şi nu de faţadă. Sunt totuşi, din 2013, nişte ani în care cred că mi-aş fi dat arama pe faţă: adică aş fi ieşit la interval cu „interesul” dacă el ar fi existat. Caut bărbaţi sau am eu o afacere cu becuri şi, dacă tot v-am adunat, ia de cumpăraţi. Deci dacă până acum nu am ieşit cu astea, cât să o şi lălăie cineva care se preface, dacă se preface? Deci asta sunt, aşa mă port.

      Şi nu vorbesc de cei care mă citesc de ani de zile, cu ei e altceva, vorbesc şi de cei care, să zic, la al doilea comentariu, se dovedesc a fi de gaşcă. Deja împart cafele şi cer cioco, fără griji. Şi absolut niciodată nu am primit reacţii nepotrivite sau mailuri din care să se înţeleagă că au înţeles altceva din apropierea asta a mea. Niciodată!
      O singură dată, un domn, care mă citea şi pe care-l citeam, scria fain şi poezii şi texte scurte şi ne şi comentam des, i-am comentat, a răspuns cu ceva ce lăsa loc de completare, am răspuns şi eu şi mi-a spus ceva de genul că el nu face colecţie de comentarii, că nu e interesat de numărul lor, ca alţii. Zbang! Dintr-o dată.
      Adică a încercat să mă şi jignească. Dar nu i-a ieşit. Că fix în cot m-a durut. Şi dacă consideră că oamenii care-i comentează operele sunt doar nişte cifre, din momentul ăla n-am mai vrut să contribui cu nimic la acea cifră şi nu l-am mai deranjat cu prezenţa.
      Dar asta e din film, al ofuscaţilor, nu al celor care înţeleg greşit. Sau poate că a înţeles şi dacă da, înseamnă că are şi alte probleme, nu doar astea de oftică, că eu strict la subiect am scris.

      Şi e foarte adevărat, am înţeles că au existat la început nişte doamne care trimiteau mailuri de atenţionare cum că cine ştie ce, că pare suspectă deschiderea asta a mea. Mă rog, am râs tare de tot şi deşi cred că am ştiut şi ştiu şi acum cine, nicio reacţie din partea mea. Le-am compătimit şi atât. Şi timpul a dovedit că n-au făcut decât să fie penibile.
      Dar culmea, ele, nu ei. Deci domnii n-au zis niciodată că bă, stai aşa, că nu se cade sau să forţeze ei nota, că doar glumim. Never nu am păţit asta. Că a glumi aici, la vedere, şi a fi deschis, în mintea oamenilor normali e absolut normal. În alte minţi, evident, devine suspect sau, cum ai zis, înseamnă că te oferi pe tavă.

      Pe fb e altceva. Că de aici am pornit. Acolo, fără să schimbi două vorbe, unii vin direct în privat să te întrebe chestii personale. Nu pricep. Dar asta e…

      Îmi pare rău că ai avut şi aici o aşa experienţă. Dar da, block şi gata. Măcar ai linişte. Te pup cu drag mult!
      Pfuai câta vorbărie la mine!

      Apreciat de 2 persoane

  16. MNiko zice:

    Eu te „cunosc” de putin timp, aici pe blog si te urmaresc cu drag, imi place cum scrii. Te-am descoperit datorita „tacerilor tale”, pe care le astept cu drag miercurea. De feleul meu sunt „consumator” in sensul ca imi place sa citesc, sa uramaresc diverse pagini si bloguri. Dau like cand imi place ceva, dar comentez mai rar. La fel si pe FB. Am cont personal, dar nu cu numele real ci tot acesta care il folosesc aici. Apropo, acum ca am aflat ca ai FB te-am cautat si ti-am trimis o cerere de prietenie, ti-am spus imi place cum scrii. Promit sa nu te abordez pe mess sa te intreb cine esti
    Revenind la subiectul postarii, vezi bine dupa toate raspunsurile primite ca nu, nu la tine e problema. Si nu suntem unici in incercarea de a ne pastra cumva separata viata cotidiana de cea virtuala. Cred ca in spatele ecranelor unii uita din pacate niste regului de buna purtare, politete si din pacate acesti unii devin prea multi, atat de multi incat noi ceilalti incepem sa ne intrebam, „oare eu nu sunt normal?” Cum spunea cineva mai sus, retelele de socializare permit prea multe si uneori cred ca unii nu stiu unde ar trebui sa se opreasca. In viata cotidiana nu vine nimeni sa sune la usa doar ca sa ne cunoastem (cu exceptia poate unor vecini mai curiosi, dar acestia sunt putini).

    Apreciat de 2 persoane

    • Vai de mine! Ţi-am dat accept? Pagina mea e cea cu Potecuţa Poteci de dor. Că am respins câteva cereri, sper că nu era şi a ta acolo.
      Excelent exemplul tău, tot voiam eu să zic că atunci când cunoşti un om, discuţia curge cumva lent înspre a cunoaşte acel om. Pe fb unii ard prea multe etape. Sar direct la asta cu trimite poză, câţi ani, cu ce te ocupi? Hă? Te loveşte asta de nici nu simţi de unde a venit 😀
      Deci da, nu suni la uşa omului să ceri detalii despre viaţa lui personală. Dar de ce? Adică ce anume din ce-am scris te-a făcut să crezi că aş vrea să ies la o întâlnire? Ah, păi n-a citit pagina mea. Şi atunci ce cauţi aici? Să ne cunoaştem. Na, cum să-i răspunzi unui astfel de om? 😀
      Îţi mulţumesc mult de tot că eşti aici!

      Apreciază

  17. Să luăm aminte că mulți indivizi poartă mască în spațiul virtual, unele foarte reușite. E nevoie de mai mult timp ca să cunoști cu adevărat un coleg sau prieten, chiar și pe blog. Dar nici după o vreme nu poți exclude surprizele neplăcute. După cum vedem adesea și în realitate, despre câte un vecin care surprinde cu o faptă oribilă: ”Dar nu pot să cred, îl cunoșteam bine și părea un om foarte bun”.

    Apreciat de 2 persoane

    • Evident, Petru. E foarte adevărat ce spui. Însă pe unii îi vezi din prima: au pe profil numai poze cu femei dezbrăcate şi au „şcoala vieţi” şi nu scriu nimic. Deci din start înţelegi ce caută şi cum eu nu mă încadrez, nu dau accept. Dar uite, unii, cum spuneam, cu profil ok, care-ţi trimit poezii, pe ideea „şi eu scriu poezii, ca tine” şi le spui că e tare frumos ce scriu ei, gata, consideră că e cazul să ne şi vedem, că am trecut la pasul următor. Păi nu e chiar aşa.

      Apreciat de 1 persoană

  18. Floare de mai zice:

    Potecuță,Sufletele n-au nevoie de adresă,în afara celei a rezonanței unul cu celălalt,a trăirilor care leagă două persoane chiar şi fără să se cunoască personal. Nu-mi trebuie să ştiu unde stai,mi-e de ajuns că te simt foarte aproape de mine,numai prin ce postezi pe blog.Şi tare dragă îmi eşti !.Asta cu mesajele o pățesc des pe fb,dau block şi gata,şi nu consider că e la mine problema,nu mi se pare ok să intri”cu bocancii”în spațiul meu personal doar pe principiul că pe fb poți face orice.Sincer cred că am în listă numai oameni pe care am considerat că merită,pe cei cu”cf,frumoas-o ?”i-am trimis la gunoi😀.Te pup tare,fată dragă mie !❤

    Apreciază

    • Te îmbrăţişez tare de tot, Floare de mai! Şi da, şi eu te simt aproape şi-ţi mulţumesc pentru asta!
      Da, pe ăia şi eu îi şterg imediat. Nu sunt ce caută ei deci nu îmi permit să profit de timpul lor. Dar uite că sunt şi oameni, aparent normali, care tot în punctul ăla ajung şi se miră tare că nu le intri în joc.
      Dacă eram pe un site de matrimoniale, zău că aş fi înţeles să se răţoiască la mine că nu răspund întrebărilor personale. Dar, la naiba, e un cont de fb pe care se pun poezii. Să intri în privat să ceri detalii despre mine şi tot tu să te enervezi că răspund amabil că nu ăsta e scopul paginii… mi se pare prea mult. Sau poate că aşa se face, cine mai ştie…
      Te pup cu drag mult! Zi frumoasă, draga mea!

      Apreciază

  19. Aura B. Lupu zice:

    Nu Potecuță, nu la tine e problema, stai liniștită. În cazul meu, au trei încercări. Apoi block și gata. 😁

    Apreciază

  20. 1lauralaly zice:

    Nu la tine e problema. E o epidemie, ca tot e uzitat cuvantul asta, de curiozitate. De ce, nu stiu. Poate ca e prea complicat pentru unii sa incerce sa cunoasca omul dincolo de intrebarile specifice sondajelor. Asadar, tu esti perfecta,

    Apreciat de 1 persoană

    • E şi asta, draga mea, sigur. Dar cred că, în multe cazuri, e şi „bărbăţia” aia care le spune unora că o femeie cu cont de fb, trebuie abordată-n privat, că doar de aia şi-a făcut cont…
      Îţi mulţumesc mult! Te pup!

      Apreciază

  21. Jo zice:

    Potecuță, fără să citesc, răspunsul meu este DA! 🙂 Acum mă apuc de citit. Revin.

    Apreciat de 1 persoană

  22. Jo zice:

    Am citit jumătate. Măi, Potecuță, dar ce bloc bine construit ai. Că eu știu despre vecini și când fac duș… cât de îngălați sau nu sunt. 🙂 Și ce muzică preferă și de câte ori se ceartă. Nu-ți mai zic că atunci când fumează pe balcon intră fumul în apartamentul meu. Ce-mi pasă mie dacă au mașină (că tot nu mă plimbă pe mine. 🙂 ). Mai interesant e că din cauza lor am ajus să mă culc foarte târziu. Ce sens are să mă culc devreme dacă tot îmi tropăie în cap până la 12 noaptea? Iar te întreb: îți dai seama în ce bloc bine izolat locuiești? 🙂 Citesc în continuare. Revin.

    Apreciază

    • Nu e blocul, sunt vecinii. Deasupra nu ştiu ce vecini am, zile-ntregi nu se aude nimic. Şi duminică dimineaţă, la ora 8, aspiratorul.
      În rest, nici pe mine nu mă interesează absolut deloc maşinile oamenilor. Dar dacă de 10 ori văd acelaşi om ieşind sau intrând în aceeaşi maşină când ne intersectăm la bloc, nu e uşor de tras concluzia că-i maşina lui? Mno, asta zic.

      Apreciază

  23. Jo zice:

    Da, nu mi-am schimbat părerea. E în continuare vina ta. Mie îmi intră mesajele alea XXX in spam. Soluția e simplă. Nu citești spamul. Sau îmi scapă mie ceva? Ce accept dai tu și cui? La blogul meu se abonează tot globul (nu și românii) din proprie inițiativă, fără să-i invit eu sau să aștepte vreun accept. După care dispar în ceață. Dacă au ceva de spus cu link intră la spam și nu-i știe nici gândul, nici cuvântul. După 15 zile spamul se golește. Alții la rând. 🙂 So? Care-i faza?

    Apreciază

    • Mi-e greu să-ţi răspund dacă ai citit aşa, pe bucăţi. Spamul cu fetele sexi intră aici, pe blog. Mesajele alea, aşa cum am scris în postare, vin pe messu de la fb unde oamenii dau cerere şi eu dau accept. So, asta-i faza. Că nu era despre blog partea aia. 🙂

      Apreciază

  24. Jo zice:

    Ah, și încă ceva. Normal că orașul în care locuiești are importanță. Dacă locuiești la munte ai reumatism. Dacă locuiești la mare ești romantică… valuri, chestii, înțelegi. 🙂 Dacă locuiești în capitală ai șanse de cancer pulmonar… smog și alte alea. 🙂 Unde ziceai că locuiești? 🙂

    Apreciază

  25. Jo zice:

    PS Aiurelile de mai sus le-am scris treptat pentru că data trecută ți-a sărit inima din piept văzând puhoi de mesaje de la Jo. Și nu, nu sunt rea. Vreau să-ți fie dor de mine când plec fără să revin. ❤️

    Apreciat de 1 persoană

  26. psi zice:

    contul meu de FB e clar unfriendly, adică nu primesc mesaje decât de la prieteni și nu am prieteni decât… prieteni. am setări tare stricte și aia e, mie mi-e bine așa, nu am ptimp și nu pierd timp cu frumușei. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Psi, vorbesc de contul de FB al blogului. Pe care l-am făcut, am tot zis, după ce primeam pe whatsapp poze cu flori dansatoare pe care scria „te invit pe pagina mea Poteci de dor”, şi după ce dragii mei pe aici mă întrebau de când am fb. Acea pagină era făcută la mulţi ani distanţă după blogul meu deci am considerat că am tot dreptul să-i fac şi blogului pagină cu nume. Numai că, evident poteci de dor nu mai puteam. Şi cum nu există acolo nimic altceva decât poezii mai vechi de aici sau texte sau despre cărţile celor de aici, am dat accept cam oricui, că doar aici intră cine şi cum vrea, e acelaşi lucru.
      De aia am ajuns şi la astfel de situaţii. 🙂
      Ate e, voi fi mai atentă 😀

      Apreciat de 1 persoană

  27. Iosif zice:

    Cred că “problema” este absolut la toti,
    cei care colindam prin spatiile virtuale.
    Exista legi nescrise-n geamuri sau la porti,
    identice cu legile din spatiile oboectiv-reale.
    Un Weekend însorit si linistit, draga Potecuta !

    Apreciază

  28. Alex zice:

    Bună să-ți fie ziua, dragă Potecuță! Tare fain știi tu să abordezi orice subiect care ne mai frământă în această stufoasă lume virtuală. Ai tu așa un stil de a le analiza „la sânge” pe toate. Eu recunosc că am devenit mai nepăsător cu tentativele de „atac” ale unor persoane necunoscute, așa că… nu mai mă bucur de „atenția” lor. Ca și cum s-ar fi vorbit între ei/ele că pe la mine e pierdere de vreme.
    M-am amuzat teribil cum ai descris „tehnica” de abordare a unora pe faimosul FB. Nu știu de ce, dar am impresia că este mai mult o… „vânătoare” pe care unii o exersează în multe locuri, convinși că vor atinge „perfecțiunea” în arta seducției. Partea amuzantă este că unii vin cu așa niște „tehnici și formule” de tot râsul, că nici la grădiniță nu mai au vreo căutare!! Mi-am amintit niște relatări de tot hazul la prietena noastră Oana Pantazi, pe care o abordau niște „crai” cu expresii fumate: „ce faci Păpușe”? 😀 😀 😀 Și altele la fel…
    Stai liniștită, nu este nimic în neregulă cu tine. Mă bucur că vezi partea amuzantă a lucrurilor și că ne înveselești și pe noi.
    Numai bine îți doresc din toată inima! 🙂

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc, Alex! În astfel de cazuri, nu-mi rămâne decât să râd. Înainte şi după ce dau block, sigur 😀
      Ce dor îmi e de blogul Oanei! O mai găsesc pe FB, dar rar, că nici nu stau mult pe acolo, nici nu-mi arată postările pe care le vreau eu. Dar blogul ei a fost un deliciu.
      Toate cele bune, Alex!

      Apreciat de 1 persoană

  29. daurel zice:

    Ca întotdeauna, a rezultat ceva foarte interesant. Am citit dezbaterea până la comentariul lui Petru Racolța. Îmi propun să revin.
    Felicitări!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s