Doar scriu…

Nu scriu acum pentru că asta ar face parte dintr-o categorie oarecare, de pe o listă oarecare, întocmită la final de an, pentru început de an, listă pe care oricum o ignori şi apoi o uiţi. Nu e ceva de bifat. Nu mi-am propus nimic, cu atât mai puţin pentru blog. M-am încăpăţânat să păstrez acest loc aşa cum e, fără reguli, fără must-do-uri, fără cifre şi grafice. A fost o perioadă în care mi s-a sugerat că ar fi bine să postez dimineaţa, în jur de 11, sau seara, în jur de ora 18, nu mai târziu, altfel mai bine nu mai postez. Sau că postez degeaba, nu mai ştiu. N-am înţeles atunci deşi a durut. Nu înţeleg nici acum. Dar, spre deosebire de atunci, acum nu-mi mai pasă. Adică se anulează tot ce aş avea de zis? Nu mai contează nimic din ce-aş avea de simţit doar pentru că intervalul dintre ora h şi ora z nu e prielnic… cui? Ceva însă m-a făcut atunci să mă conformez. Nu ştiu nici acum ce şi de ce. Devenise un stres. Mă simţeam ca la o numărătoare cu o ghilotină deasupra inimii care cobora în acelaşi timp cu secundarul ce trăgea după el minute într-un ritm ameţitor. Să public repede, înainte de ora 19, de preferat la ora 18, şi verific pe urmă, corectez pe urmă, fac pe urmă.

Stop! Nu vând şi nici măcar nu ofer informaţii, nu mă lupt cu absolut nimeni pentru exclusivitate, nimeni nu-şi ia breaking news-uri de pe bloguri, cine crede asta se amăgeşte frumos, ce fac? Asta mi-am spus. Şi mai presus de toate, acel „mai bine nu mai publici” mi-a răsunat mult timp în minte. Am spus stop nu numai obiceiului de a-mi crea singură o povară şi de a-mi face din locul ăsta un fel de al doilea loc de muncă, ci şi acelui obicei de a  permite părerilor să mă scoată din ritmul care-mi face atât de bine.
Între timp, cu schimbări de program, am ajuns să public înainte de ora 19 şi asta doar pentru că stau toată ziua cu pagina deschisă şi mă apuc de scris pe ultima sută de metri. Că aşa-s eu, las’ că e timp. Şi chiar e. Pentru a posta fix când vrei, e timp.
Deci nu, nu mi-am propus să scriu în fiecare zi. A fost un timp în care am făcut-o şi mă mir şi acum că am reuşit asta. Azi scriu fără să am ceva de zis. Pur şi simplu, de dor de scrisul ăsta aşa, de mine cu mine. De drag de a nu spune nimic, doar de a scrie. Sau poate că e tocmai invers. Poate că atunci, neavând de fapt nimic de zis, scriam în fiecare zi. Sau poate că tac atunci când aş avea ceva de zis. Şi când când ar fi de preferat tăcerea, mă risipesc în scris. Nu ştiu. Nici nu vreau să ştiu. E prea complicat să înţeleg ce ar fi, dacă-ar fi, ceva de înţeles.

Am văzut Don’t look up. Deşi nu despre film aveam de gând să vorbesc, mă opresc puţin la el şi vă spun că m-am gândit, în special la final, văzându-le liniştea aproape de neconceput în astfel de situaţii, la Melancolia lui Lars vor Trier. Are ceva din viziunea asta-n el. Sau poate chiar e o trimitere uşor ironică la el şi nu m-am prins eu. Mi-a plăcut. Dar mi-ar fi plăcut şi ca măcar ei doi, singurii până la un punct care nu aveau nicio îndoială, să facă un ceva. Nu ştiu. Să fie, dincolo de speranţa cu care, iată, se agaţă până şi cei cu certitudinea-n buzunar, şi o nebunie acolo. Mai mult decât un sărut cu un aproape minor că „la naiba, oricum murim”. Tocmai. Dar ar fi fost clişeu, ce idei am şi eu!
Nu vă povestesc filmul, doar vorbim pe margine. Ştiţi întrebările alea din unele interviuri cu: „ce-ai face dacă mâine-ar fi sfârşitul lumii”? Aş sări cu paraşuta. De ce n-o faci acum? Pentru că mi-e frică. De ce? Să nu se întâmple ceva şi să mor. Aşa, dacă aş şti sigur că mâine-am muri toţi, n-ar mai conta.
Nu vi se pare interesant? Nu ştiu ce cântăreşte mai mult aici. Siguranţa că oricum mâine e finalul sau aia că oricum mâine e finalul întregii lumi?
Sau: mi-aş suna toţi cunoscuţii, aş cere iertare, aş spune ce n-am spus, aş face ce n-am făcut, aş, aş, aş…

E dovedit faptul că oricând poate fi finalul propriei lumi. Nu e nevoie de matematică, nici de ştiinţă, să ştim asta. Nici măcar de telescop. Şi totuşi, amânăm. Să facem lucruri pe care nu le-am rata dacă am fi puşi în faţa evidenţei. Oare de ce?
Tocmai pentru că, asemenea celor doi din film, despre care spuneam că, în ciuda certitudinii, s-au agăţat totuşi de speranţa că nişte drone vor face minuni, credem că e departe asta. Şi asta ne face să trăim. Chiar dacă pierdem timp cu lucruri la care nici nu ne-am mai gândi când am avea în faţă un astfel de termen. Deşi e un paradox, e totuşi ceea ce numim… viaţă. Nu?
Şi nu avem termen limită până la care să trăim, altfel… trăim degeaba. De fapt, îl avem. Dar nu-l ştim. Şi ce bine că nu-l ştim!

E ora 18:22. Se va face mai târziu până caut o poză, pun sursa şi apăs pe „publică”. Nu pentru că altfel mai bine nu mai public. Ci pentru că după ora 19 nu mai stau la calculator, doar de aia.
Cum spuneam, nu am avut nimic de zis. Dar mi-a fost dor să scriu fără să am ceva de zis!

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

66 de răspunsuri la Doar scriu…

  1. Zuzu zice:

    Am început să urmăresc filmul, dar am decis să mă opresc. Nu mi-a plăcut ideea, nu mi se pare că mă aflu într-un moment adecvat pentru a-l urmări, deși distribuția e ok. Poate altădată… Nu știu!

    Despre presiune ce pot spune?! O cunosc bine, poate eficientiza o acțiune, dar nu pe termen lung. Fă ceea ce simți, fă ceea ce iubești! (cel mai prețios sfat pe care l-am primit).

    În ceea ce ma privește, traversez o perioada aglomerata, dar scrisul (planificarea) ma ajuta sa ma organizez mai bine. Mi-am stabilit câteva sarcini zilnice pe care mi-am propus sa le duc la îndeplinire (sarcini ce țin de gospodărie, de pregătirea pentru examenele ce se apropie). Pe mine ma ajuta și cred ca voi continua sa-mi fac liste (pe care să-mi arunc un ochi la început de zi).

    Apreciază

    • Mulţumesc pentru sfat, Zuzu! Voi încerca să nu uit asta.
      Nu, sub presiune lucrez bine numai în anumite condiţii. De pildă, în facultate şi la master, lăsând lucrările până-n ultimul moment, m-am concentrat mult mai bine decât dacă m-aş fi apucat din timp. Aşa, ştiind că „mâine” nu se mai poate, am făcut „azi” mult mai bine.
      Dar au trecut mulţi ani de atunci şi când e vorba de ceea ce iubesc, cum e blogul, nu pot aşa. Ar deveni, aşa cum s-a întâmplat, o povară. Şi nu vreau să mai permit asta. Nici măcar mie, cu atât mai puţin altora.
      Să ai o zi frumoasă!

      Apreciază

  2. miniaturile zice:

    Scrii când te îndeamnă sufletul să scrii….iar acel „mai bine nu mai publici” e o răutate pe care au întâlnit-o în timp și alți colegi de wordpress. N-o lua în seamă nici acum.
    În rest, învățăm greu că suntem o firavă clipă. Eu am învățat, în ultimii ani, să nu mai aștept. Zic, atunci când am… si cui am… ceva de zis. În rest, tac. Fără regrete.
    Gânduri bune și îmbrățișări, Potecuta!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Iosif zice:

    Din punctul meu de vedere, aceasta postare, reprezinta unul dintre cele mai profunde si interesante articole postate de când te citesc în aceasta forma virtuala, iar printre fraze si cuvinte se întrezaresc unele dintre cele mai nobile, libere si adevarate gânduri si sentimente pe care un Suflet le poate exprima, împartasind cu cititorul necunoscut aceste comori invisibile, izvorâte dintr-o inima curata, ceea ce confera frumusete si lumina oricarei casute, curte si gradina virtuala. Felicitari sincere si multumim Domnului Dumnezeu pentru ca Esti,si ne esti, o minunata Potecuta creata din cuvinte proza si vers, în acest virtual… multivers.
    O seara relaxanta, în toate dimensiunile binecuvântata, draga Potecuta !

    Apreciază

  4. Issabela zice:

    Potecuță, te simt cam tristă, altfel aș fi rîs de faza cu „mai bine nu mai publici” și cu sugestia de ore, în interesul clar a respectivului… Însă, ciudat, citindu-te, e prima-prima oară cînd mă gîndesc la cei cu comentariile închise mereu. Au cu siguranță logica lor, deși nu se pupă cu a mea, dar aș zice că-s mai cinstiți ca ăia care nu răspund niciodată. Oricum nu-mi (mai) plac și pasă nici (de) unii, nici (de) alții, dar în fine. Timpul alege. A ales și la tine. Și ești aici, publici și conversăm ❤

    Apreciat de 3 persoane

    • Nu ştiu, aşa pare? Cred că mi-am făcut, în minte, bilanţul greşelilor de anul trecut. Eu le fac acum, că la final de an le fac toţi şi e aglomerat. Şi nu pentru că aş învăţa ceva din ele, că nu mă calific, ci doar pentru a încerca să le şterg, să fac loc pentru astea noi, pe anul ăsta. Pe unele le-aş fi şters de tot, să golesc bine hardul. Şi poate că mi-am dat seama cât de incredibil de naivă am putut fi în unele momente care numai că nu ţipau la mine: „ninooo, ninooo, aloooo, alooooo, fatăăăăă, e evident, cât mai dormi?”. Cred că asta e. Dar, aşa cum i-am spus sofisticatei noastre dragi, nici măcar tristă nu-s. Şi abia asta ar trebui să fie trist. Că mi se rupe. Ups, sunt o doamnă. Nu-mi pasă. Aşa sună mai bine 😀
      Nu a fost comentariu, Issa. Sau nu din ăla din genul hate. Din alea nu mai am de mult timp. Serios. De foarte mult timp n-am şters nimic în afară de spamuri. Nu ştiu ce să zic. Poate că cei care nu permit comentarii au nevoie doar să-şi vadă gândurile scrise, să le înţeleagă mai bine. Cred, nu ştiu.
      Despre cei care nu răspund nu zic nimic. Că mi-am propus să nu fiu rea azi. Că e miercuri 😀
      Da, chiar că a ales. Şi a ştiut cum şi ce să aleagă. Faptul că îmi sunteţi voi aici, indiferent de ora la care postez… ce să mai zic?
      Zi faină să ai! Şi mulţumesc!

      Apreciază

  5. Diana zice:

    Nu există o oră ideală de publicare, totul depinde de multe variabile… dar unora le place să se dea experți. Ce funcționează pentru mine, nu va funcționa și pentru tine neapărat… Așa că, tu fă cum simți că faci bine 🤗 Cât despre film, încă nu l-am văzut, mi se pare că trebuie să ai o anumită stare pentru a-l urmări, iar eu nu am avut-o încă…

    Apreciat de 2 persoane

    • Asta cred şi eu şi aşa voi face! 😉
      Îţi mulţumesc mult!
      Să ştii că n-a fost cum mă aşteptam. Mă gândeam că, ţinând cont de subiect, va fi ceva tragic, trist tare, cu oameni deprimaţi. Nuuuu. Şi are multe faze tare faine, cu umor din ăla mişto. Mie mi-a plăcut. Şi e aproape de ceea ce se întâmplă, cu tot cu „miştocăreala” care se face din orice, cu orice ocazie, mai ales pe net. 🙂
      Şi Leo, deşi puţin îmbătrânit, e frumuşăl şi simpatic tare 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Diana zice:

        Ah, dacă zici că e cu faze faine și miștocăreală poate îi dau o șansă, la ce săptămână am, am nevoie!

        Apreciază

        • E o satiră, mai mult decât un film despre cometa care loveşte pământul. Şi au evidenţiat tare fain aspecte reale, le vei recunoaşte, ale societăţii. Cu tot cu partea de online care tratează subiectele aşa cum se întâmplă. Şi ea e delicioasă, o vei adora. O nebună şi-o drăguţă.
          Deci nu, nu e cu ţipete, plânsete, frică, depresii şi tragism. Am râs bine la multe faze. Deşi partea din spate e tristuţă, că na, ştim că la o adică noi suntem ai nimănui, nu e dramă.
          Şi asta cu cometa e doar pentru că trebuia să fie ceva, dar vei vedea, e ceea ce se întâmplă în societatea-n care trăim, indiferent de subiect: alegeri, virus, dezastre. Cum percep oamenii, cum tratează presa, ce fac „aleşii”. Gata, tac. Promit că vei râde cel puţin de două ori. Cel puţin. 🙂

          Apreciază

  6. ecaleopi zice:

    Tu obisnuiesti sa spui mai multe tocmai cand nu ai ,,nimic” de zis!

    Apreciat de 3 persoane

  7. castanman zice:

    Scrii cum vrei tu. Și noi te citim. Nu pentru a ști ceva în plus, ci pentru a uita totul. Un pic cioranian comentariul pentru începutul anului, dar a rămas stabilit, fără convenții!

    Apreciat de 3 persoane

  8. Floare de mai zice:

    Potecuță,nu putem scrie la comandă,scriem când simțim.De asta poate nu reușesc eu să scriu poezii”la comandă”,mi-au mai cerut oamenii pe fb să le scriu și eu o poezie…pe o temă dată,dar i-am refuzat.Pentru poezie trebuie moment,stare,inspirație,idee…multe.Cu atât mai puțin să scrii la ore anume😞.Asta e cea mai mare inepție😞.Așa că noi rămânem ca și până acum.Scriem când avem chef.Cui nu i place stilul ăsta să nu ne mai”viziteze”.Te pup,nu te lua după nimeni.Sufletul nu e cu”program”și ore fixe.Un an cu bucurii să ai !

    Apreciat de 3 persoane

    • Oooo, sub nicio formă n-aş putea scrie la comandă, mai ales poezie. Te înţeleg perfect şi ai mare, mare dreptate!
      Aşa. Rămânem noi, cum suntem, cu sufletul nostru. 🙂
      Îţi mulţumesc, draga mea! Te pup cu drag!

      Apreciază

  9. Drugwash zice:

    E 23:35 cînd mă apuc de comentat aici. Nici eu n-am nimic de zis acum da’ măcar să las un semn c-am citit. Că-n rest am mult prea multe de zis (sau de scris) şi de-aia tac. Sau mă prefac. Tic-tac. 🙂

    Apreciat de 4 persoane

  10. fata draga si frumoasa, suparata tu acolo imi esti? cu drag te pupa mama!
    uite,dupa lupte seculare, care au durat trei ani, scriu de pe laptop. ca pana acum doar de pe telefon am scris. nu am inimioare,stelute,iepurasi,ca abia m-am logat si ma uit si eu curioasa ca ce frumos e sa intri pe wordpres de pe laptop.
    pupa mama,sa fii cuminte! mai vorbim!
    xx pupici inimioare

    Apreciat de 3 persoane

    • Eu mai am de dus nişte lupte din astea până când voi reuşi să scriu de pe telefon. La comentarii mai merge, dar postări nuuuu, nu-s în stare 😳
      Aşa că şi eu stau prost la inimioare. Dar le scriu, bine? Inimioară, inimioară, inimioară. Aşa. 😀
      Te pup cu drag mult, mult. Şi mulţumesc!
      Nici măcar supărată. Şi asta cred că-i mai rău 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • aha! am inteles!
        tot mai bine imi este pe telefon!
        uite ce de inimioare am
        ♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️🤗
        pup pupic pupici

        Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Nu uita niciodată că dacă editezi de pe telefon comentariile cuiva şi conţin link-uri formatate HTML (aşa cum le pun eu, de exemplu), toate formatările se vor pierde, cu link-uri cu tot. Mi-ai făcut asta de vreo două ori de-mi venea să mă urc pe pereţi că nu mai aveau efectiv nici un rost. 🙂

        Inimioarele se fac prin unghiulară stînga şi trei, adică ❤ => ❤ . 🙂

        Apreciază

        • Nu editez niciun comentariu, niciodată. Doar dacă mă roagă cineva să-i corectez ceva. Tu mi-ai apărut mie de câteva ori în moderare pentru că aveai linkuri în comentariu. Nu am făcut decât să aprob comentariul din telefon. Dacă asta a făcut să se piardă linkurile, nu e vina mea. Altă variantă nu era decât aia să las în aprobare până ajung a doua zi la PC.
          Dar eşti singurul care spune că a păţit asta, nu ştiu de ce. Poate e codul folosit de tine care nu se pupă cu ceva. Că mai sunt comentarii cu linkuri şi nu au dispărut.
          Şi nu, nu voi scoate setarea aia cu două linkuri. Pentru că a fost o vreme când m-am umplut de spamuri sau de filmuleţe cu cafele care dansează samba sau poze care ocupau juma de pagină, la postări despre orice altceva. Şi îţi spun sincer, mă deranjează asta. Da, ştiu, e vorba de libertatea de exprimare. Dacă să arunci o poză cu o broască îmbrăcată-n zână la o postare în care întrebi ceva despre ceva, punctual, înseamnă liberă exprimare, rămân eu bau-baul ăla care torturează omul liber.
          Na, despre asta e vorba. Şi au fost câteva luni în care am fost atentă să elimin măcar două din 5 poze puse la fiecare postare, indiferent despre ce era vorba. Fără bună ziua, fără du-te mai încolo, doar poze. Păi nu e expoziţie. Am rugat frumos, am explicat şi mai frumos, nu am fost băgată-n seamă. Am scris postare, am spus că am şters până am adormit linkuri expirate de la filmuleţe sau te miri ce alte poze, degeaba. Mno, ştii vorba aia, şi eu am dreptul să nu mă umpli (nu tu) de linkuri de la poze luate de pe siteuri suspecte. Pentru că da, un click pe un astfel de site, în urmă cu ceva timp, mi-a făcut telefonul să o ia razna, a început alerta de virus periculos şi am înţepenit. Aşa că nu scot setarea. 😀
          Na, şi eu sunt liberă să fumez în case de nefumători, şi gazdele să mă roage frumos să nu o fac, că sunt liberi să respire aer curat. Dacă totuşi insist de fiecare dată să-mi aprind ţigara, tare mi-e că începe să fie vorba despre altceva. Şi atunci am început eu să elimin din broaşte şi şoareci şi pisici şi câini şi zebre, până când cred că s-a prins sau s-a plictisit să mă enerveze. 😀
          Ştii bine că aici se ajunge cam de fiecare dată cu discuţiile pe lângă subiect. Şi tare fain e aşa. Dar da, am eu un fix cu filmuleţe şi poze, mai ales când nu au nicio legătură cu subiectul. Că arată şi ca naiba şi că mă enervează pe mine, că-s eu cu capul, mno. 😀
          Spune-mi „bună dimineaţa” dacă doar atât ai de spus, nu-mi trimite poze cu sclipici care fac asta-n locul tău, că nu mă emoţionez deloc. 😳
          No, gata. M-am răcorit. Tu n-ai nicio vină, dar m-am descărcat şi eu la tine, că cine să mă asculte şi pe mine?

          Apreciază

          • Drugwash zice:

            Da, probabil a fost moderare nu editare – mea culpa. 😳 Ideea rămîne: se pierd formatările. Aşa că da, alege varianta cea mai sigură şi lasă-le acolo pînă ajungi la un PC normal (ce ţi-e şi cu normalitatea asta, a ajuns să fie redefinită de seara pînă dimineaţa). Altfel se poate pierde esenţa; ca exemplu, ultima oară cînd s-a întîmplat răspunsesem Aurei (Ecoarta) cu link-uri spre ceva ce întrebase mai sus, iar după aprobare a rămas doar text gol care nu valora nici cît o ceapă degerată – ceea ce poate i-a creat şi o impresie proastă despre mine că scriu aiureli. No, n-o fi fost aşa, poate nici n-a observat, dar la modul general e oricînd posibil să se întîmple şi asta, şi se pierde timp, efort, nervi, reputaţie – la fel precum cu „inimioarele” unde ceva din cod insistă să decodeze de mai multe ori o combinaţie în loc s-o facă o singură dată şi se pierde intenţia.

            Despre limita de link-uri am înţeles, sînt de acord că GIF-urile sau WEBM-urile animate sînt enervante iar paleaşca de videoclip pică precum nuca-n perete mai ales cînd sînt foarte multe alte comentarii, ca să nu mai spun că se consumă şi multă bandă fiindcă browserul descarcă totul preventiv în cache ca să „grăbească” chipurile randarea, ceea ce nu e întotdeauna o idee bună. Am experienţă de ajuns din vremuri mai de demult cu toate astea, e unul dintre motivele pentru care am construit AddTags şi FVL. Aşa că nu-ţi face probleme, nu insist pe tema asta. Poţi răsufla uşurată. 😀

            No, bună dimineaţa şi spor la treabă! 🙂

            Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Ăştia de la WP trebuie împuşcaţi, vrei să faci un lucru bun şi cretinii îţi strică şi lucrul şi dispoziţia. 😦
        Cum mama naibii să mai scriu semnele alea ca să nu le convertească ei ca tîmpiţii atunci cînd NU trebuie convertite!?! Aşa o vrea?
        < + 3 => ❤

        Apreciază

  11. Diana zice:

    Imi place si cand „doar scrii”. Sa tot „doar scrii” cand ai dispozitie – e cel mai fain (parerea mea) 🙂
    Intotdeauna e ceva de zis – pentru ca intotdeauna este cineva care descopera ceva in ceea ce… n-a zis altcineva. 🙂 Si poate fi exact ceea ce are nevoie in acel moment.
    Liste? 😂 Nu-mi ies „planurile” de genul „acum spal vase” – ori suna telefonul, ori cineva la sonerie, ori ma „cheama” gugustucii sa le dau graunte, ori imi amintesc ca am ceva mai important de facut… si-apoi nu mai am chef de spalat vase. Asa ca… spal vase cand trec prin bucatarie, le vad in chiuveta si am chef sa le spal – pe loc! fara planuri. 🙂

    Am vazut si eu filmul; ma asteptam la mai mult, datorita distributiei, dar am gustat satira. 🙂
    La intrebari de genul ce-as face daca…? raspunsul meu e mereu acelasi (de multi, multi ani): nimic deosebit fatza de ceea ce as face si fara „ce-ar fi daca…?” Cred ca am devenit excesiv de comoda – sau de lenesa. 🙂
    Zi frumoasa iti doresc, Potecuta! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulţumesc frumos, Diana! E drept că şi eu, de multe ori mă regăsesc în nespusele altora. Şi mă bucur să ştiu că e valabil şi la mine. 🙂
      Hehehe, da, ai mare, dreptate cu planurile, nu cred că sunt chiar pentru toată lumea. Pentru mine cel puţin nu prea. 😀
      Bate palma! Sunt campioană la comoditate!
      Zi bună îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  12. adrianport zice:

    Interesantă provocare. Ce-aş face atunci, la sfârşit? Nu ceva nou, evident, chiar dacă ar fi pe lista mea de „to do”, deci săritul cu paraşuta e exclus. N-aş putea fi alături de toţi cei dragi şi oricum urăsc despărţirile, deci vor trebui să rămână cu amintirea mea aşa cum sunt, imperfect. Probabil c-aş face ceva ce-am mai făcut şi de care mi-e dor. Cel mai probabil ceva banal. O plimbare pe străzile goale. Nişte cuvinte pe care nimeni nu va mai apuca să le citească (probabil c-ar fi după 7). Un pahar de vin, de curaj. Mai contează?

    Apreciat de 1 persoană

    • Uite, vezi? M-am gândit la asta cu „mai contează?”. Mai ales când vorbim de a face ceva ce n-ai mai făcut, ai vrea, dar nu îţi asumi riscul în condiţii normale, cum ar fi saltul cu paraşuta. Nu e ca şi cum ai ţine minte tot restul vieţii, ţi-ar creşte stima de sine, ai avea ce le povesti nepoţilor. Şi totuşi… contează? E greu de spus.
      Mi-a plăcut mult ce-ai zis că ai face! Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

      • adrianport zice:

        M-am mai gândit… pentru că ai spus că „e greu de spus”. Am voie să mă răzgândesc? De fapt, e uşor să te dai mare şi să spui ce vrei să faci. Dar e greu de spus ce-o să faci de fapt. Şi aşa mi-am adus aminte de bancul ăla în care cineva zicea că şi-ar dori să moară uşor, lin, în somn, la fel ca bunicu-său, categoric nu urlând de groază ca ceilalţi călători din autobuzul pe care-l conducea. Deci, în somn vreau şi eu. Ştiu, deplorabil… dac-ar conta.

        Apreciat de 2 persoane

        • Sigur că e voie! E voie orice. Doar vorbim ipotetic 😀
          Aşa e! Am scris în urmă cu ceva timp ceva legat de asta. De cum ştim noi teorie multă şi despre cutremure, şi despre multe. Dar nu avem de unde să ştim exact cum vom reacţiona într-o astfel de situaţie. Că intervine instinctul ăla de supravieţuire, intervine frica, şi nu mai fi stăpân pe ceea ce ai învăţat, pe tine şi pe reacţiile tale.

          Apreciat de 1 persoană

  13. Cri zice:

    Blogul e menit să fie o oază de relaxare, unde stai la o ceașcă de vorbă cu prietenii, după ce le-ai spus o poveste ce a fascinat, fiindcă voi ați rezonat în gânduri cu toții. Iar povestea aceea s-a născut firesc, nu constrânsă, nici de timp și nici de ceea ce spune cineva, oricine. Fiindcă în acest caz, n-ar mai fi vorba despre prietenie, relaxare, visare la unison…
    Te îmbrățișez cu drag, Potecuță, și îți doresc o zi cu multe zâmbete, dăruite și primite! Pe acestea nici măcar masca nu le poate ascunde, fiindcă cele sincere sunt din ochi, nu-i așa? 🤗💗

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, Cri. Aşa e! Asta simt şi asta am simţit cu voi, aici sau în căsuţele voastre. Şi tocmai de aia devenise ceva ce nu mă mai lăsa să simt asta. Era ca un deadline care mă presa prea mult. Până când m-am revoltat în sinea mea şi-am zis: ia, stai aşa, dar până când? Şi gata 🙂
      Îţi mulţumesc tare, tare mult! Te îmbrăţişez cu drag! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  14. Nu mă mai las amăgit de primele cuvinte, pentru că eu știu că ai întotdeauna ceva de spus. Chiar dacă nu-ți dai nici tu seama de la început. Dovadă că ai spus multe și te îndemn să faci la fel, de câte ori simți nevoia să scrii.
    Nu cred că am văzut filmul, dar m-ai făcut curios să-l caut.

    Apreciază

  15. Jo zice:

    Ce copil ești tu, Potecuță, să te lași influențată de ce zice unul-altul. Pfft! Când te-am certat că publici după ora 16:30, a fost doar pentru că nu mai apuc eu, Jo, să citesc in ziua respectivă ce-ai publicat și iar sunt ultima care comentează. 🙂 Dar asta nu înseamnă că nu citesc a doua zi. Anyway, note to self: nu-i da nr. de telefon lui Potecuță. S-ar putea să te țină de vorbă tocmai când pică asteroidul. 🙂

    Apreciază

    • Jo, Jo, stai aşa. Ce am scris eu a fost acum nişte ani. Nu spui câţi, că te prinzi că-s bătrână 😀
      Deci sub nicio formă nu la tine m-am referit. Că tu ai fost drăguţă. Adică tu spuneai că nu apuci să citeşti deci ai vrea, şi o faci a doua zi, după ce mulţi deja comentează şi pierzi puţin din chef-petrecere. Eu asta am înţeles. Nuuuu. Nu la tine.
      Mi s-a spus ca şi cum orice-aş scrie, scriu degeaba dacă nu se fac vizualizări. Adică trafic. Adică la naiba cu gândurile mele, la naiba cu sufletul meu, la naiba cu tot, traficul contează. Şi eu, proastă, m-am stresat atunci. Sigur, acum spun la naiba cu asta. Dar deh, acu ie puţân târzâu. No.
      Sigur că asta fac. Păi ce, tu vrei să stai să te holbezi pe cer? Lasă, şi aşa n-ai cui să-i mai povesteşti ce-ai văzut, stai aci să povestim noi despre altceva. Aşa, ce voiam să-ţi zic… 😛 😀 😀

      Apreciază

  16. anasylvi zice:

    Am mai auzit-o si eu pe asta cu orele, nici nu am tinut minte care erau, chipurile, cele ideale. Mi se rupe-n paispe oricum, de regula postez dimineata, dar nu din te miri ce motive. Daca nu te citesc in ziua in care postezi, nu-i bai, te citesc a doua sau a treia zi. Astea-s figuri de Buftea, daca ma intrebi pe mine, ca sa nu le zic altfel. 😀 Despre film nu stiu ce sa zic, tocmai fiindca se vorbeste atat de el nici gand sa ma uit, deocamdata, cel putin. Asa fac eu cu tot ce e pe val, am o reactie opusa. E adevarat ca lumea fiecaruia, asa cum o stim cel putin, se poate sfarsi oricand, si nu, nu numai prin trecerea dincolo. E bine sa facem, in masura posibilitatilor, acele lucruri pe care ni le dorim cu adevarat sau sa facem pasi in realizarea lor, pana la urma, de ce nu? Zi faina!

    Apreciază

    • Ce-mi place cum le spui! 😀
      Să ştii că şi eu procedez la fel cu valurile şi am pornit filmul doar pentru că nu aveam altceva la îndemână şi de obicei pierd timp să caut. Dar nu am regretat. Adică nu e recomandare, spun doar că a fost pe dos decât m-aş fi aşteptat. 🙂
      Mulţumesc, Ana! Zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  17. I-auzi! Niciodată nu m-am gândit că are și scrisul /publicatul pe blog ora sa! Eu zic să scrii ce și când simți, iar noi te vom citi de fiecare dată cu drag! Te îmbrățișez, Potecuță!🤗

    Apreciază

    • Mulţumesc mult, mult, Licurici! Da, aşa fac. A fost demult treaba asta. Între timp, am mai crescut şi eu şi am învăţat că există nişte limite. Aşa că nu mai bag în seamă astfel de reacţii nepotrivite mie.
      Te îmbrăţişez şi eu!

      Apreciază

  18. Aura B. Lupu zice:

    Aha, deci sunt ore speciale când să scrii, hai c-am mai aflat ceva. 😁 Potecuță, e fix așa cum ai tu chef, să scrii de dragul scrisului și fără să te hăituiești sau să te lași hăituită. Cât despre film, recunosc c-am adormit pe la jumătatea lui și n-am avut chef să-l reiau nici până azi, avalanșa de păreri m-a săturat momentan. Poate cândva cheful o să revină.

    Apreciază

  19. Maria zice:

    Pe mine mă încântă să citesc ce-ai mai scris și despre ce, indiferent de oră. E una dintre bucuriile mele cele mai mari când mai intru pe WordPress.

    Cât despre film, și mie mi-a plăcut mult, iar modul în care ai extras esențialul sau, mai bine spus, ,,existențialul” din el este absolut minunat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s