Ştii…

… n-ai nevoie nici măcar de curaj, l-ai avut atunci când ai lăsat gândul ăla să prindă glas şi ţi-ai dat voie să ţi-l spui şi să te asculţi, nu doar să te auzi, rostindu-l. Şi mai ales când l-ai înţeles şi acceptat. L-ai ascuns de tine, te-ai ascuns de el, l-ai îngropat sub mormane de dar dacă, poate totuşi, amânări şi tolerări, ocolind cu încăpăţânare de ce-uri care ţi-ar fi dezechilibrat zborul. Le bănuiai răspunsurile, dar credeai că, nerostite ţie de tine, nu au nicio putere şi nicio urmă de adevăr. Te sprijineai de gustul dulceag al amăgirii.
Nu, nu pui nimic deoparte, nu doseşti nimic pentru mai târziu sau pentru cine ştie când ar putea să-ţi folosească. La ce-ar mai putea fi de folos?
Ştii sertarul ăla aproape plin de aproape nimic? Când l-ai deschis ultima dată? Exact! Nu-l deschizi decât atunci când ai în mâini un ceva pe care, din nu ştii ce motive, nu vrei să-l arunci deşi eşti convins că nici nu-l vei mai lua vreodată de acolo de unde-l pui. Nu-ţi mai trebuie nimic, nu-ţi mai foloseşte la nimic. Arunci tot, fără să mai răscoleşti pe acolo. Altfel, cazi iar şi strângi, ciob cu ciob, frântură cu frântură, şi te vor opri iar şi te vor incomoda iar, vor atârna greu pe umăr şi vor zgârâia obrajii.
Nu, nici măcar bucăţelele alea care par ambalate frumos. La o privire mai atentă, toate par aşa. Ce alegi? Cum alegi? Cum le deosebeşti? Cum faci să nu te risipeşti sortându-le? Sertarul e plin, ce faci cu toate câte s-au adunat? Nu, nu mai târziu. E deja foarte târziu.

Nu te amăgi! Urmele lor, a toate câte-au fost şi sunt, nu se şterg de unde-i poate cel mai important. Şi cel mai greu de scos la aerisit. Dar acolo, cumva, cândva, se întâmplă ceva cu toate astea şi devin brusc toate frumoase.
Speli vasele şi strângi masa, dar aroma a ceea ce ai mâncat îţi mai rămâne puţin. Apoi doar îţi aminteşti ce-a fost acolo. Apoi… poate câteodată ţi se face dor. Mai mult de cum erai tu atunci când ai gustat din asta. Şi apoi… ajunge să nu mai conteze nici măcar asta.

Începe să ningă. Timid. Uşor. Fulg cu fulg, alb peste alb. Poate se va aşterne şi pe cărări. Peste paşi. Şi peste urme. Nu dispar decât semne că au trecut, cândva, nişte oameni pe acolo. Atât. Nu e nimic trist în toate astea. Unii au ajuns acasă, alţii în locul din care se vor întoarce cândva acasă.
Aşa că nu, n-ai nevoie de curaj. L-ai avut deja. Acum nu-ţi mai trebuie decât puţină organizare. Sau nici măcar asta. Puţină forţă, să ridici sertarul ăla, să-l răstorni şi apoi să-ţi continui treaba aşa cum o faci de obicei: zâmbind şi uneori cântând. Şi râzând de felul foarte stângaci în care cânţi. Sau laşi şi treaba pentru mai târziu, chiar e timp, ieşi afară, te învârţi în cerc şi încerci să prinzi câte un fulg, aşa cum făceai cândva. În palme sau direct cu limba, când eşti convinsă că nu te vede nimeni. Şi râzi iar cu poftă. De tine. Şi de drag de tot ce ai în jur.

Foto

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la Ştii…

  1. rofstef zice:

    Lasă sertarele, aromele, dulapurile, gândurile..ieși afară și fă pârtie că vin cu sania la tine.

    Hai, weekend frumos și alb îți doresc, Po ! 😇

    Apreciat de 2 persoane

  2. Jo zice:

    Imi place de tine. Ai pornit de la nimic și ai ajuns la tot. Asta-i ideea! Să te bucuri de toate nimicurile… cum ar fi un fulg de nea care ți se topește pe limbă. 🐼

    Apreciat de 4 persoane

  3. Iosif zice:

    IARTA-MA ! TE IUBESC ! IMI PARE RAU ! ITI MULTUMESC !
    Un Weekend frumos si luminos, draga Potecuta !

    Apreciat de 2 persoane

  4. Issabela zice:

    Ești sigură că nu-s gînduri prin fum de țigară…? ❤❤❤
    P.S. să te bucuri de weekend și de zăpadă 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  5. condeiblog zice:

    Nu ai nevoie decât să-ți oglindești sufletul, în orice și toate din jur se vor transforma după tine. Lumea redevine bună și frumoasă!

    Apreciat de 3 persoane

  6. Drugwash zice:

    Încerc să dau un sens pozitiv la ceea ce doar bănuiesc că înţeleg din ce ai spus. Şi aş vrea să funcţioneze şi în cazul meu. Numai că aproape-nimicurile sînt aproape-toturi în universul meu inversat de oglinda malefică a Sorţii, şi sertarul ăla atîrnă tone – dacă-l răstorn sparge podeaua, se scufundă toate pînă în miezul Pămîntului şi de acolo ies pe partea cealaltă a lumii mele interioare mai înfocate ca niciodată. Doar Zăpada Eternă le mai poate stinge şi topi pentru a deveni aproape-nimicuri…

    Apreciat de 2 persoane

    • No, io chiar sunt pozitivă. Nu pot altfel, aşa sunt construită şi mă îndepărtez de cine încearcă să mă transforme.
      Deci e pozitivă toată chestia cu scrisul. Că despre ce s-a înţeles din ce-am vrut eu să scriu… apăi nici eu nu cred că ştiu ce-am vrut să zic 😀 😀

      Apreciat de 2 persoane

      • Drugwash zice:

        A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată… cînd dădeam pe dinafară de pozitivitate, visare, speranţă etc. Apoi m-am trezit brusc c-o palmă peste ochi. Au rămas urme. (şi din tot ce-a fost)

        Barem fiecare înţelege ce poate ori ce vrea, ce bine că încă se poate asta. 🙂

        Apreciat de 2 persoane

  7. Diana zice:

    Stiu acele sertare… Mereu imi spun sa nu le mai umplu, si mereu le umplu – ca sa am ce goli. 🙂
    Fulgi albi si reci am simtit azi noapte doar in palma – am scos mana pe fereastra; am vrut sa-mi las urmele pasilor, dar catelusa n-a vrut sa coboare din culcusul ei cald, iar umanii rupeau patul la ora aceea. Frumusetea alb-negru (zapada si intunericul noptii) m-a incantat – poate din aceasta cauza am adormit greu si m-am trezit si mai greu. 😀 Frumusetea noptii este, inca, vie in sufletul meu.
    Weekend frumos iti doresc, Potecuta! ❤️

    Apreciat de 3 persoane

    • Uaiii, de ce nu stau eu mai aproape de tine? Aş fi zburat până acolo, să ieşim la plimbare. Pe căţeluşă o înţeleg, dar eu renunţ la oricând la culcuş, deşi iubesc somnul, pentru o bulgăreală. 🙂
      Îţi mulţumesc, Diana! Weekend frumos şi ţie!

      Apreciat de 1 persoană

  8. Ileana zice:

    Frumos! ❤️🤗
    Mi-am amintit vremuri cu miros de tot frumosul?
    Weekend plăcut draga mea ❤️🤗🍀😘

    Apreciat de 2 persoane

  9. Cri zice:

    „Şi râzi iar cu poftă. De tine. Şi de drag de tot ce ai în jur.” Potecuță dragă, parcă mie mi te-ai adresat cu acest final, dar și cu ce ai scris mai înainte… Exact în punctul ăsta mă aflu și chiar așa simt. ❤️ Îți mulțumesc din suflet pentru starea de foarte bine primită prin aceste cuvinte!! 🤗

    Apreciat de 2 persoane

  10. Aura B. Lupu zice:

    Ce frumoasă-i lumea și ce frumos e râsul tău! Sertarele le-om întoarce, abia ce le-am golit, când s-or umple iară. ❤️

    Apreciat de 2 persoane

  11. Suzana zice:

    Sertarele alea sunt al naibii de importante. Eu nu prea reusesc sa le prea golesc. Poate ca aceste locuri sunt cam ca geanta lui Mary Poppins. Bine, mai si optimizez…cateodata! 😀
    Sa te bucuri de zapada! Daca faci un omulet de zapada sa ni-l arati!
    Ai tot timpul in weekend! Sa-ti fie vesel, draga Potecuta! ❤

    Apreciat de 3 persoane

    • Încă nu e cazul de oameni de zăpadă, Suzana. Nu se depune, pământul e încă destul de cald. Dar promit să vin cu el aici dacă voi reuşi să-l fac! 🙂
      Îţi mulţumesc mult! Weekend frumos îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  12. Ecoarta zice:

    Ninge la tine!? Sigur ninge…eu visez să prind un fulg, doar unul, real. Cum adică real? Ce, sunt şi nereali!? La mine există, îi fabrică o maşină! Eu doar îi privesc şi deschid sertarul acela cu nimic, poate-poate găsesc ceva…ninge cu petale de flori, reale, e primăvară sau poate o vară amestecată cu puțină toamnă sau toate, adică e pritovară!
    Mi-e dor de micile nimicuri ale vieții…

    Apreciază

  13. Unde o fi fulgul acela de nea, primul din acest sezon? Pe la mine au venit tiptil, noaptea, și au mai rezistat câțiva pe acoperișurile caselor, până au aprins oamenii focul. N-am reușit să văd, darămite să simt vreunul. Cred că-i bine dacă nu-i putem depozita în sertare, de aceea îi așteptăm cu atâta dor să apară.

    Apreciază

  14. tink3rbe11 zice:

    A reușit să se strecoare ceva din acel sertar inafară ?
    Aș zice că ai deschis acel sertar să pui bine ceva și altceva a reușit să se strecoare afară!
    Sau…să fie oare doar fulgii de vină??!!
    Contează cel mai mult cum te desprinzi și să reușești să râzi la final.
    Altfel,fulgul pe limbă…nu are gust!
    Weekend frumos Potecuță!

    Apreciază

    • L-am deschis să pun ceva deoparte, da. Dar mi-am dat seama că şi celelalte puse acolo au fost degeaba… aşa că, într-o clipă de revoltă şi de hotărâre, am renunţat la toate. Şi da, am putut râde, şi o pot face şi acum. 🙂
      Îţi mulţumesc mult! Hmm, să ştii că-s dulci fulgii acum. Chiar sunt.
      Să ai o săptămână frumoasă!

      Apreciază

  15. Hai afară la zăpadă 🙂

    Apreciază

  16. drag frumos de tine!
    ♥️
    nu stiu de ce, dar a ramas ceva nespus. simt acolo ca mai era loc de niste randuri.
    imbratisari cu drag!
    🤗

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s